Motto: “Eu cred că orice exilat trebuie să se identifice cu Elie Wiesel.”–Ioan Petru Culianu

Vladimir TismaneanuFoto: Arhiva personala

A stiut ce inseamna agonia, durerea, jalea. Si-a pierdut familia in Holocaust. A supravietuit pentru a depune marturie. A stiut ca garantiile civilizatiei moderne sunt mereu amenintate de barbarie. A inteles ca barbaria poate lua chipul progresului tehnologic. Nu a nutrit iluzii despre niciuna dintre intruchiparile totalitarismului. A scris un roman despre noaptea poetilor asasinati in urma simulacrului de proces impotriva Comitetului Evreiesc Antifascist organizat de Stalin si clica sa. A facut din apararea memoriei o datorie existentiala. In 2003, Elie Wiesel a prezidat Comisia Internationala privind Holocaustul din Romania. Institutul aflat in subordinea premierului Romaniei care se ocupa de originile, dinamica si efectele Holocaustului din Romania ii poarta numele.

Venea din mica burghezie a evreimii transilvane. O categorie sociala si etnica anihilata de nazism. La Sighet, am vizitat acum cativa ani Casa Memoriala “Elie Wiesel”. Este la doi pasi de Muzeul Memorial al Victimelor Comunismului. Locuri de memorie pe o harta insangerata. Aparator al tuturor prigonitlor, un umanist dintr-o specie tot mai rara, Elie Wiesel a primit Premiul Nobel pentru Pace. L-a binemeritat. Sa-i fie memoria eterna! Omenirea ii va fi de-a pururi indatorata…

Comenteaza pe Contributors.ro