Pe lângă vedetele alegerilor locale din 2016, care au fost votul într-un singur tur, noul sistem informatic și partidele care s-au înființat după reguli noi, rămân vizibile metehnele politicienilor. Poate este bine că nu apar amenințări noi la adresa corectitudinii alegerilor, dar este în același timp foarte dăunător faptul că în 2016 vorbim despre unele probleme despre care vorbeam și acum zece ani.
Este adevărat că unele dintre ele sunt punctuale și poate nu afectează alegerile la fel de negativ precum votul într-un singur tur, dar cu siguranță își pun amprenta asupra localităților unde apar, care de multe ori sunt comune mici, fără mari șanse de alternativă la conducere. În 2016 am avut aceleași discuții despre transportul organizat al alegătorilor (celebrul turism electoral), despre urna mobilă care vine și unde nu este solicitată, despre lipsa de claritate a legii sau despre înțelegerile pe care le fac partidele din birourile electorale între ele pentru a câștiga alegerile: voturi anulate, procese verbale falsificate, războiul permanent dus împotriva persoanelor acreditate etc. Ele sunt strâns legate de faptul că la nivel local, mai ales în mediul rural, vorbim foarte rar de competiție. De regulă, există o elită de tip feudal, care stăpânește tot ce mișcă în localitatea respectivă. De multe ori motivele pentru care se schimbă primarii sunt legate de DNA, ANI sau alte chestiuni penale.
Pe 5 iunie am avut aproape 150 de observatori în secții de votare din peste 20 de județe. Poveștile unora dintre ei ne fac să credem că alegerile sunt aproape futile în niște localități unde primarul este Dumnezeul absolut, iar alegătorii sunt captivi. Nu vorbim despre fidelitate, ci despre captivitate, control și amenințări cât se poate de directe legate de tăierea pensiilor sau ajutoarelor sociale.
Câțiva dintre ei ne-au povestit cum asupra lor s-a pus presiune toată ziua, astfel încât poate vor părăsi secția. Alții au povestit despre cârdășia partidelor, a președintelui secției de votare, a primarului și chiar a altor observatori, care au instaurat propria ordine. În anumite secții, turismul electoral și organizarea votului a fost afacere de familie, cum arată un reportaj de la Euractiv (http://www.euractiv.ro/politic-intern/letca-noua-giurgiu-alegatori-dusi-cu-masina-la-sectia-de-vot-de-baiatul-primarului-candidat-4574). Unii au fost victimele unor președinți isterici, care voiau să plece, să se ducă acasă la familie și i-au dat afară din secție pe observatori, pentru că îi încurcau când au cerut să se respecte procedurile legale.
Este inadmisibil ca un observator să fie amenințat că seara nu va mai pleca seara acasă sau să plece cu escorta poliției, de frica unor membri ai birourilor electorale, care în teorie îndeplinesc o funcție publică. La fel de inadmisibil este ca un polițist să îți zică să nu îl mai deranjezi cu toate prostiile (cum ar fi amenințările la adresa unei persoane care observă corectitudinea procesului electoral) sau că amenințarea nu este destul de seirioasă; dacă nu îi spune că îl bate nu este amenințare. Mai rău este atunci când polițistul local, primarul și cei din biroul electoral sunt complici și refuză să acționeze pentru a face lucrurile după cum zice legea.
Sunt localități cu tradiție, unde secțiile de votare sunt un haos. Alegeți aleatoriu secții din Giurgiu, Teleorman, Ilfov sau Maramureș și veți înțelege de ce este grea viața unui observator: grupuri de persoane care intră buluc în secție, familii care votează împreună, partidele care își trimit oamenii să facă ordine în secția de votare. Cel mai rău este faptul că unii președinți de secții de votare nu înțeleg că fac o slujbă publică și că trebuie să urmeze legea. Sau poate este și mai rău că unii încearcă să facă asta și nu reușesc.
Din 2016 Autoritatea Electorală Permanentă a început să formeze un corp profesionist al președinților secțiilor de votare, care ar trebuie să pună ordine în lucruri – Corpul Experților Electorali. Președinții și locțiitorii ar urma să aibă un fel de cazier, iar dacă încalcă regulile trebuie excluși de la organizarea următoarelor alegeri. Primarii s-au obișnuit să își asigure oamenii în funcție în birourile electorale fără prea mari provocări; poate a venit totuși momentul să avem o administrație profesionistă și nu una controlată de micii moguli locali.
Ce povestesc mai sus nu este neapărat regula, dar este un fenomen în multe județe. Există și foarte mulți oameni competenți și binevoitori, cum care am lucrat foarte bine în ziua votului. Însă secțiile cu probleme trebuie să devină prioritatea autorităților electorale pentru alegerile următoare. Aceste secții și persoanele care au comis nereguli trebuie puse pe o listă neagră și supravegheate permanent, pentru a nu înlesni comiterea unor alte probleme pe viitor.
Pe lângă toate acestea procedura de acreditare este un coșmar. Trebuie să trimiți la fiecare birou electoral de circumscripție județeană un teanc de declarații pe proprie răspundere în original, care atestă că observatorii nu au drept de vot. Dar nefiind o organizație cu ramuri locale, documentele au făcut ping pong prin poștă, ajungând la noi, care le-am trimis înapoi chiar la Suceava sau Maramureș. Ca să nu mai zicem de costurile pe care le implică aceste manevre.
Și pe lângă toate acestea, partidele încearcă să își acrediteze proprii observatori, neînțelegând că observatorul trebuie să fie neutru și imparțial. Nu de puține ori am primit telefoane de genul sunt președintele/candidatul UNPR, ALDE, PNL etc de la localitatea X, am și eu niște băieți…. Am primit chiar atașamente scanate cu fișiere care se numeau acreditări PNL sau un număr de telefon de contact de la o organizație de partid, persoana în cauză negând vehement apartenența la acel partid. O simplă căutare pe Google și Facebook dovedea contrariul. Am petrecut alături de colegi mai bine de două săptămâni făcând muncă de investigație și respingând mai bine de 100 de cereri de acreditare. Dar reală rămâne totuși problema independenților care nu pot avea niciun fel de reprezentare în secția de votare.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
