Cine a vizitat stațiuni turistice spaniole sau periferii ale orașelor spaniole, mai ales din sudul tarii, de exemplu Andalucia, a putut vedea un spectacol sinistru. Hoteluri vandalizate, blocuri in faza terminala care arata ca fabricile de pe timpul lui Ceaușescu. Stai si te întrebi cum niște construcții cândva locuite cu ferestre, cu bai si bucătarii au ajuns in halul acesta de vandalizare? Răspunsul este simplu – spaniolii sub un guvern socialist au experimentat un fel de legea darii in plata a liberalilor nostri, de astăzi. Si ca sa nu vorbim discuții câteva imagini vorbesc de la sine:

Valentin Cotarta Foto: Arhiva personala

Cum a fost posibil? Băncile au executat gajul dar s-au trezit in poziția de a fi obligate sa pună paznici la cca 900.000 de blocuri si apartamente, lucru imposibil. Si atunci, practic le-au abandonat lăsând-le prada vandalismului care abia a așteptat momentul. Multe case si apartamente au fost ocupate de homelesi care mai apoi au vândut tot ce se putea, inclusiv cablurile electrice si obiectele sanitare. Locatarii buni de plata s-au trezit cu oprirea utilităților de către furnizori, datorită neplății întreținerii. Astfel mii de familii cu copii au trebuit sa urmeze trendul – părăsind locuințele si lăsându-le in plata la bănci. A existat practic un fenomen al bulgarelui de zăpadă care i-a maturat si pe cei ce erau buni platnici, datorita vandalizării locuințelor din vecinătate. Mai mult decât atât, au apărut mutații de populații din zonele cu case date in plata si luate de bănci, iar aceste zone au devenit focare de insecuritate.

Cine a profitat de pe urma acestei nenorocite experiențe? In primul rând oamenii cu bani care au cumpărat mai pe nimic case si apartamente la preturi de deșeuri. Estimez ca in Romania, fenomenul va fi la fel, adică tot cei care au, vor avea mai multe. Ce nu a fost interesant a rămas in paragina in grija vandalismului. Sa adăugam ca in Romania in perioada de boom imobiliar si când DNA-ul făcea figurație, foarte mulți politicieni si-au trecut zeci de case pe numele mătușilor „Tamara”, case luate pe credit, pe care si le vor putea acum cumpăra cu 1:5 din preț!

Cine a pierdut? In primul rând oamenii care au rămas si fără case si fără bani. In al doilea rând, aparent băncile care s-au trezit cu creditele neonorate si cu un puhoi de case. Intervenția in forța a CE si a Băncii Central Europene, de curățire a sistemului bancar de creditele neperformante, a obligat băncile sa scoată pe piață casele la preturi sub valoarea lor de construcție. Evident ca nici vorba de curatire a activelor toxice. A fost doar un moment de respiro pana când s-au calculat exact pagubele reale. Multe bănci au intrat in faliment sau au fost cumpărate de băncile mari. Creditele s-au scumpit iar executorii si interpușii au făcut averi. Cum băncile mari trebuiau cumva salvate a intervenit statul prin bancile naționale care au pompat bani. Spun ca aparent au pierdut băncile, numai ca in realitate a pierdut cetățeanul bun platnic care a devenit contributor obligat la aceasta pierdere, printr-o decizie politica. Au mai pierdut primăriile caci nu au mai încasat impozite si furnizorii de utilități.

Cine a greșit? Evident greșeala aparține si băncilor care s-au lăsat antrenate in jocurile politice si au dat credite aproape fără garanție. Se ajunsese astfel ca pe lângă un Ferrari, spaniolul sa dețină cate 3 locuințe: una oficiala si doua de vacanta, la munte si la mare, toate luate pe credite. Si totul dintr-un salariul lunar de 1800-2000 euro/luna. A fost un fel de credit cu buletinul ca pe vremea guvernului Tăriceanu, care umfla artificial economia prin creșterea consumului. Aici se pune o întrebarea logica: pana unde poate merge decizia politica pentru a fi exonerata de lege? Daca de exemplu FNI-ul ar fi fost o decizie politica, cine trebuia sa plătească pierderile populației?

Spaniei ii vor mai trebui probabil încă cca 10 ani sa investească bani publici in demolarea acestor ruine. Așadar un experiment politic populist care a adus Spania într-o profunda criza a sistemului bancar fără sa rezolve însă problema sociala, pentru care aceasta lege a fost inițiată. Cine încearcă acum sa ia un credit pentru construcția unei locuințe trebuie sa achite cel puțin 45% din avans si sa depună gaj alte bunuri. Deci ce s-a rezolvat?

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro