Nu este mult de cand Comisia de Etica a Universitatii din Bucuresti a fost nominalizata pentru Premiul Cetateanului European al Anului 2016. Verdictele curajoase si luarile de pozitie pe care, in pofida presiunii politice, si le-a asumat in diferite cazuri de frauda intelectuala si de abdicare de la etica universitara justifica pe deplin aceasta nominalizare. Comisia de Etica, precum si Conducerea Universitatii din Bucuresti trebuie acum nu doar sa actioneze potrivit legii, ci si sa-si apere reputatia cistigata, avind in vedere ca se confrunta cu cel putin doua cazuri de frauda intelectuala majora, ambele din rindul profesorilor Facultatii de Teologie Ortodoxa: Pr. Prof. Dr. Vasile Raduca si Protos. Conf. Dr. Justinian Carstoiu. Zeita Fortuna scapa, jucausa, un zimbet: Pr. Vasile Raduca este, printre altele, si membru al Comisiei de Etica a Universitatii in cauza. Metafora strabuna a lupului pus de paza la oi este ilustrata aici cu asupra de masura, intr-o maniera cit se poate de scolareasca.

Octavian GordonFoto: arhiva personala

Nu comentez aici statutul de clerici al celor doi. Nici nu cred ca ar trebui amestecata aceasta componenta in discutia de fata, chiar daca sint implicate doua fete bisericesti, alaturi de multe alte fete bisericesti din Consiliul Facultatii, care au ales "sa nu judece". Biserica, daca va gasi de cuviinta, va lua masurile necesare pe linie bisericeasca, avind la indemina atit instrumentul pedepsei, cit si pe cel al clementei, in buna iconomie a asezarii bisericesti. De asemenea, nu cred ca este treaba celor din afara Bisericii sa comenteze in ce fel este aplicata pedeapsa, respectiv clementa in Biserica. Noi, cei care alcatuim Biserica, ar trebui sa fim in masura sa gestionam cel mai bine aceasta situatie, in frunte cu ierarhii nostri si cu duhovnicii nostri, in cunostinta de cauza si in deplina responsabilitate. Cind vine insa vorba de raportarea la institutiile statului, atita timp cit impricinatii reprezinta Universitatea din Bucuresti, o institutie de stat, cred ca este legitim ca ei sa raspunda nu in calitate de clerici, ci in calitatea asumata de membri ai corpului didactic al Universitatii din Bucuresti. Ii invit deci, pe aceasta cale publica, sa dea un raspuns pertinent la invinuirile pe care le aduc aici: furt intelectual, alias plagiat. Dar sa vedem faptele:

Comisia de analiza interna certifica plagiatul Protos. Conf. Dr. Justinian Carstoiu

In ceea ce-l priveste pe Justinian Carstoiu, lucrurile par a fi simple: cazul de triplu plagiat, sesizat in anul 2009 de un grup de tineri cu ambitii reformatoare, intre care am avut onoarea sa ma numar, a fost dovedit si adeverit pe deplin de o Comisie constituita ad hoc. Comisia din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa, infiintata in urma interventiei Autoritatii Bisericesti (mai precis, a PF Sale, Patriarhul Daniel), nu numai ca a constatat triplul plagiat, dar a si confirmat faptul ca Protos. Justinian Carstoiu se afla la recidiva (a se vedea p. 6 a Procesului Verbal redactat de Comisie). Dovezile plagiatului in acest caz pot fi urmarite pe site-ul http://www.plagiate.ro/Comune/inspect.alfa.02.htm.

Justinian Carstoiu, autor de plagiate multiple, candideaza pentru gradatia de merit la Facultatea de Teologie din Bucuresti

Comisia care a anchetat cazul Carstoiu a recomandat ca cel in cauza sa paraseasca Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti, avansind urmatoarea propunere „deplin justificata, realista si de bun simt: Protos. J. Carstoiu, pentru plagiat si declaratii false, sa solicite in scris transferul de la Facultatea noastra, in alt loc si alta slujire”. Dupa toate probabilitatile, Conducerea Facultatii de atunci nu a tinut cont de aceasta rezolutie a Comisiei, de vreme ce Protos. J. Carstoiu activeaza in continuare nestingherit in Facultatea de Teologie. Ba mai mult: acelasi personaj vinovat de furt intelectual (si dovedit ca atare) se aventureaza sa candideze imaculat pentru obtinerea unei gradatii de merit, trecindu-si in CV aceleasi lucrari plagiate, precum si multe alte activitati inchipuite, in urma carora obtine suficient punctaj incit sa-i devanseze pe multi dintre contracandidatii Sfintiei Sale si sa obtina distinctia si privilegiile prevazute de lege. Nu de legea bisericeasca, ci de seculara Lege a Educatiei Nationale. Doar vigilenta si zbaterea pe deplin justificata a unuia dintre colegii nostri au dejucat aceasta ambitie si conspiratie de-a dreptul catilinara.

Pr. Vasile Raduca se sustrage anchetei interne, dar accepta rolul de Presedinte al unei comisii de ancheta

Cit despre Pr. Vasile Raduca, acesta a reusit, prin „bunavointa” colegilor, sa se sustraga unei anchete interne din cadrul Facultatii de Teologie. Mai mult: colegii din Consiliul Facultatii l‑au investit in functia de Presedinte al unei Comisii disciplinare, menite sa-l ancheteze pe cel care a sesizat plagiatul, precum si alte ilegalitati petrecute recent in Facultatea de Teologie. Dar sa vedem in ce consta plagiatul:

O dactilograma discreta – prima traducere in limba romana a lui Lossky

In anii 1972-1973, dupa cum marturiseste insusi Pr. Raduca, circula printre studentii teologi o „dactilograma” a traducerii scrierii teologului rus Vladimir Lossky, intitulate Essai sur la théologie mystique de l’Eglise d’Orient. Traducerea respectiva, realizata – se pare – de un anume Pr. Eusebie Bejan, nu a fost niciodata publicata sub acest nume in anii de trista amintire, ci a circulat, cum spuneam, sub forma unei dactilograme, ferindu-l astfel pe traducator de o eventuala autosesizare din partea Securitatii. Dupa iesirea Romaniei de sub regimul comunist al lui Ceausescu, Pr. Raduca a preluat textul romanesc din dactilograma si, cosmetizindu-l pe alocuri, l-a publicat sub nume propriu la Editura Anastasia, in anul 1993.

Luind la intimplare un fragment oarecare din cartea de peste 300 de pagini, se poate constata cu usurinta ca versiunea Pr. Raduca, publicata la Editura Anastasia, nu difera aproape deloc de versiunea anterioara a dactilogramei, ci ca este o simpla diortosire (remaniere) a acesteia. Cu titlu de exemplu, fragmentul de la inceputul capitolului al VII-lea (a se vedea ancadramentul albastru) din versiunea dactilogramei (p. 92):

  • „Examinand elementele de teologie care slujesc de temelie pentru invatatura unirii cu Dumnezeu in traditia Bisericii de Rasarit, am trasat liniile generale ale invatamantului despre Fiinta necreeata si Fiinta zidita, despre Dumnezeu si faptura, cei doi termeni ai acestei uniri. Am ajuns pana la marginile cele mai de pe urma ale fiintei zidite, pana la taramurile cele mai indepartate de Dumnezeu, despartite de El nu numai prin fire, ca fiinta creeata, ci si prin vointa care da nastere unui nou chip de a fi, cel al pacatului. Caci, dupa Sfantul Grigore de Nissa, pacatul este o nascocire a vointei creeate.”

arata, in versiunea Pr. Raduca (Ed. Anastasia, p. 165), in felul urmator:

  • „Examinind elementele de teologie care servesc drept temelie pentru dogma unirii cu Dumnezeu in traditia Bisericii de Rasarit, am trasat liniile generale ale invataturii despre Fiinta necreata si fiinta zidita, despre Dumnezeu si faptura, cei doi termeni ai acestei uniri. Am ajuns pana la limitele cele din urma ale fiintei create, pana la tarimurile cele mai indepartate de Dumnezeu, despartite de El nu numai prin fire, ca fiinta creata, ci si prin vointa care da nastere unui nou chip de a fi, cel al pacatului. Caci, dupa Sfintul Grigore de Nyssa, pacatul este o nascocire a vointei create.”

Cum se apara Pr. V. Raduca

In cuvintul sau apologetic, Pr. V. Raduca sustine, intr-o declaratie scrisa, trimisa Consiliului Facultatii de Teologie, ca Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa este cel care le-a procurat studentilor aceasta traducere si ca el i-a indemnat pe studenti sa o citeasca, fiind o carte de capatii pentru cunoasterea Dogmaticii Bisericii Ortodoxe. Tot Pr. Raduca spune ca „a citit dactilograma respectiva de nenumarate ori”, ajungand sa stie „textul lui Lossky aproape pe de rost”. Domnia sa incearca sa justifice asemanarile izbitoare dintre versiunea dactilogramei si cea publicata sub numele lui la Editura Anastasia prin doua argumente: 1) pe de o parte, prin faptul ca, avind de-a face cu un limbaj de specialitate, textul francez din original nu permite o variatie prea mare in limba romana; 2) pe de alta parte, prin faptul ca domnia sa a cunoscut foarte bine textul dactilogramei („aproape pe de rost”).

Coincidente de traducere sau preluari?

Sa lasam la o parte faptul ca dactilograma, al carei text este aproape identic cu versiunea publicata la Ed. Anastasia, nu este mentionata nicaieri ca o precursoare a traducerii „noi” semnate de Pr. Raduca. Prin absurd, putem admite si faptul ca limbajul tehnic al primei traduceri nu poate fi redat altfel intr-o traducere mai noua, cu toate ca un initiat in traductologie nu va crede in coincidenta unor cuvinte si expresii precum: „tarimurile vietii practice” (fr. les domaines de la vie pratique), „bogatia covarsitoare” (fr. la richesse prodigieuse), „cade in girbovire” (fr. tombe en décrépitude), „rugul arzator al lui Moise” (fr. le buisson ardent de Moïse), cind oricine stie ca expresia romaneasca curenta este „rugul aprins” al lui Moise… Aceasta traducere, desi corecta, poarta totusi marci stilistice distincte. Or, marcile stilistice distincte ale primei traduceri (cea din dactilograma) se regasesc ca atare si in versiunea Pr. Raduca, ceea ce arata limpede faptul ca textul a fost preluat. Adica furat.

Un necunoscator sau un idealist ar putea avansa ideea ca, fiind vorba de o traducere, doua versiuni succesive din limba tinta n-au cum sa fie diferite intre ele, de vreme ce ambele au ca reper fundamental si continuu limba sursa. Cum ar putea traduce cineva fr. vie pratique altfel decit „viata practica”? Cum sa traduci fr. la richesse altfel decit prin „bogatia”? Iar verbul fr. tomber inseamna „a cadea”, oricum ar vrea sa-si particularizeze cineva traducerea. Ar fi mult prea laborios sa stau sa-i explic necunoscatorului sau idealistului notiuni, fie si ele elementare, de traductologie sau de stilistica.

Mai bine ii arat o serie de greseli ale primei versiuni (dactilograma), preluate ca atare in versiunea ulterioara (a Pr. Raduca). In fotografiile de mai jos, am subliniat cu rosu citeva dintre particularitatile stilistice care nu pot constitui, in opinia mea, o coincidenta de traducere si am evidentiat prin ancadramente rosii greselile primului traducator, preluate fara discernamint si in versiunea Pr. Raduca.

Pentru usurinta lecturii, am adunat intr-un tabel o parte din erorile preluate din versiunea dactilogramei in cea semnata de Pr. Raduca.

Erori si stingacii ale primului traducator in raport cu originalul francez, preluate ca atare si in versiunea Pr. Raduca

Aproximari si particularitati grafice ale primului traducator in raport cu originalul francez

Nu mai putin relevante sunt preluarile particularitatilor (sau erorilor) grafice din prima traducere. De pilda, in mai multe rinduri, primul traducator a asezat gresit ghilimelele unui citat, iar aceasta asezare gresita a ghilimelelor a fost preluata fara discernamint de Pr. Raduca, ceea de dovedeste ca aceasta din urma nici macar nu s-a obosit sa verifice cum apar ghilimelele in originalul francez.

Diortosiri (modificari) eronate ale primei traduceri operate in versiunea Pr. Raduca

Uneori, dactilograma contine mici erori de „copist”, datorate probabil copierii „pe curat” dintr-o versiune manuscrisa (de exemplu, in loc de „impartasirea”, scrie „impartirea”). Acestea, precum si alte erori datorate unei grafii defectuoase sau greu lizibile, n-au fost reperate ca atare (ca erori) de Pr. Raduca, rezultind o cosmetizare lipsita de sens in raport cu textul lui Lossky. Astfel, textul rezultat si publicat la Editura Anastasia nu are legatura cu originalul francez, ci cu textul dactilogramei, modificat. Tabelul de mai jos selecteaza o parte din erori, marcate ca atare, in fotografiile de mai sus, tot prin ancadramente rosii.

Republicarea plagiatului la Editurile Bonifaciu (1998) si Humanitas (2010)

La cinci ani dupa editia de la Editura Anastasia, apare o editie imbunatatita a aceleiasi versiuni, anume la Editura Bonifaciu. Aceasta din urma este accesibila integral si in mediul online, in format digital. Doisprezece ani mai tirziu, cartea apare sub o haina noua, la Editura Humanitas, eleganta si primenita de multe din scaparile primei editii. Textul celor doua editii (Bonifaciu si Humanitas) este vadit imbunatatit si corectat, in sensul unei acomodari mai mari la versiunea in limba franceza. Astfel, o serie de erori semnalate in tabelele de mai sus au fost suprimate: „implicatiile sale pamantesti” (Ed. Anastasia, p. 205) a fost corectat in „implicatiile omenesti” (Ed. Humanitas, p. 89); ghilimelele asezate gresit, inainte de „ca atare” (Ed. Anastasia, p. 206), au fost plasate corect in editia Humanitas (p. 189). Cu toata aceasta incercare de apropiere a textului romanesc de originalul francez, au scapat – din nou – suficient de multe erori incit sa poata fi identificat traseul acestei versiuni a Pr. Raduca, nascute, cum am vazut, nu direct din originalul francez, ci din traducerea romaneasca anterioara. In fotografiile selectate pe acelasi esantion de text, se pot vedea marcajele cu verde ale citorva din erorile corectate, dar si cele cu rosu, care arata aceleasi preluari ale erorilor si ale particularitatilor grafice si stilistice din dactilograma, ca si in editia romaneasca „princeps” (Ed. Anastasia, 1993).

Pe post de epilog

Cele doua cazuri de plagiat se afla deja pe masa Comisiei de Etica a Universitatii din Bucuresti. De asemenea, Rectorul Universitatii din Bucuresti, Dl. Prof. Mircea Dumitru, a fost instiintat cu privire la cazul plagiatului descoperit si apoi… acoperit de Consiliul Facultatii de Teologie. A fost instiintat, de asemenea, si cu privire la alte uritenii petrecute in Facultatea de Teologie Ortodoxa. Sint convins ca va intreprinde cele necesare, avind de aparat nu numai deontologia profesionala, ci si imaginea institutiei pe care o conduce. La fel, am convingerea ca si Comisia de Etica va actiona in acelasi sens, al apararii deontologiei profesionale si a imaginii institutiei. Nu e usor sa fii nevoit sa-ti judeci proprii colegi si sa propui sanctiuni. O stiu din proprie experienta. Dar sint la fel de convins ca aceasta este singura modalitate realista de primenire a unui sistem bolnav, cum este cel invatamintului universitar romanesc: identificarea agentului patogen si izolarea lui in regim de carantina. Estimp, se pot dezvolta programe de insanatosire, de intarire si de dezvoltare reala a unui sistem competent si motivant pentru studentii din Romania.

NOTA: Autorul acestui articol este clasicist, doctor al Universitatii din Bucuresti (sub indrumarea Prof. Dr. Dan Slusanschi), profesor de limba greaca veche si latina la Facultatea de Teologie Ortodoxa a aceleiasi Universitati, colaborator la institutii academice de prestigiu din Tara si din strainatate. Autor de carti, editii, articole stiintifice si traduceri din limbile greaca si latina, intre 2010-2013, a participat la programul de cercetare postdoctorala al Universitatii din Bucuresti, avind un proiect cu subiect traductologic.