Nimic din programele variilor mişcări infiinţate de-a lungul anilor de Marian Teofan Dragoş Munteanu nu aminteşte de spiritul societăţii civile, de ceea ce numesc reinventarea politicului. Nu drepturile individului, ale persoanei umane, il interesează, ci acelea ale colectivităţii inrădăcinată in Blut und Boden. O comunitate telurică, dominata de cultul strămoşilor si de nostalgii autarhice. Ethnos versus ethos. Nu sociogeneza, ci ceea ce Florin Toma a numit lacrimogeneza poporului român…
Este acolo mai mult decât o adiere anti-raţionalistă, mai mult decât resentiment anti-liberal, mai mult decât un vetust tradiţonalism. Cine a citit “Roza vânturilor” a lui Nae Ionescu, “Schimbarea la faţă a României” de tânărul Emil Cioran ori “Ortodoxie si etnocraţie” de Nichifor Crainic va recunoaşte de indată motivele obsesionale ale interbelicului fundamentalist. Altfel spus, ale fascismului românesc: primordialist, exclusivist, xenofob, intolerant, oracular, exaltat. Am identificat acest sindrom in cartea mea ”Fantasmele salvării”, apărută la Princeton University Press in 1998, tradusă la Polirom de Magda Teodorescu.
Politologul Michael Shafir a numit acest gen de erupţii populiste, care pot atinge dimensiuni paroxistice de masă, “movements of radical return” (mişcări de revenire, de reintoarcere radicală). Cea ce ar merita accentuat ţine de modul cum s-a plăsmuit biografia candidatului PNL la postul de Lord Mayor of Bucharest. O vulpe bătrână şi super-versată precum Virgil Măgureanu, produs el insuşi de laboratoarele Securităţii, nu intra in parteneriat politic (complot, de-obicei) şi de business (kleptocraţie) decât cu cineva care prezintă garanţii de beton. Intre trăirism, acel existenţialism misticoid pour les pauvres (vorba lui Pierre Hassner) şi naţionalismul securist s-a produs astfel o logodnă ce poate avea consecinţe funeste pentru România.
De ce scriu aceste rânduri? Ma deranjează balul mascat, uzurparea prestigiului societăţii civile, impostura. Mă deranjează că modelul etnocratic, practicat acum in Ungaria si Polonia, riscă să fie transformat de nişte aventurieri şi/sau diletanti politici, intr-un risc real in România. Nu mă stânjeneşte Marian Munteanu, e dreptul său să scrie şi să facă tot ce doreşte. Mă ocup insă de un partid politic (PNL) din care provine preşedintele ţării…
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
