De la intrarea sa in vigoare la data de 21 octombrie 2015, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilitati fiscale a suscitat un interes sporit in randurile contribuabililor, ca urmare a posibilitatii de a obtine anularea penalitatilor de intarziere si a unei cote semnificative din dobanzile si majorarile de intarziere datorate pentru obligatiile fiscale restante la data de 30 septembrie 2015. Desi in aparenta limitata, aplicabilitatea OUG 44/2015 acopera in realitate o paleta larga de obligatii fiscale, deschizand o serie de oportunitati contribuabililor interesati sa beneficieze de facilitatile fiscale stabilite de acest act normativ. Intrucat exista o perceptie generalizata ca facilitatile fiscale nu vor mai putea fi obtinute dupa data de 31 martie 2016, este util sa clarificam cine, cu privire la ce si cum pot contribuabilii sa obtina facilitatile fiscale reglementate de OUG 44/2015.
In principiu, legea nu distinge intre categoriile de contribuabili ce pot beneficia de facilitatile fiscale, acestea putand fi solicitate de catre orice contribuabil - persoana fizica ori juridica - si nici nu stabileste praguri ori limitari sub aspectul naturii ori cuantumului obligatiilor fiscale pentru care se solicita amnistia. O nuantare exista in privinta obligatiilor fiscale datorate bugetelor locale, facilitatile fiscale putand fi obtinute numai in cazul in care consiliile locale decid prin hotarare aplicarea prevederilor OUG 44/2015.
Poate face obiectul anularii a unei parti semnificative din accesoriile datorate de contribuabili pentru obligatiile fiscale principale restante la data de 30 septembrie 2015, facilitatea vizand anularea integrala a penalitatilor de intarziere si, respectiv, anularea in parte a dobanzilor si, daca este cazul, a majorarilor de intarziere (i.e. 54,2% din dobanzi si 77,1% din majorarile de intarziere). Ca regula generala, pentru aceste obligatii fiscale contribuabilul are obligatia sa achite debitul principal si sa notifice organul fiscal cu privire la intentia de a beneficia de amnistie pana la data de 31 martie 2016. Ulterior, contribuabilul trebuie sa achite diferentele de accesorii ce nu formeaza obiectul amnistiei (i.e. 45,8% din dobanzi si 22,9% din majorari de intarziere) pana la data de 30 iunie 2016. Aceleasi reguli se aplica si in cazul in care contribuabilul opteaza pentru rectificarea sumelor de plata din declaratiile sale fiscale precum si in ipoteza corectarii erorilor din deconturile de taxa pe valoare adaugata.
De asemenea, exista posibilitatea de a beneficia de aceste facilitati inclusiv in cazul in care debitele principale au fost stinse anterior datei de 30 septembrie 2015, insa la acea data nu erau stinse si obligatiile accesorii. In aceasta ipoteza, contribuabilii interesati trebuie sa achite cotele de accesorii pana la data de 31 martie 2016 si, de asemenea, sa notifice organele fiscale in legatura cu intentia de a beneficia de amnistie. In contextul acestei ipoteze, ar trebui avuta in vedere inclusiv situatia contribuabililor care au achitat nu doar debitele principale anterior datei de 30 septembrie 2015, ci si accesoriile aferente, acestia avand posibilitatea, la nivel de principiu, sa obtina eventuala restituire ori compensare a obligatiilor accesorii achitate in plus, prin raportare la cotele stabilite de OUG 44/2015.
Nu vor fi afectati de trecerea datei de 31 martie 2016 contribuabilii ale caror obligatii fiscale vor fi stabilite ulterior, ca urmare a finalizarii unei inspectii fiscale in curs la data intrarii in vigoare a OUG 44/2015. Intrucat nu poate fi cunoscut cu exactitate momentul finalizarii inspectiei fiscale, pentru a beneficia de facilitatile fiscale contribuabilul va fi obligat sa achite debitul principal si diferentele de accesorii in termenul legal de plata a sumelor din decizia de impunere, indiferent de imprejurarea ca acest termen de plata intervine anterior sau ulterior datei de 31 martie 2016.
In practica, se observa un interes sporit pentru rectificarea unor situatii fiscale anterioare care, in special sub aspectul clarificarii tratamentului fiscal aplicabil unor cheltuieli ale contribuabilului ori pentru armonizarea tratamentului deductibilitatii TVA. Aceasta dorinta a contribuabililor de a preintampina anumite controverse in cadrul unor inspectii fiscale viitoare este explicabila si salutara, data fiind intensificarea operatiunilor de control fiscal desfasurate de organele ANAF, dublata de lupta pentru combaterea si sanctionarea evaziunii fiscale.
Dorinta clarificarii unor tratamente fiscale aplicate anterior, cu consecinta inlaturarii unei parti semnificative din accesoriile aferente, nu este insa unicul factor determinant al deciziei multor contribuabili de a efectua rectificari/corectii ale situatiilor fiscale din anii precedenti. Un interes aparte pentru rectificare/corectare exista in special in cazul contribuabililor care nu au fost supusi unor inspectii fiscale generale in ultima perioada, si cu privire la care exista un risc semnificativ ca un control viitor sa se concentreze asupra tuturor obligatiilor fiscale din ultimii 5 ani. In asemenea cazuri, expunerea contribuabililor este mare, inclusiv sub aspectul obligatiilor accesorii ce insotesc eventualele obligatii principale ce ar urma sa fie stabilite de catre organele de control
0
0
