Nu stiu ce facea profesorul de fizica Klaus Werner Iohannis la Sibiu pe data de 16 decembrie 1989. Dar stiu ce facea pastorul László Tőkés. Se afla in cladirea parohiala din Timisoara pe care refuza sa o paraseasca, sub asediul poliitiei si al securistilor. S-a fomat atunci un lant uman trans-national si trans-generational, cu sentimentul ca acesti nefericiti cetateni ai Romaniei au de partea lor transcendenta. Deci ca un regim ce parea etern si inexpugnabil, poate fi depasit, anulat, negat (Aufhebung). Timisoara a salvat onoarea si demnitatea romanilor. Iar revolutia din Timisoara nu poate fi despartita, daca ne pasa de adevarul istoric, de numele celui caruia Klaus Iohannis, cel ales presedinte in numele unei europenitati regasite, i-a retras ieri ordinul “Steaua Romaniei”.
Numele Dvs, domnule presedinte Iohannis, nu apare in Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Numele lui László Tőkés apare de trei ori, la paginile 348, 353 si 767, unde figureaza pe lista disidentilor din Romania. Macar din acest motiv, sa-i spunem de pudoare istorica, puteati sa va abtineti de la penibilul gest de ieri. Pentru mine este pandantul decorarii lui Corneliu Vadim Tudor de catre Ion Iliescu, cu acelasi ordin, in noiembrie 2004, pe ultima suta de metri a ultimei sale presedintii. Decizia Dvs, oricum ati incerca sa o justificati, este ecoul dorintei de revansa a securistilor de ieri si de azi. Cititi acest text ca pe un protest impotriva faslificarii istoriei acestei tari si a revolutiilor din 1989!
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
