Ion Iliescu n-a asimilat niciodata lectiile de-stalinizarii. N-a inteles ca sistemul in care a crezut cu fanatic devotament era in esenta sa unul ilegitim si criminal. Tocmai din acest motiv este socat ca pentru multi dintre noi trecutul nu dispare, el trebuie confruntat cu onestitate, probitate si, da, intransigenta morala. In 1956 si in anii ce-au urmat, Ion Iliescu a fost flagelul prigoanei impotriva studentilor rebeli din Romania. Pentru el, revolutia din Ungaria era o contra-revolutie. In sinea sa, l-a detestat pe Nikita Hrusciov si l-a dispretuit pe Imre Nagy. Ion Iliescu nu a fost un reviziionist marxist, ci un aparatcik obedient al sistemullui propagandei comuniste. Nu a plans mortii totalitarismului, de ce i-ar jeli pe aceia din perioada revolutiei confiscate si a barbarelor mineriade? Ion Iliescu nu a fost un eretic, cu atat mai putin un apostat.

Vladimir TismaneanuFoto: Arhiva personala

Acum zece ani am publicat, Doina Jela si cu mine la Curtea Veche Publishing, un volum despre anul revolutionar 1956. Cartea include textul complet al Discursului Secret, cu note explicatve semnate de Armand Gosu. Daca n-ar fi existat Discursul Secret rostit de Hrusciov in nopate dinspre 25 spre 26 februarie 1956, n-ar fi fost posibile Octombrie-le polonez si Revolutia Maghiara. Un citat iluminant din capodopera lui Tony Judt, “Postwar: A History of Europe since 1945″, Penguin Books, 2005: “The effect was intoxicating. For Communists, the denunciation of Stalin and his works was confusing and troubling….On Eastern Europe, the impact of Khrushchev’s reported abjuration was even more dramatic.” Judt il citeaza pe marele poet ceh Jaroslav Seifert: “The nightmare has been exorcised”. Spun rostit de Hrusciov intrucat primul secretar al CC al PCUS, administratorul en titre al dogmei oficiale, s-a indepartat adeseori de la textul conceput de comisia condusa de Piotr Pospelov si aprobat intr-o sedinta furtunoasa a Prezidiului CC, in pofida opozitiei furibunde a lui Viaceslav Molotov si a acolitilor sai, in primul rand Lazar Kaganovici, Gheorghi Malenkov si Kliment Vorosilov. Pentru Ion Ilescu, comunismul nu a fost un cosmar, ci “visul de aur al omenirii”. Candva, am crezut ca Ion Iliescu e capabil de invatare politica. M-am inselat.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro