In Republica Moldova s-a dat in ultimele saptamini o lupta intre doua solutii, una mai rea decit cealalta: Plahotniuc vs. alegeri anticipate. Pentru un observator detasat, Moldova e un cosmar, aproape o distopie. Nimic nu e ceea ce pare, regulile se incalca mai des decit banda continua, motivatiile actorilor principali sint medievale. Un stat nefunctional, mereu intre doua lumi (estul si vestul), Moldova e prinsa intr-o criza social-economica dublata de o criza politica fara sfirsit. Iata o scurta concluzie a evenimentelor din tara-sora.

Cristian PantaziFoto: Hotnews
  • Pentru intelegerea mai buna a evenimentelor din Moldova e important de reamintit specificul acestei tari: pe linga diferentele de ideologie intre partide, campaniile electorale se poarta si pe o dimensiune geopolitica (Rusia vs. Occident).

Criza politica a inceput in 29 octombrie 2015. PD, partidul controlat de oligarhul Vlad Plahotniuc, a votat o motiune de cenzura impotriva guvernului Strelet (de la PLDM, partidul oligarhului Vlad Filat - arhirivalul lui Plahotniuc). Problema e ca PD era parte a coalitiei de guvernare, deci a votat impotriva unui premier pe care il sprijinea. Demiterea guvernului Strelet a venit la mai putin de doua saptamini dupa ce Filat fusese retinut si apoi arestat preventiv pentru implicare in dosarul de mega-coruptie soldata cu disparitia a un miliard de dolari din bancile moldovene.

De ce a dat Plahotniuc jos guvernul Strelet? Cel mai probabil pentru ca voia pentru sine postul de premier. Evenimentele ulterioare confirma aceasta ipoteza. O scurta paranteza aici: Plahotniuc este de facto unul dintre cei mai puternici actori din Moldova, daca nu cel mai puternic. Controleaza afaceri uriase pentru o tara ca Moldova, controleaza mare parte din mass-media (atit televiziuni, site-uri, cit si o mare parte din piata de publicitate), controleaza un partid, controleaza - spun multi - institutii de forta.

Dupa caderea guvernului Strelet s-a declansat criza politica, pe fondul unei crize economice si sociale enorme. Cu o populatie pauperizata, care supravietuieste mai ales datorita sprijinului international de la UE si FMI si banilor trimisi acasa de moldovenii care lucreaza in UE si Rusia, Moldova a fost martora la un joc politic extrem de cinic.

Plahotniuc si-a construit o majoritate parlamentara, s-a asigurat de sprijinul Curtii Constitutionale, s-a auto-propus premier, presedintele Timofti l-a refuzat de doua ori si a propus un nume considerat ok (Ion Sturza) si unul implicat in retele transpartinice de coruptie si influenta (Ion Paduraru). Sturza nu a trecut de Parlament, Paduraru s-a retras singur.

De notat ca toate aceste negocieri, replici si contrareplici ca intr-un joc de poker cu miza enorma aveau loc pe fondul cererilor de declansare a alegerilor anticipate. Cine cerea anticipate? Doi actori controlati direct de Moscova (Renato Usatii - Partidul Nostru si Igor Dodon - Partidul Socialist), Partidul DA (nou constituit pe valul de proteste din tara, controlat de oameni apropiati de doi oligarhi fugiti din Moldova, Victor Topa si Viorel Topa). Ba chiar si presedintele Timofti a amenintat cu anticipatele daca Plahotniuc insista sa fie premier.

Si care e problema cu alegerile anticipate, va intrebati? Ei bine, aici e cheia intelegerii intregii probleme a Moldovei. Pe fondul nemultumitii generalizate fata de partidele auto-declarat pro-europene care au condus tara in ultimii ani, pe fondul uriasului scandal de coruptie din banci, pe fondul scaderii dramatice a nivelului de trai, sustinerea populatiei pentru partidele pro-europene s-a prabusit. Sondajele arata ca anticipatele i-ar fi scos cistigatori pe Usatii si Dodon, care impreuna cu eventualul ajutor de la comunistii lui Voronin ar putea deraia Moldova de pe orbita europeana si ar indrepta-o spre Uniunea Eurasiatica.

Si ce-i cu asta, care e problema daca asta vor cetatenii moldoveni, veti spune? Ei bine, stim sigur ca asta vor cu adevarat cetatenii moldoveni? Soarta Moldovei nu mai e importanta doar pentru cetatenii ei. Ea face parte acum dintr-un joc de sah mai larg in care se confrunta Rusia si Occidentul (mai degraba Rusia si SUA, ca UE da tot mai mutle semne ca a obosit sa lupte cu Putin). Or, optiunile anti-europene sint hranite si de un super-eficient aparat de propaganda rusa, la fel cum partidele pro-ruse sint alimentate cu fonduri si know-how de la Moscova. Moldova si-a asumat, ca stat, aliante cu Occidentul: primeste sprijin si asistenta (bani, pregatirea armatei, know-how pentru administratie etc) de la UE, NATO si Romania. Or, acesti parteneri isi vad acum amenintate investitiile de o posibila schimbare strategica la nivelul statului moldovean, iar anticipatele ar fi fost (probabil) modul de operationalizare a acestei schimbari. Romania, la rindul ei, a investit mult in Moldova, in numele unei idei de reintregire a tarii niciodata abandonata: a adus la studii mii de studenti si elevi, a dat nenumarate cetatenii, a contribuit cu bani in momente delicate.

Acesti parteneri occidentali ai Moldovei au fost si ei intr-o dilema majora: aveau de ales intre Plahotniuc si anticipate. Cu mina tinindu-se de nas, partenerii Moldovei au inteles ca anticipatele reprezinta pericolul mai mare. Au incurajat negocierile intre gruparea Plahotniuc si presedintele Timofti pina cind cei doi actori au ajuns la un compromis: premier a fost propus un personaj sters din partidul lui Plahotniuc (Pavel Filip). Astfel, Timofti a fost scutit de rusinea personala de a-l propune pe Plahotniuc, Plahotniuc a primit Puterea (dar nu direct), partenerii occidentali au rasuflat usurati ca nu trebuie sa-l valideze pe Plahotniuc direct prin vizite si intilniri. Si, mai ales, au evitat anticipatele pentru moment (asta daca guvernul Filip trece azi in Parlament).

Intrebarea-cheie e pentru cine joaca Plahotniuc: pentru Rusia, pentru Occident sau pentru el insusi? Datele pe care le avem arata ca si-a mutat mai toate afacerile in Elvetia/Europa, ca are business cu Rusia in media, ca ar fi iesit din gratiile Moscovei la un moment dat si a reincercat zadarnic sa reia legaturile. Cert e faptul ca personajul isi doreste puterea cu tot dinadinsul, ca a vrut sa iasa din umbra pentru a exercita public puterea.

Metodele prin care a ajuns sa aiba o avere uriasa si o putere pe masura sint clasice pentru fostele state sovietice: privatizari dubioase, afaceri murdare, posibile santaje prin intermediul imaginilor surprinse in hotelurile si cluburile pe care le detine, plus forta bruta. Plus conducerea Petrom Moldova in anii '90. In acest moment, Plahotniuc e cel mai detestat personaj in Moldova, potrivit mai multor sondaje. El e privit de cei mai multi moldoveni drept chintesenta raului si a coruptiei.

Ce va face Plahotniuc odata ajuns la Putere (e drept ca nu direct, ci prin colegul sau de partid, Pavel Filip)? Occidentul mizeaza ca va sustine reformele cerute atit de apasat de societate: in justitie si in economie. Fara aceste reforme, Moldova nu va primi asistenta financiara de la FMI si UE de care are nevoie ca de aer. Vom vedea daca Plahotniuc si coalitia din jurul lui va face reforme sau daca va continua sa-si exercite puterea in mod discretionar. Eu sint sceptic ca acest personaj se va dovedi o solutie pe termen lung. Pur si simplu nu poate gestiona atit de multa putere intr-un mod benefic pentru cetateni. Exemplul celor 12 bolnavi psihic adusi la mitingul sau de sustinere sau racolarea rapida a zeci de parlamentari ne arata un personaj nociv, cu zero reflexe democratice.

Cert e ca intre timp alti jucatori se incalzesc pe margine, gata sa participe la viitoarele alegeri (la termen, peste 3 ani, sau anticipate pe termen mediu). Unii dintre ei (Maia Sandu, fost ministru al Educatiei, perceputa drept o reformatoare) sint priviti de multi moldoveni drept alternativa la partidele pro-europene care si-au epuizat rezervele de credibilitate. Altii - Partidul DA - trebuie sa-si defineasca obiectivele, sa-si faca publice finantarile si sa construiasca o platforma credibila. Iurie Leanca ar putea deveni si el un jucator daca dovedeste ca poate fi un lider de partid. O noua scena politica pare sa se construiasca in Moldova.