Un cataclism pare să se fi produs în România- ninsoarea teribilă, cu cortegiul ei de gheţuri şi de viscol,a coborât asupra noastră. Ameninţarea este redutabilă. Rând pe rând, drumuri naţionale se închid şi sate sunt izolate. Călătoriile devin o aventură ce evocă încercările exploratorilor polari. Reporterii tv oferă propria lor contribuţie la isteria ce domină întreaga naţiune. Spre a se proteja copiii de atingerea acestui flagel hibernal, şcolile şi grădiniţele sunt închise. Soluţia hibernării colective este oferită ca ieşire din criza meteorologică. Comandamentele de iarnă se convoacă , doar spre a constata impotenţa statului de a rezista intemperiilor.
În Bucureşti, ca şi aiurea în România, iarna nu mai are nimic din coloratura patriarhală a trecutului. Ea nu este o poveste, calmă şi arcadică, despre bunici şi nepoţi, rostită în vreme ce în sobe duduie focul amintirii. Ea este o istorie sordidă, a străzilor înnecate în zăpadă mocirloasă şi a oamenilor care sunt abandonaţi naturii , graţie indolenţei unei administraţii ce a incetat să mai existe. Iarna are, în România, un sentiment de familiaritate neliniştitoare- an de an, în aceleaşi zone geografice, intervin blocajele generate de viscol . România oficială este lipsită de memorie şi de mijloacele elementare spre a răspunde unei realităţi ce face parte din profilul nostru climatic. Marile promisiuni sunt rostite, spre a se duce în neantul demagogiei.
Iarna în Bucureşti este şi hârtia de turnesol care indică starea unei guvernări locale, marcate de o combinaţie, unică, de incapacitate şi corupţie. Primarii sunt centrele nervoase ale unor reţele ce extorchează şi devalizează. Raportul Curţii de Conturi, dedicat mandatului Oprescu, este semnificativ. Supraevaluarea este o strategie destinată să îmbogăţească grupul infracţional care se organizează, cu rigoarea unei afaceri ce nu trebuie să dea greş. De la atribuirea de contracte la controalele comandate, oligarhiile legitimate prin vot popular îşi dovedesc capacitatea de a exploata şi dezvolta subdezvoltarea. Proiectul de viitor este perpetuarea acestei înnapoieri endemice, sub semnul dependenţei de stat şi al complicităţilor. Infrastructura urbană este gestionată dezastruos. Administraţia locală şi naţională sunt unite de acelaşi elan spoliator. Taxele plătite se pierd în acest buget aparent nelimitat al corupţiei.
În România ce hibernează, de vreme ce nu poate fi guvernată eficient, se apropie alegerile locale. Consolidarea feudelor provinciale şi urbane pare să fie efectul previzibil al noilor consultări electorale. Unicul tur de scrutin, acceptat de PNL şi de PSD în egală măsură, cu ceva vreme în urmă, este instrumentul perfect al întăririi monopolurilor şi al descurajării competiţiei reale. România este decupată, deliberat, în teritorii controlate şi spoliate. Sarăcia este o afacere de partid şi de stat. Interludiul cabinetului Cioloş se va apropia de sfârşit, iar dominaţia PSD este pe cale să fie reafirmată.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
