Articolul intră la categoria ”Reacție rapidă” pentru că înțeleg că președintele statului discută despre proiect, în vederea promulgării lui. Între rolurile instituției al cărei titular e dl Iohannis se numără și asigurarea unei bune funcționări a autorităților publice. Or, nu cred că poate cineva argumenta că intrarea în vigoare a unei legi care încalcă constituția este altceva decât un caz de proastă funcționare a autorităților publice implicate. Iar în această privință președintele are și atribuții efective, poate sesiza direct Curtea Constituțională asupra unui proiect votat de parlament. Aș argumenta că e o datorie să facă asta ori de câte ori există temeiuri rezonabile să considere că un proiect are probleme de constituționalitate. Iar în acest caz opinia mea e că vorbim de o sesizare foarte bine întemeiată.
Pe scurt, vorbim despre proiectul de lege care prevede o creștere cu 10% a salariilor în întreg sistemul bugetar începând cu luna decembrie. N-o să discut aici oportunitatea politică a acestuia, implicațiile lui economice sau faptul că exemplifică un mod anapoda de funcționare a sistemului politic parlamentar de la noi – sunt toate subiecte foarte valide de dezbatere, dar pentru alte articole. Aici mă refer doar la un singur aspect, cel ce ține de formă, de proceduri, de modul în care prevederea cu pricina a ajuns să fie în prag de intrare în vigoare ca lege.
Traseul legal a început cu o Ordonanță de Urgență, OUG 35/2015. Conform constituției OUG-urile intră imediat în vigoare dar trebuie ulterior adoptate de parlament. Guvernul e obligat să le depună acolo, adică să inițieze un proiect de lege privind aprobarea lor, dezbătut în procedură de urgență. Legea fundamentală mai prevede un parlament bicameral, împărțit între o cameră de ”reflecție”, la care ajunge inițial proiectul, și o cameră de ”decizie”, la care ajunge rezultatul acestei dezbateri. Separația între cele două se face în funcție de domeniul de legiferare. În acest caz, Ordonanța de Urgență sus-pomenită e înregistrată la Senat pe 2 septembrie, după ce parcurge acolo toate etapele procedurale și este adoptată pe 26 octombrie. La Camera deputaților, cea decizională, caracterul urgent devine ceva mai pronunțat, proiectul e înregistrat pe 28 octombrie iar votul final se dă două săptămâni mai târziu, pe 11 noiembrie. Încă o săptămână proiectul așteaptă o sesizare de neconstituționalitate pe cale parlamentară, nu are probleme (e votat aproape unanim, în ambele camere), pe 19 e trimis la promulgare. Legea fundamentală dă președintelui 20 de zile în care are de ales: să promulge legea, să o retrimită motivat în dezbaterea parlamentului sau să sesizeze Curtea dacă are motive să creadă că proiectul încalcă constituția.
Și are un motiv, mare, lat și evident. Proiectul inițiat de guvern (OUG 35/2015), trimis spre dezbatere Senatului și adoptat acolo este substanțial diferit față de ce a adoptat Camera. Argumentele inițiatorului se referă la ”mari nemulțumiri” în rândul personalului din sistemul sanitar public, generat de egalizarea salariilor bugetarilor indiferent de studii și activitatea prestată. Inițiatorii mai vorbeau de urgența dată de migrarea medicilor și a rezidenților în străinătate, și propuneau, în regim de urgență, o creștere cu 25% a salariilor din domeniul sistemului de sănătate publică, plus anumite facilități pentru rezidenți. Asta e OUG 35/2015, asta a intrat în dezbaterea Senatului și asta a fost promulgat acolo. Creșterea cu 10% a salariilor tuturor categoriilor de bugetari nu a fost inițiată de guvern, și nu a fost dezbătută, amendată, aprobată sau respinsă de senatori. Această prevedere a fost introdusă la Cameră, dezbătută și adoptată acolo, doar acolo. Or, Constituția noastră nu permite așa ceva. E ceva ce se numește principiul bicameralismului. Da, alcătuirea parlamentului nostru este …originală, ca multe altele în sistemul nostru instituțional. Da, avem practic o instituție compusă din alte trei, în competiție pe același domeniu, cel de legiferare. Dar astea sunt aspecte de oportunitate, politice, le putem pune în discuție când vorbim de revizuirea legii fundamentale. Până una alta, așa straniu cum e instituit, sistemul nostru parlamentar are două camere și orice prevedere legală ordinară trebuie să fie dezbătută în ambele, chiar dacă doar una din ele decide. N-o spun eu, nota bene, o spune Curtea Constituțională – jurisprudența e îndeajuns de bogată și de solidă în acest sens:
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
