Cu fiecare rănit care se stinge, sensul revoltei morale din ultimele zile devine din ce în ce mai clar. Iar acest sens este legat nu doar de reafirmarea demnităţii umane, ci şi de remodelarea conduitei şi funcţiilor unui stat care abdică de la datoria sa de a proteja pe cei în nevoie. De câte ori ne îndoim de necesitatea de a duce mai departe această luptă , să ne amintim de chipurile celor care, inocenţi fiind, au fost expuşi morţii, chinurilor, singurătăţii.
Ceea ce a revolta morală de după 30 octombrie 2015 a probat este existenţa şi vitalitatea unei Românii “ colective”,a unei Românii civice şi autonome care se opune, prin aspiraţii şi deziderate, României politice definite prin domnia privilegiilor. Cei care au ieşit pe străzile României nu au cerut mila unui stat atotputernic, ci dreptul de a –şi duce vieţile, în afara acestui cerc letal al incompetenţei, clientelismului şi corupţiei.
Cei care au ieşit pe străzile României au reamintit acestei Românii politice dominate de venalitate şi de rapacitate că, dincolo de statul pe care îl controlează şi îl explotează, se află şi o societate, iar această societate nu mai acceptă condiţia sa de inferioritate şi de servitute, consolidată timp de decenii.
Incapacitatea României politice de a înţelege acest mesaj etic este vizibilă cu fiecare gest al zilelelor din urmă. Votul din Parlament, consfinţind orgia populistă de sporiri salariale, este tentativa, lamentabilă, de a înlocui eforturile de reformare instituţională cu politica, tradiţională, de mituire iresponsabilă. “Bugetarii” sunt, pentru PSD, ca şi pentru PNL, un batalion de manevră, a cărui loialitate şi tăcere se cumpără. Paternalismul iresponsabil este , a câta oară?, cartea de identitate a unei elite care nu vizează decât menţinerea propriilor privilegii.
România politică, cea care se opune, cu sagacitate, oricărei deschideri instituţionale, cea care a compromis, prin cupiditate,şansa ,modernizării noastre, nu poate supravieţui decât în acest peisaj fragmentat şi dezolant al pauperizării şi mitei electorale. România politică manipulează inegalităţile sociale şi resentimentele, având ca unică agendă perpetuarea unui regim care tăgăduieşte liberul-arbitru şi elanul individual. Cariera unui Popescu- Piedone, ce urcă de la rangul umil de inspector de pieţe la poziţia de primar bucureştean, este imaginea fidelă a contraselecţiei pe care partidele politice din România au pus-o în aplicare, ca pe un program de existenţă.
Statul a dominat, controlat şi intimidat societatea, prin intermediul acestor arendaşi, a căror popularitate se întemeia pe flatarea unei populaţii menţinute deliberat în starea ei de dependenţă cronică de stat. Sclavia era poleită în staniol de petreceri kitsch.
România politică se opune, aşadar, până la capăt, României “ colective”. Schimbările miraculoase nu se pot petrece. Elita care a luat în stăpânire acest stat nu va accepta, de bună voie, să renunţe la poziţia ei de dominaţie absolută. Meritocraţia,pluralismul, onestitatea, creativitatea sunt inamicii pe care îi va combate, fără ezitare. Impunerea unui stil al transparenţei în guvernare ar însemna sfârşitul acestor cariere. În lipsa umanităţii, cei ce populează această Românie politică acumulează averi şi visează la coloane oficiale. Ipocrizia este condiţia lor funciară- onctuozitatea lui Gabriel Oprea ilustrează acest suflet al vechilului politic.
De aceea, starea de luciditate civică trebuie să fie menţinută, spre a da glas acestei Românii “ colective”. Somnolenţa, resemnarea, retragerea ar prilejui victoria definitivă a unei Românii politice indiferente la destinele noastre.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
