Noile prevederi legislative privind reorganizarile - oportunitati sau impedimente?

de Mihaela Mitroi, Cristina Tutuianu     Pwc Romania
Luni, 9 noiembrie 2015, 12:34 Actualitate | Opinii


Mihaela Mitroi si Cristina Tutuianu
Foto: Hotnews
In contextul actual al globalizarii mediului de afaceri si al tranzactiilor tot mai complexe efectuate de companii din diverse industrii, reorganizarea grupului/a liniilor de afaceri pot sa genereze avantaje deosebit de importante. Notiunea de "reorganizare" utilizata mai sus este una foarte generala, iar modalitatile prin care un astfel de proces de reorganizare poate fi implementat in practica sunt numeroase. In mediul economic dinamic de astazi, companiile se confrunta adesea cu decizii referitoare la astfel de procese de reorganizare. Prin intermediul fuziunilor de exemplu, o companie ar putea obtine un avantaj competitiv pe piata si, in final o crestere a elementelor de capitaluri proprii disponibile la nivelul societatii.

 Acest lucru poate influenţa în sens pozitiv capacitatea de distribuţie de dividende a societăţii participante în cadrul procesului de reorganizare.
Ca atare, cunoașterea  unor termeni frecvent întâlniți în limbajul unor experți în fuziuni și achiziții precum “fuziune”, ”divizare”, “raport de schimb”, “prima de fuziune” și alții, devine foarte importantă, în contextul în care un proces de reorganizare poate aduce avantaje economice considerabile, și nu doar o simplă modificare a structurii grupului.
În scopul acestui articol, am dori să ne concentrăm atenţia asupra operaţiunilor de fuziune, fiind operaţiuni mult mai des întâlnite în practică în ultima perioadă.
Pe scurt, fuziunea este operaţiunea prin care una sau mai multe societăţi îşi transferă întregul patrimoniu către o altă societate şi se dizolvă fără lichidare,în schimbul repartizării de acţiuni/părţi sociale la societatea absorbantă către acţionarii/asociaţii societăţii sau societăţilor absorbite.

În scopul determinării numărului de acţiuni ce trebuie emis de societatea absorbantă către acţionarii societăţii sau societăţilor absorbite se calculează un raport de schimb. Acest raport de schimb se determină prin împărţirea valorii contabile a unei acţiuni în societatea absorbită la valoarea contabilă a unei acţiuni în societatea absorbantă. Valoarea contabilă a acţiunilor societăţilor participante la procesul de fuziune este calculată ca raport între aportul net de fuziune (care poate fi fie activul net contabil fie activul net evaluat) şi numărul de acţiuni total.

Astfel, numărul de acţiuni de emis la societatea absorbantă este determinată pentru fiecare acţionar în parte prin înmulţirea numărului de acţiuni deţinut anterior fuziunii în societatea absorbită cu raportul de schimb. Apoi, se determină majorarea de capital social la nivelul societăţii absorbante prin înmulţirea numărului de acţiuni de emis cu valoarea nominală a unei acţiuni la societatea absorbantă.
Următorul pas este reprezentat de determinarea primei de fuziune, ca diferenţă între aportul net de fuuziune adus de societatea absorbită şi majorarea de capital social la societatea absorbantă ce are loc pentru a-i remunera pe acţionarii societăţii absorbante.
Deşi poate nu pare un lucru extrem de complicat la o primă vedere, cunoaşterea şi aplicarea acestor principii necesită o deosebită atenţie în funcţie de particularităţile fiecărei operaţiuni de fuziune.

Pe data de 22 septembrie 2015 a fost publicat în Monitorul Oficial al României Ordinul Nr. 897/2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților, precum și de retragere sau excludere a unor asociați din cadrul societăților (în cele de urmează „Ordinul 897/2015”) care abrogă vechiul Ordin Nr. 1376/2004.   
Ce aduce nou Ordinul 897/2015?  
  • Clarificări privind fuziunea societăților care înregistrează capital propriu negativ  
Poate una dintre cele mai frecvente întrebări întâlnite până acum în practică în cazul fuziunilor era „Ce se întâmplă și cum se stabilește raportul de schimb dacă una sau mai multe societăți implicate în fuziune sunt în poziție de capital propriu negativ?” . Mai specific, ce se întâmplă dacă societăţile implicate în fuziune înregistrează pierderi contabile ce nu pot fi acoperite în totalitate de surse disponibile la nivelul societăţii (capital social, prime de emisiune, rezerve etc). Conform vechii metodologii contabile  răspunsul la această întrebare, era acela că nu se emit acțiuni/ părți sociale, în cazul în care societatea absorbită avea capitaluri proprii negative. Acest lucru se explică prin faptul că societatea absorbită fiind în pierdere, practic nu avea cu ce să contribuie în mod pozitiv la societatea absorbantă. Această abordare venea însă în contradicție cu însăși definiția fuziunii, ilustrată atât în Codul Fiscal , cât și în Legea Societăților Comerciale  , unde fuziunea este definită ca operațiunea prin care „una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăți în schimbul repartizării către acționarii societății sau societăților absorbite, de acțiuni la societatea absorbantă […]”.

Această problemă însă pare a fi clarificată de noua metodologie contabilă care  recunoaște  posibilitatea ca una dintre societățile care fuzionează (absorbita sau absorbanta) să aibă capitaluri proprii negative – adică pierderi . În acest caz, se specifică faptul că valoarea contabilă a unei acțiuni/ părți sociale, folosită pentru calculul raportului de schimb și astfel pentru determinarea numărului de acțiuni/ părți sociale noi de emis, se stabilește potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor.

În acest context,  se lasă la  decizia acţionarilor societăţilor implicate în procesul de fuziune modalitatea de stabilire a raportului de schimb şi deci a modului în care sunt remuneraţi acţionarii unei societăţi care înregistrează pierderi contabile şi/sau cu activ net negativ. având în vedere considerentele economice care au dus la această reorganizare.
  • Clarificări practice privind metoda evaluării globale   
Metoda evaluării globale presupune că valoarea aportului net utilizat în cadrul operaţiunilor de reorganizare se stabileşte urmare a evaluării întregului patrimoniu al societăţilor participante la proces.
În vechea metodologie contabilă erau prevăzute câteva metode care pot fi aplicate pentru determinarea aportului net pentru scopul unei operaţiuni de reorganizare, cum ar fi metoda patrimonială sau metoda activului net, metoda bursieră, metoda bazată pe rezultate (valoarea de rentabilitate, valoarea de randament, valoarea de supraprofit), metode mixte şi metoda bazată pe fluxul financiar sau cash-flow-ul. Deşi în practică era ştiut că metoda evaluării globale presupune o evaluare de către un evaluator autorizat, nu exista în mod specific această obligaţie în vechile norme.
Astfel, în noul Ordin se specifică în mod expres că valorile utilizate pentru scopul reorganizării prin aplicarea metodei evaluării globale se stabilesc pe baza unui raport de evaluare, întocmit în acest sens de evaluatori autorizați.

Conform legislaţiei contabile în vigoare, reevaluările efectuate în scopul unei operaţiuni de reorganizare nu se recunosc în contabilitatea societăţilor participante la proces la data evaluării. Însă, rezultatele evaluării în cazul societăţilor absorbite în cazul unei fuziune, rezultatele evaluării lor se recunosc la nivelul societăţii beneficiare doar la data la care fuziunea produce efecte, ca efect al preluării patrimoniului acestora.
Clarificări practice privind transferul de patrimoniu
Alte clarificări aduse de Noul Ordin se referă la formalităţile ce trebuie avute în vedere la data la care fuziunea devine efectivă, respectiv îşi produce efectele din punct de vedere contabil şi fiscal, în conformitate cu prevederile legislative aplicabile.

La data efectivă trebuie să se înregistreze transferul patrimoniului de la societatea absorbită la societatea absorbantă.În acest scop, noul Ordin precizează că trebuie întocmit un  protocol de predare – primire  între societatea/ societățile absorbite și societatea absorbantă. În trecut, practica a demonstrat necesitatea întocmirii unui astfel de protocol. Însă, în lipsa unor direcții clare cu privire la natura și tipul informațiilor ce trebuiau incluse într-un astfel de document, am asistat  la o practică neunitară în acest sens şi multe discuţii între direcţiile avizate din cadrul societăţilor respective şi auditorii lor.

Noile reglementari legislative includ însă precizări clare, în primul rând cu privire la obligativitatea întocmirii protocolului de predare – primire. De asemenea, se menționează că acesta trebuie să cuprindă informații cu privire la soldurile conturilor societății/ societăților absorbite, dar și informații explicite privind activele, datoriile și elementele de capitaluri proprii transferate, cu precizarea inclusiv a valorilor fiscale ale acestora. Aceste detalii sunt extrem de importante, asigurând transferul unor informații fiscale complete aferente patrimoniului transmis mai departe societății absorbante.    
  • Oportunităţi privind reconstituirea rezervelor taxabile?
Legislaţia fiscală prevede că rezervele anterior deduse de o societate devin taxabile la momentul anulării sau schimbării destinaţiei acestora, cu excepţia cazului în care ca urmare a unei fuziuni acestea se transferă la societatea absorbantă şi sunt menţinute în aceleaşi condiţii. Ne referim în acest caz la rezerve legale, rezerve din surplus din reevaluare, rezerve pentru facilităţi fiscale etc.

Vechea metodologie contabilă limita operaţiunea de reconstituire a rezervelor taxabile ale societăţilor absorbite la nivelul societăţii absorbante numai în limita primei de fuziune pozitivă care rezulta din calculul de fuziune. Aceasta limitare intra în contradicţie cu prevederile legislaţiei fiscale care cerea reconsituirea completă a acestor rezerve, în caz contrar suma nereconstituită devenea impozabilă. Astfel, apăreau consecinţe fiscale din nealinierea prevederilor contabile cu ce cele fiscale, deşi părţile implicate în procesul de fuziune doreau conformarea cu regulile fiscale.

Este interesant de menţionat că nici Legea Contabilităţii, nici legislaţia fiscală nu restricţionează în vreun fel sursele de reconstituire a rezervelor unei societăţi absorbite la nivelul societăţii absorbante.
Însă, această constrângere este acum eliminată. Conform noilor reglementări, aportul net de fuziune este alocat pe elemente de capitaluri proprii la nivelul societăţii absorbante conform proiectului de fuziune aprobat potrivit legii.

Alte modificări, prin care se asigură corelarea cu prevederile din Legea Contabilității  
Până la apariţia acestui nou Ordin mai exista o dezbatere vizavi de auditarea situaţiilor financiare folosite în scopul fuziunii. Astfel, vechea metodologie nu menţiona nimic expres vizavi de această obligaţie, deşi auditul unor astfel de situaţii erau cerute de Legea Contabilităţii.
Acum  se prevede în Noul Ordin obligativitatea auditării situațiilor financiare de fuziune (i.e. situațiile financiare ale societăților implicate în fuziune pregătite în scopul întocmirii proiectului de fuziune) pentru societățile participante la fuziune, dacă aceste societăţi au obligația legală de a pregăti situaţii financiare anuale auditate conform legii. În plus, se prevede că aceste situaţii întocmite în mod special trebuie depuse în scop informativ la unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, în termen de 30 de zile de la data aprobării acestora de către adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor.

Concluzie

În contextul celor menționate mai sus, s-ar putea concluziona că noile prevederi legislative privind reorganizările aduc destul de multe noutăți și clarificări utile, apropiindu-se puțin mai mult de situațiile practice generate de reorganizările desfăşurate în actualul mediu economic.

Cu toate acestea, o atenție deosebită trebuie acordată în continuare acestor procese, care presupun o planificare detaliată și executare atentă. Fuziunile pot fi o metodă  de atingere a obiectivelor strategice, economice și financiare ale unui grup de companii, însă planificarea unui astfel de proces şi implicarea tuturor specialiştilor necesari  poate face diferența între obținerea rezultatelor scontate și evitarea unor situații și probleme neprevăzute care, în unele cazuri, se pot materializa în costuri semnificative pentru companiile implicate în proces.

N.Red:  Mihaela Mitroi este Liderul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România
Cristina Țuțuianu este Manager, Consultanţă Fiscală, specializată în Fuziuni și Achiziții, PwC România






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.















.*.


1976 vizualizari

  • 0 (0 voturi)    
    ma intreb (Luni, 9 noiembrie 2015, 17:46)

    ..13 [utilizator]

    daca pogonul asta de reglementari chiar trebuie sa existe???

    Am trecut prin restructurari si am judecat de fiecare data, case by case, cum ar trebui gandite lucrurile...Pe vremea aceea reglementarile erau la inceput...

    O fi bine sau o fi rau?
    Interesant insa articolul.
    Multumesc.


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by