Succesul lui Corbyn arata ca extremismul poate sa infloreasca si in Marea Britanie
În anumite cercuri, acțiunile ultimilor doi lideri ai Partidului Laburist din Marea Britanie par să confirme reputația englezului ca fiind rece și mizantrop. În 2010, Ed Miliband și-a uimit partidul când a candidat împotriva fratelui său, David, pentru șefia partidului. Mult mai puțin experimentat și mai puțin capabil decât David, el a câștigat cu ajutorul șefilor de sindicate, conducând partidul la înfrângerea epică din mai, anul acesta.
Una dintre multele sale decizii chestionabile a fost schimbarea sistemului de vot pentru alegerea președintelui, astfel că acum putea participa orice cetățean britanic dispus să achite trei lire sterline. Stânga radicală a folosit în propriul avantaj măsura disperată luată de Miliband pentru revitalizarea susținerii pentru un partid aflat în declin, mobilizându-se cu frenezie și oferindu-i lui Jeremy Corbyn o victorie șoc.
Atât Corbyn, cât și Ed Miliband provin din background-ul privilegiat al clasei de mijloc, același care a produs câteva dintre figurile cele mai radicale ale laburiștilor. De fapt, sunt oameni care vor să elibereze clasa de mijloc din lanțuri, deși adesea sunt și cei care au avut cel mai puțin contact cu aceasta. Cel puțin Corbyn a insistat să-și trimită copiii la școala locală din circumpscripția sa londoneză. A doua sa soție, o chiliană de stânga care știa de reputația proastă a unei astfel de școli, a hotărât însă ca fiul lor Ben să nu fie victima dogmatismului politic al lui Corbyn. În cele din urmă, va opta pentru educația privată, ceea ce l-a înfuriat pe Corbyn, divorțând de aceasta în 1999.
Cine este politicianul Corbyn?
Corbyn este parlamentar de mai bine de 30 de ani. Dar majoritatea colegilor săi nu au vorbit niciodată cu el. Cea mai mare parte a timpului și-a petrecut-o departe de parlament, promovând grupurile etnice și religioase angajate în ceea ce el vedea o rezistență la puterea americană sau a intermediarilor acesteia. Dar tacticile crude și obiectivele fundamentaliste ale grupărilor islamiste din Orientul Mijlociu și ale celor marxiste din America Latină nu erau o problemă pentru Corbyn (un ateu). Ele au înlocuit clasa muncitoare albă din statele emisferei nordice, devenind un fel de avangardă a unei rezistențe împotriva caracatiței capitalismului global situată pe Wall Street și Casa Albă.
În 1984, la puțin timp după ce Armata Republicană Irlandeză (IRA) a încercat să o asasineze pe Margaret Thatcher și pe restul miniștrilor săi la o conferință a Partidului Conservator, Corbyn l-a invitat pe Gerry Adams (la acel moment considerat a fi liderul IRA) să îi fie oaspete în parlament. A apărut de nenumărate ori alături de militanți palestinieni care apărau acțiuni militare întreprinse deopotrivă împotriva soldaților și civililor israelieni. A descris uciderea lui Osama Bin Laden de către trupele americane drept o conspirație, dar și o tragedie comparabilă chiar cu evenimentele de la 11 septembrie. Luna trecută, pus în fața unor dovezi fotografice potrivit cărora ar fi apărut pe o platformă alături de un radical din Orientul Mijlociu care ar fi tolerat uciderea militarilor britanici, Corbyn a spus simplu că nu își amintește de așa ceva.
Romancierul Martin Amis îl descrie pe Corbyn încet la minte și prost educat. Educația sa este fragilă și nu a urmat niciodată studii superioare. Dar ceea ce îi lipsește la nivel de forță intelectuală se compensează prin încredere supremă în faptul că diagnoza sa asupra lumii este singura corectă. Vocația de agitator profesionist (practicată jumătate din viață), precum și participarea activă la adunări militante i-au conferit un echilibru și o siguranță pe care rivalii săi lipsiți de culoare din mainstream-ul laburist nu o au.
Programul extremei stângi
Dar un lucru este cert. Corbyn nu este un discipol de secol XXI al lui Karl Marx. Marx credea în emanciparea maselor și a creionat un program pentru o alternativă comunistă la capitalism. Această transformare urma să se producă prin confruntare și violență, dar această etapă rămâne singura parte păstrată din credința marxistă de care Corbyn este interesat. Nu pare preocupat de propunerea vreunui program spre un viitor britanic radical diferit. Preferă să branduiască lumea reală, cea locuită de milioane de britanici, drept contrafăcută și lipsită de autenticitate. S-a retras din acea lume și vrea să creeze una alternativă cu ajutorul imigrației în masă, promovarea multiculturalismului și a diversității, pentru a eroda identitatea britanică, și prin reglementări industriale care să oprească distrugerea mediului de către om.
O moțiune parlamentară din 2003 care viza protejarea urbană a păsărilor, sprijinită de Corbyn și de alți doi paralamentari laburiști, ne oferă probabil câteva indicii despre viziunea sa despre lume. Aceasta pretindea că „oamenii reprezintă cea mai obscenă, pervertită, crudă, necivilizată și mai letală dintre speciile care au locuit planeta și așteaptă ziua inevitabilă în care asteroidul se va prăbuși pe pământ și îi va distruge, dând naturii șansa de a reîncepe de la zero“.
Numirea vulgarului Steve Fisher drept consilier principal nu este nicio surpriză pentru cei familiarizați cu trecutul lui Corbyn. În alegerile generale, a sprijinit un candidat anarhist susținător al războiului de clasă și înainte a descris echipa politică a lui Miliband drept „cea mai abjectă colecție de gunoaie“.
Anglia intră în tradiția continentală a extremismului
Dacă ar fi existat o istorie de personaje dezechilibrate și demagogi care să perturbe democrația britanică, atunci ascensiunea lui Corbyn nu ar fi fost la fel de spectaculoasă. Dar, până acum, diferența majoră dintre Marea Britanie și democrațiile continentale precum Franța, Italia sau Germania era lipsa totală de influență a extremiștilor. Ascensiunea lui Corbyn se poate explica pe fondul declinului partidului său, dar și al volatilității crescute a unor segmente societale unde, pentru prima dată, există susținere pentru un partid decis să conteste ordinea existentă, chiar și prin violență.
Partidul Laburist se destramă încet de multă vreme. Odată era o mișcare politică mare și vastă, dar nu mai este așa, pe fondul dispariției membership-ului său de bază, ancorat în clasa muncitoare. Blair este singurul lider laburist care a câștigat o majoritate parlamentară completă în ultimii 40 de ani. Dar activiștii din clasa de mijloc nu aveau niciodată încredere în Blair, jurând să îl distrugă, mai ales după invazia lipsită de discernământ a Irakului, în 2003. Patru ani mai târziu, a fost înlăturat printr-o lovitură organizată de Tom Watson, astăzi vicepreședintele partidului.
Citeste tot articolul pe Revista22.ro

Paradoxul pandemiei: internările s-au prăbușit în 2020, dar numărul infecțiilor nosocomiale a crescut față de 2019 - date oficiale la nouă luni
De ce căutăm urme de viață pe Marte și ce ar însemna pentru omenire dacă le-am găsi
Găurile negre supermasive, formate din materie întunecată? / Internauții au decodat mesajul secret al roverului Perseverance / GTA ar putea fi interzis în SUA /
S-au apucat mai mulți români de yoga în pandemie? „De acasă se muncește mai mult decât de la birou. Faptul că urmează ora de yoga, mă forțează să-mi închid laptopul”
INTERVIU Un an de la primul caz de COVID-19 în România / De ce a scăzut drastic numărul îmbolnăvirilor în ultimele 2-3 luni și ce ne așteaptă: Al treilea val nu va fi de intensitatea celui de-al doilea / Testele rapide ar trebui distribuite gratuit medicilor de familie, am ști clar numărul real de cazuri
Daca ar renunta sa faca pe Mafalda,s-ar putea concentra pe planul care exista:cel lui Osborne care ar rezulta in diminuarea veniturilor clasei mijlocii cu cateva mii de lire in urmatorii10 ani.Un plan asa de dezechilibrat incat insusi Cameron a admis ca va trebui corectat.In fapt,toate statisticile economice,liberale sau conservatoare arata ca incepand cu anii 80 s-a produs un transfer urias al bogatiei de la cei saraci la cei bogati.1% din populatia globului detine 50% din bogatie,dupa o statistica facuta de Credit Suisse.In toate tarile care trambiteaza cresterea bunastarii daca te inchini la idolul numit "piata",clasa de mijloc a scazut numeric(pentru prima data in istorie) iar saracii s-au inmultit.Chiar si China are matematic o clasa de mijloc mai numeroasa decat SUA.Gallagher afirma cu dezinvoltura ca laburistii au fata de proprietatea statului o atitudine asemanatoare cu PSD.N-am sa aprofundez aceasta enormitate.Planurile lui Corbyn si Mc Donnell sunt de a readuce treptat in proprietatea statului caile ferate care dupa privatzare s-au degradat progresiv,sa reduca constrangerile bugetare dictate de dogma austeritatii pentru a folosi fondurile la infrastructura si desfiintarea taxelor scolare cu exceptia universitatilor prestigioase.Pentruca,spune el,educatia este cea mai importanta avere cu care un tanar isi termina adolescenta.Marea enigma a articolului este ca Gallagher il numeste pe
Corbyn extremist.Poate ca ar trebui intai si intai sa consulte DEX-ul.(intr-un paragraf haturile sunt scapate de tot si stanga radicala este comparata cu garda de fier!!!!).Ce este extremist in a fi impotriva programului Trident economisind astfel sume urase cu care s-ar putea repara sistemul NHS care este aproape de colaps?Ce este extremist in a vrea sa taxezi companii,care asa cum spune Warren Buffet,platesc mai putine impozite decat femeia lor de serviciu?Ce este extremist in vrea sa-ti cer scuze
Ce este extremist in vrea sa-ti cer scuze publice pentru razboiul din Irak bazat pe minciuna grosolana a WMD(cu tot cu diapozitive la consiliul de securitate) si nu pe ,cum scrie fermecator dl.Gallagher,"invazia lipsita de discernamant a Irakului".
din populatie o mica parte din avutia jefuita din colonii. Cand aceasta sursa si in forma neocolonialista s-a subtiat si au aparut si costuri legate de un flux masiv de emigranti din fostele colonii marele capital trebuie sa mai jecmaneasca de undeva . Apar "diluarea" clasei de mijloc, crize economice , cautarea noilor colonii etc
Da, Jeremy Corbin e un clovn marxist, dar dacă UKIP e alternativa atunci ”No, thank you”.
Ce este extremist in a spune ca palestinienii au dreptul moral sa lupte pentru independenta lor,asa cum au facut si evreii in anii 40 cand aveau o unitate terorista condusa de viitorul lor primministru si care a aruncat in aer hotelul David din Ierusalim provocand sute de morti .Nelson Mandela,Desmond Tutu si chiar fostul Presedinte Carter au numit ce se intampla acum in Palestina drept apartheid,si au un mod sigur proprietatea cuvintelor.Una peste alta,la alegerile primare laburiste , Corbyn a fost ales cu ce mai mare majoritate din istoria partidului-aproape 60%,mai mare si decat a puddel-ului lui Bush,,Tony Blair,care era asa de stanga ca nu-l puteai deosebi de conservatori.De fapt algerea unui fals stangist ca Blair a fost inceputul declinului laburist.In sfarsit acest articol impinge pe nevazute inca un neadevar:stanga radicala se pregateste sa ia puterea prin violenta.Exista evident un sentiment de discomfort la aderenta foarte mare pe care Corbyn si planurile sale le au la un segment mare al populatiei(recent s-a alaturat si scotia) care simte ca nu traieste atat de bine cat i se spune.Asta ii sperie pe Gallagher & comp.Campaniile de denigrare si vilificarea lui Corbyn se deruleaza fara oprire in presa controlata de Murdoch.Dar violenta?Demonstratiile de strada fac inca parte din democratie