Un patron de club cu notorietate a circulat pe email scrisoare-confesiune de mai jos. Ea poate fi citită în mai multe chei, dar eu prefer să o iau în serios ca prim semn de asumare din partea noastră, a civililor-antreprenori din societate, că avem şi noi o răspundere pentru ce facem şi nu putem da mereu vina doar pe stat. Că nu suntem, adică, la nivelul lui SOV, care predica în esenţă că atunci când statul e slab, este foarte în regulă ca eu să înşel şi să fur, e treaba lui să mă prindă iar până atunci n-am nici o problemă morală.
Aşa că am scris patronului de la Expirat, cu care pare că sunt coleg atât de generaţie cât şi de specializare universitară (nimic special, într-o ţară plină de ingineri), următorul răspuns. Sper ca şi el împreună cu colegii săi de business să-l ia în serios.
Draga Andrei Sosa, e bine că vorbeşti în public, presupune curaj. Dar dacă vrei sa faci ceva util, uite o propunere tip societate civilă:
1. Nu trebuie sa închizi clubul Expirat decât dacă ştii că sunt probleme nerezolvabile acolo; eventual, îl poţi muta în altă parte. Ce trebuie este să faceti rapid o asociaţie, fie şi informală, a patronilor privaţi de cluburi, baruri & asemenea, care să stabilească reguli minime de business etic în sectorul vostru, după care să vă auto-monitorizaţi şi să vă acordaţi certificate de compliance, cu 1-2-3 stele; înţelegi ideea. Faceţi chestia cât mai publică. Puteţi fi doar trei-patru la început şi treptat să chemaţi alţii să se alăture, pe masură ce se pun în regulă cu standardele. Nu puneţi criterii pe toate fleacurile din legi, care într-adevăr pot fi multe, confuze şi aiurea, ci pe aspectele importante. Auto-poliţia într-un sector de afaceri este o chestie civilizată, care poate fi pusă pe roate şi funcţiona mai ales dupa aşa evenimente tragice, intens mediatizate şi poate schimba percepţia publică asupra activităţii voastre. Acum este isterie generală; e de înţeles. Dar hai să nu lăsăm să profite de ea tot pe generalul Oprea şi inspectorii şpăgari din primării şi deconcentrate, care nu au adus în viaţa lor valoare adăugată în societate, n-au lucrat în privat şi nu ştiu ce e aia să plăteşti cuiva o leafă din propriul venit, nu din bugetul de stat.
