Am fost în cel mai mare spital de copii din Anglia, doar așa, să-l văd cum arată, cum sunt organizați și m-am dus și în capela spitalului care e chiar pe un culoar la parter.

Vlad MixichFoto: Cristian Stefanescu

Capela e plină ochi cu ursuleți de pluș. Sunt peste tot: pe altar, pe geamuri, pe bănci, pe pianină, peste tot.

De fiecare ursuleț e agățat un cartonaș pe care scrie numele unui copil și al mamei lui. Și în timp ce mă uitam eu acolo, la pianină a început să cânte o doamnă. A cântat un cântec duios (eram doar eu cu ea în capelă), duios tare și la un moment dat, brusc, i s-a tăiat cântecul și a început să plângă încetișor.

Atunci m-am uitat mai atent și, printre ursuleții de pluș, erau poze cu copii sau cartoline pe care părinții scriseseră mesaje.

"Dragă Tim, eu cu mama, care e aici lângă mine, sperăm că te simți bine acolo în rai și că îngerii știu să se joace cu tine. Ne e tare dor de tine și am vrea mult să mai fi aici, cu noi, dar știm că îți e mai bine acolo decât ți-a fost aici. Te iubim pentru totdeauna. Love, Mom+Dad".

* Există printre noi oameni peste care nu trece luna fără să întâlnească și să dea ajutor într-o astfel de poveste cu ursuleți de pluș. Fie că sunt medici, asistente, psihologi, preoți sau pur și simplu voluntari, le sunt foarte recunoscător acestor oameni. Cu atât mai mult celor care au ales să facă asta acasă, în România, acolo unde de multe ori trebuie să se lupte și cu mizeria din spitale, și cu lipsa medicamentelor, și cu aroganța autorităților, și cu sărăcia.

Nu sunt mulți, pentru că nu oricine poate face așa ceva. Nu oricine poate rămâne aproape atunci când un ursuleț de pluș moare. Dar oamenii ăștia, care umblă anonimi printre noi, oamenii ăștia sunt cei care ne merită toate coloanele oficiale și toate decorațiile.

Capela celui mai mare spital de copii din Anglia

Vlad Mixich poate fi urmaritpe Facebook aicisipe twitter aici.