Anuntul politic al saptamanii – PD fuzioneaza cu PLD intr-un nou partid, Partidul Democrat Liberal (PDL) – confirma lansarea primului efort notabil al partidelor romanesti de a porni in cautarea structurilor electorale abandonate, dupa 17 ani de tranzitie politica nesatisfacatoare. Voi detalia in materialul de mai jos posibilele miscari pe care publicul electoral autohton le asteapta de la formatiunile politice. Care incep sa-si puna probleme de structura si mesaj, mai mult decat oricand.

Anuntul fuziunii PD cu PLD intr-o formatiune de centru-dreapta (PDL) aduce, pe langa un semnal de actiune politica deschisa si de prospetime, o serie de intrebari analitice. De fapt, ce mai asteapta sustinatorii politicilor de dreapta, de la partidele de dreapta? Cine sunt si cum arata simpatizantii de dreapta? Dar ce intelegem prin dreapta politica?

in istoria post-decembrista, miscarea politica de dreapta a fost vazuta drept un ansamblu de initiative carora electoratul fidel le-a dat o conotatie simplista, usor de inteles. Sunt considerate de dreapta acele masuri legislative care sustin libera initiativa, dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, o politica de taxare in favoarea initiativei private, incurajarea meseriilor asumate individual. Promovarea politicilor de acest tip ar duce la rezolvarea unei ecuatii economice de tip capitalist: cu cat angajatorilor (oamenilor de afaceri, patronilor) le sunt oferite parghii legislative pentru profit si reinvestire a profitului, precum si o mai mare libertate de miscare pe o piata concurentiala, cu atat angajatii vor primi o mai indestulatoare recompensa a muncii lor. De la patron.

LIBERALII – DREAPTA SLABA A GUVERNARILOR IN COALITIE. Liberalii romani au fost primii care si-au insusit mesajul de dreapta, pentru electoratul autohton. Anii „90 sunt teatrul de razboi liberal dezlantuit, in care Campeanu, Quintus, Stolnici, Stoica intrau in coliziuni directe cu grupul Patriciu, Catarama, Tariceanu. PNL-AT(Aripa Tanara), constitutit in 1992 de Dinu Patriciu, Viorel Catarama, Calin Popescu Tariceanu a reprezentat prima mare delimitare a liberalilor de moda noua de vestigiile partidului istoric. Au urmat ani de tentative de pozitionare si mai apoi de unificare, sub bagheta ideologului liberal prin excelenta, Valeriu Stoica. Avocatul de prestigiu si viitorul ministru al justitiei a reusit sa reunifice miscarea liberala, adunand laolalta si vechea garda (Dan Amedeo Lazarescu, Mircea Ionescu Quintus, Constantin Balaceanu Stolnici), si lupii tineri (Patriciu, Catarama, Orban, Tariceanu, Musca, Alexandru Popovici). Niciodata luptele din PNL dintre principalele grupari nu au incetat. Pentru a mai pondera asperitatile, presedintia partidului se supunea unui sistem de rotatie, o data la 6 luni. Ulterior, conducerea colectiva a ajutat PNL sa se pozitioneze drept partidul de dreapta modern, capabil sa intre in in arcul guvernamental „96-2000 de pe o pozitie complementara si nenegociabila.

Patru ani mai tarziu, guvernul de dreapta s-a prabusit. Politicile de promovare a initiativei private si a unui mediu concurential de tip capitalist au fost preluate, cu frana pusa, de guvernul de stanga PSD. La capatul guvernarii PSD, in interiorul PNL au rabufnit din nou disputele interne. Noii liberali si vechii liberali s-au exprimat contradictoriu, fara rezerve. Asa am asistat, la alegerile din 2004, la mesajele derutante date de Dinu Patriciu – care purta pe umarul stang sigla liberala, cerand o guvernare PNL-PSD -, in vreme ce venerabilul M. I. Quintus isi purta crucea liberala pe umarul drept, si invoca alianta cu fortele democratice.

Anii „95 sunt martorii crearii Uniunii Fortelor de Dreapta, un construct politic care a beneficiat de o targetare remarcabila pe piata electorala. Nu mai putin de 5% - potrivit sondajelor vremii - dintre electori s-au aratat interesati de viitorul UFD, inaintea alegerilor din 1996. Maniera de promovare a unui curent radical de dreapta – cu marsuri de tip hitlerist pe strazile Bucurestiului, la umbra a sute de steaguri negre perfect incolonate – a indepartat electoratul de la propunerea politica atat de promitatoare initial.

Pe masura ce formatiunile ajunse la putere in tari post-tranzitie implementeaza politici guvernamentale complexe, principiile economice si mesajele liberale se disipa in politica de ansamblu a cabinetului. Una dintre cele mai de stanga initiative luate recent de guvernul Tariceanu II a fost majorarea pensiilor. O masura venita pe siajul legislativ creat de PSD, care se adreseaza unui electorat traditional de stanga, nicidecum de dreapta.

Definitoriu pentru migratia electoratelor traditionale – tema abordata in editorialele mele precedente -, masura a fost bine primita de cetatenii direct interesati de majorarea pensiilor. Care nu sunt, traditional, de dreapta.

PARTIDUL DEMOCRAT – STANGA ACTIVA SI PRAGMATICA. Partidul Democrat s-a situat inca de la formare pe partea stanga a esichierului politic. Politicile aplicate de democrati, fie in postura de partid la putere, fie in perioadele de opozitie, au fost indreptate spre o mai echilibrata cheltuiala a bugetului, catre cat mai multe categorii sociale si spre consolidarea institutiilor de forta ale statului. Ministeriatele democratilor in perioada 2004-2007– aparare, interne, muncii si protectiei sociale, mediului – au fost pasi inainte de promovarea a politicilor de stanga. Chestiuni importante, precum restituirea proprietatilor, ori protectia chiriasilor din casele nationalizate sunt elemente de potential doctrinar social-democrat incontestabil, asumat de PD de-a lungul anilor.

La randul lui, PLD - nascut acum noua luni din desprinderea unui numar important de fosti ministri liberali de nucleul dur controlat in PNL de presedintele Tariceanu – este partidul ai carui membri notabili au aplicat si vor aplica in mod natural politici de sanga, in actul guvernamental. Presedintele PLD Theodor Stolojan este primul si utlimul premier post-decembrist care a nationalizat valuta, in 1991, dand o lovitura teribila primilor pasi spre economia capitalista de piata. Liberalismul domnului Stolojan a avut dintotdeauna nevoie de multe si nuantate argumente, pentru a se mentine pe latura de dreapta a politicii romanesti.

PDL va deveni o forta de centru dreapta, afiliata la PPE. Acesta este parcursul pe care ideologul Valeriu Stoica i l-a trasat noului partid, ale carui formatiuni componente au facut orice, dar niciodata politici de dreapta.

Nici singure, nici intr-o guvernare din care au fost expulzati recent.

Un singur lucru e cert: axa ideologica Basescu-Stoica aplica primul upercut politic adversarului cu doua capete: PNL-PSD.

Consecvent, ambele capete au probleme de pozitionare doctrinara, in vremea din urma.

Mai e PNL de dreapta?

Mai e PSD de stanga?

Oportunitatea lansarii PDL in peisajul doctrinar accidentat din Romania politica reprezinta in sine o mutare de maestru. E o chestiune de timp sa constatam daca aceasta pozitie strategica va fi valorificata tactic de cei aflati la butoane.