Scandalul recent cu Apa Nova a tras un semnal de alarma pentru cine e atent: daca se “intelege” cu reglementatorul, o companie reglementata din sectorul utilitatilor (apa, canal, gaze, energie electrica etc) poate creste tarifele oricat, din buzunarul Dvs. In cazul Apa Nova, zice-se, s-ar fi intamplat chiar de vreo 17 ori. Tot asa, nu mai departe de acum un an, un dosar DNA care privea ENEL si reglementatorul de energie ANRE a iscat o discutie oarecum similara, adica traducandu-se tot in bani mai multi platiti din buzunarul Dvs. Procurorii zic ca ENEL ar fi negociat o sanctiune mai mica decat alte companii (o reducere a tarifului de distributie cu 1,3% in loc de 6%), fapt care s-ar reflecta in facturi mai mari la energie pe care le platim toti.
Intre timp, avem o prima achitare in dosarul privind ENEL; rapoarte ale Curtii de Conturi si comisii de ancheta prin Parlament nefinalizate, practic, cu nimic, in afara de un pic de circ pentru uzul poporului; in timp ce miza reala pare sa fie in alta parte. Vedem zilele acestea in Parlament o adevarata batalie pentru numirea in comitetul de reglementare ANRE a unor persoane care n-au nici CV-ul, nici “relatiile cuvenite” cu sectorul, numiri care, de fapt, chiar incalca legea si aici ar trebui sa fim realmente atenti.
In realitate, cel mai important e cum se numesc oamenii cheie in institutiile care ne protejeaza drepturile; si cum isi insuseste institutia o “cultura a integritatii”. Aceste lucruri sunt mai importante chiar decat dosarele din justitie, care repara un furt deja produs; mai importante decat legile care sunt vorba goala daca nu se aplica in litera si spirit. Fara numiri de calitate, daca se continua practica selectarii oamenilor obedienti sau impinsi de grupuri de interese sau pur si simplu incompetenti, sa nu ne asteptam nici ca autoritatile cu pricina sa fie competente, nici sa scada coruptia si nici sa nu mai avem parte de scandaluri de acum inainte. S-o spunem pe sleau: pe facturile de utilitati, platim si pentru cine e numit la varful reglementatorilor, daca nu stam cu ochii pe ei. Iar daca o institutie nu-si insuseste o “cultura a integritatii” in care sa creada o masa critica a celor care lucreaza acolo, degeaba avem reguli pe hartie. Sa dam un exemplu.
Dosarul ENEL, un caz de proasta guvernare chiar inainte de coruptie
In dosarul ENEL – ANRE, povestea suna cam in felul urmator. O perioada, au existat doua reglementari care se bateau cap in cap si care ii faceau pe furnizorii / distribuitorii reglementati (ENEL, CEZ, EON, Electrica) sa incarce de doua ori la factura o suma anume, colectata de la consumatori pentru subventionarea energiei regenerabile (contributia pentru certificatele verzi). Se pare ca firmele si-au dat seama ca acest lucru li se va sparge lor in cap si ca ar fi trimis scrisori la ANRE, rezolvati situatia, incasam dublu, nu vrem sa ne trezim ca vom avea de dat inapoi cine stie ce sume cand se prinde ANRE ca a fost prost. ANRE a rezolvat inconsecventa din reglementari si a decis, ca sa recuperam sumele incasate dublu lunile trecute reducem tarifele cu 6% o perioada de timp, un an – 18 luni, pana se recupereaza sumele incasate dublu de companii de la consumatori. Spre deosebire de ceilalti, ENEL se pare ca avea o problema de lichiditate si decizia ANRE a fost, va reducem tarifele cu doar 1,3%, dar o perioada mai lunga, ca sa nu va bagam direct in insolventa. Cam asa suna explicatia data de ENEL si ANRE si are ceva parfum de credibilitate.
In dosarul de coruptie de la DNA, apare in schimb un element nou: vicepresedintele ANRE ar fi discutat cu un director de la ENEL o intelegere de genul – “te ajut cu tarifele daca dai si tu niste contracte firmei la care am lucrat eu inainte”. Nu stiu in ce masura faptul ca ENEL chiar a incheiat doua contracte cu firma in cauza se va demonstra ca ar fi fost in legatura cu aceasta intelegere, si nici daca vicepresedintele ANRE putea realmente sa promita “o solutie” pentru ENEL la comitetul de reglementare, unde avea un singur vot din sapte si unde s-a votat in unanimitate pentru varianta favorabila ENEL. Desigur, e posibil ca vicepresedintele sa fi facut lobby la ceilalti membri ai comitetului de reglementare. Indiferent cum ar sta lucrurile, mai important decat pare la prima vedere, problema majora este alta: e ok ca un om de la varful deciziei in ANRE sa vorbeasca orice, oricum si oricat cu un alt om dintr-o companie pe care o reglementeaza?
In acest moment, nu stiu daca dosarul se va finaliza cu condamnari sau achitari. Cert este ca sunt indicii ale unor probleme serioase. Ceea ce ma intereseaza e ca, de acum inainte, ANRE sa-si construiasca niste anticorpi prin care astfel de situatii sa fie evitate inca dinainte de a se produce, iar acest lucru, dupa parerea mea, depinde de: modul in care se numesc oamenii la varf si modul in care oamenii din institutie isi insusesc reguli de comportament etic.
Despre numirile la varf
Sa pornim de la ce ne asteptam de la un reglementator: ne asteptam sa faca reglementari care sa echilibreze interesele tuturor stakeholderilor. Daca aproba un tarif de retea, de pilda, tariful sa tina cont de cat pot plati consumatorii si de calitatea energiei furnizata acestora, de accesul la retea pentru toti furnizorii si pentru orice client bun-platnic, dar si de nevoia distribuitorilor de a scoate un minim profit si sa-i stimuleze sa faca investitii acolo unde reteaua e insuficienta. Pentru o retea de transport, trebuie tinut cont de accesul tuturor producatorilor, ca sa poata aparea concurenta reala intre acestia. Ca urmare, reglementatorul trebuie sa fie cat mai “obiectiv”: nu poate fi influentat nici de companiile private din industria reglementata, nici de Guvern (care de multe ori detine companii din industria reglementata), nici de vreun mare consumator sau altul. Pur si simplu, reglementatorul trebuie sa fie deasupra oricaror interese individuale, pentru a echilibra intre interesele tuturor, inclusiv tinand cont de cei mai slab reprezentati, consumatorii mici.
Nu trebuie sa inventam apa calda: pentru reglementatorii din energie exista norme clare impuse chiar de Uniunea Europeana despre cum trebuie sa fie construita institutia reglementatorului. De pilda: trebuie sa aiba venituri proprii, ca sa nu stea in pixul Guvernului; conducerea trebuie numita prin concurs si sa nu poata fi schimbata in perioada unui mandat fix; toate deciziile reglementatorului, de la reglementari si pana la hotarari individuale trebuie sa fie publicate ca toata lumea sa poata trage la raspundere reglementatorul pentru ce face etc.
Cum zilele acestea se discuta despre numirea a 3 membri din comitetul de reglementare (forul ultim de decizie pentru toate deciziile majore, strategice ale reglementatorului), este esential sa vedem de ce trebuie selectati intr-un anume fel. Legea ANRE specifica faptul ca acestia trebuie sa fie profesionisti cu o anumita calificare, competente si experienta si sa fie selectati competitiv din mai multe candidaturi depuse la comisia parlamentara de specialitate.
In ciuda faptului ca s-au depus candidaturi, audierile au fost formale, iar acum e o bataie intre diverse grupari pentru numirea unor oameni apropiati de grupuri de interese sau cu CV slab, dar cu “spate” politic in PSD (Ciurel-Ponta) si PNL (Atanasiu), in timp ce oameni cu adevarat profesionisti (Virgil Musatescu, Dumitru Chisalita) au fost scosi din concurs fara prea multe fasoane.
De ce e important ca oamenii din conducerea ANRE sa fie profesionisti, in afara de independenti de industria reglementata?
Simplu: daca oamenii acestia nu stiu ce semneaza, vor semna ca primarul. Vor fi vulnerabili la orice influenta din exterior, ca nu vor avea discernamant sa-si dea seama cand sunt pacaliti. Nu vor sti ce sa faca si vor da telefoane sa intrebe cum sa faca, presupunand ca au chiar intentii bune. Unde vor suna? Cel mai probabil, unde exista oameni competenti, adica tocmai in companiile private din industria reglementata…
Ma voi intoarce la exemplul ENEL-ANRE. Acolo, un vicepresedinte ANRE vorbea la telefon cu un director din ENEL, care lucrase anterior ca director de reglementari in ANRE. Isi mai aduce aminte cineva de faptul ca, din2005-2009, ANRE a decazut constant, apoi salariile au fost taiate si oamenii cei mai competenti au plecat in sectorul privat? Am scris mai demult cum, din cauza ca nu mai avea cine sa calculeze tarifele, vreo 3 ani de zile ANRE a refuzat macar sa le indexeze cu inflatia, darmite cu investitiile (ca o paranteza, asta explica si o crestere semnificativa de tarife prin2012-2013, ca sa se recupereze). Cum (aproape) toti profesionistii au plecat in privat, oare ar fi de mirare sa se ajunga in punctul in care privatii chiar sa-si scrie reglementarile si ANRE sa le preia pe nemestecate? Nu e neaparat un lucru rau ca initiativa sa vina din companiile private, insa e nevoie ca propunerile sa fie analizate de oameni la fel de competenti, care sa puna in echilibru interesele companiilor in cauza cu interesele celorlalti stakeholderi, consumatori, buget, furnizori etc. Ca o paranteza, ar trebui amintit ca vicepresedintele ANRE din dosarul de care vorbim nu parea de la bun inceput sa indeplineasca criteriile de profesionalism si experienta pe care acum legea ANRE le cere.
Despre “cultura integritatii”. Prietenii, casnicii, cumetrii, sau “oameni suntem”
Am spus mai sus ca o vulnerabilitate e faptul ca oameni competenti din ANRE s-au dus si s-au angajat la companiile private reglementate, pastrand in acelasi timp relatii bune cu fostii colegi de birou. O alta vulnerabilitate, la fel de mare, vine chiar din istoria sectorului energiei electrice.
Trebuie sa tinem cont ca, acum nu mai mult de 15 ani, toate entitatile care azi fac parte din sistemul de energie electrica (companii producatoare de energie, furnizori, distribuitori, reteaua de transport, reglementator, minister) erau o singura institutie. Oamenii care lucrau atunci au fost colegi de birou, s-au legat relatii stranse intre ei, prietenii, casnicii, cumetrii, relatii de nasi si fini: nu te poti astepta ca spargerea ministerului si mai tarziu a CONEL sau privatizarile ulterioare sa fi sters cu buretele toate aceste relatii. Pe de alta parte, acestia sunt oamenii din sistem – nu avem altii cu care sa-i inlocuim, iar multi sunt chiar buni profesionisti, si cam singurii, ca scoala inginereasca din ultimele doua decenii a luat-o rau la vale.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
