Desi acum mai bine de o saptamana, lumea parea in pragul colapsului, si un grup marginal de oameni din media decretau fisurarea Pax Americana, lucrurile iau o cu totul alta turnura decat cea anticipata acum cateva zile.

Din peisajul descris nu lipseau Statele Unite dezinteresate de Orientul Mijlociu, Uniunea Europeana dezbinata, o lume intreaga surprinsa si o Rusie triumfatoare. Nimic mai fals.

1. Rusia triumfalista

Departe de adevar, mai degraba fals. In ultimele zile se vorbeste tot mai mult despre faptul ca avioanele rusesti, vechile Suhoi, sunt pilotate de catre sirieni. Pe data de 18 septembrie a izbucnit un mare scandal in Rusia, dupa ce un grup de soldati rusi, personal contractual, a refuzat misiunea din Latakia, iar multi soldati si-au dat demisia[1]. Mai mult decat atat, daca 1,700 de soldati inseamna putere globala, Romania a depasit acest statut in Afganistan.

Pentru necunoscatori, Rusia a avut o pozitie mult mai avantajata in Orientul Mijlociu si in Nordul Africii (MENA) in deceniile trecute. O posibila pierdere a bazei din Latakia ar fi dus-o, intr-un caz extrem, poate chiar la desfiintarea flotei de la Marea Mediterana. Daca mai adaugam si datoriile pe care le are Assad catre Moscova, de altfel marele furnizor de arme al regimului, Rusia a facut mai degraba un “buy-back” teritorial, minimalizandu-si cat se poate de mult pierderile. Sa nu ne imaginam ca vreun guvern de opozitie va accepta vreodata sa plateasca 40 de ani datoriile dictatorului inarmat cu pretul victimelor.

2. Dinamica Rusia – Israel

Desi Israelul a declarat inca din timpul Razboiului Rece ca in cazul unui conflict intre cele doua blocuri, se va ralia Americii, ramane de vazut daca au facut-o cu intentie sau a fost o miscare strategica. Tinand seama ca toti vecinii ostili Statului Evreu erau deja aliati ai Blocului Estic, israelienii a avut intotdeauna o politica atenta cu Rusia.

Daca mai punem la socoteala faptul ca dupa caderea Uniunii Sovietice peste 1 milion de evrei au parasit Federatia Rusa pentru a se stabili in Israel, mare parte dintre ei elite, oameni de stiinta, artisti, literati si intelectuali, lucrurile devin si mai complexe. Altfel, multi dintre acestia au ajuns ulterior politicieni si diplomati, avand deja o intelegere extensiva a spatiului rusesc. La fel de interesant este ca rusii au destul de multe privilegii ca turisti si detin multe propietati istorice si religioase. Kremlinul a implorat la un moment dat ca nu toti evreii din Israel sa-si vanda propietatile din Rusia, pentru ca ar provoca o plecare masiva de lichiditati. In plus, felul in care companiile israeliene de armament au modernizat sau nu, inarmat sau nu, tari din fostul Bloc Estic, a fost un alt subiect de tratative cu Rusia. Extrem de multi evrei care au lucrat in industria de armament a Rusiei, dupa 1990, stabilindu-se in Israel, au adus extrem de mult know-how sau cunoastere. Un alt subiect important este cat de multi bani rusesti exista in Israel, de altfel un loc mult mai greu accesibil controalelor decat, spre exemplu, Cipru. Ziarele locale spun ca Israelul este vazut ca un El Dorado pentru elita Moscovei.

Rachetele S300, Hezbolah si Liban

Rachetele S300 in mainile Hezbolah ar fi un dezastru pentru Israel, totusi, cu niste centre urbane majore, huburi tehnologice si logistice la granita de nord, Israelul isi face probleme si pentru cele cateva mii de rachete conventionale si non-conventionale pe care le are Hezbolah. Dupa ultimul razboi dintre Israel si Liban, stocul libanez a crescut in asa maniera incat Israelul nu mai considera apararea drept o optiune in cazul unui razboi cu Libanul. Chiar daca sistemele anti-racheta ar functiona excelent, au avut o rata de succes incredibila in ultima confruntare, costurile ar fi extrem de mari. O racheta trimisa din Liban spre Israel poate fi data jos de Iron Dome la un pret aproximativ de 100.000 de dolari, totusi de 20 de ori mai ieftin decat un interceptor Patriot. Probabil ca preturile au mai scazut in ultima vreme, dar sunt in continuare mari. Din acest motiv actuala strategie a Israelului prevede, in caz de conflict, ocuparea Libanului in mai putin de 2 zile, pentru a opri orice racheta la sol.

Dupa constientizarea actualei pozitii israeliene, Hezbolah si-a schimbat strategia, recunoscand ca vor evita cu orice pret agasarea israelienilor.

Ieri, 6 octombrie, o delegatia a armatei ruse se afla in Israel pentru discutii ce vor dura pana la doua zile, subiectul fiind Siria. O sursa anonima a declarat catre Reuters[2] ca partile au ajuns la un consens pentru a nu-si sabota comunicatiile radio si sistemele de monitorizare radar, cu alte cuvinte “coordonare electromagnetica”, dar si in vederea coordonarii operatiunilor de pe coasta Mediteranei, unde marina israeliana supravegheaza intensiv vecinii din nord, Liban si Siria. Haaretz titreaza despre faptul ca voluntarii care accepta sa fie detasati din Ucraina in Siria sunt platiti aproximativ cu 50 de dolari pe zi, si ca Rusia ia in considerare inclusiv o mutare a flotei Marii Negre pentru a organiza o blocada in jurul tarmului Siriei, pentru a lovi extremistii care pot fi reperati de puterea navala[3]. Cei mai multi analisti si observatori din zona sunt convinsi ca Rusia incearca crearea sau prezervarea unui mic stat Alauit in regiune (siit), care sa fie sustinut de Hezbolah, Iran, Irak (partea siita).

Altfel spus, chiar si Assad poate fi inlocuit, atat timp cat Rusia isi contureaza o mica dinamica de grup cu puterile siite din Orientul Mijlociu.

3. Rusia si Regatele din Golf

Dupa o mult trambitata planificare a vizitei sauditilor la Moscova, despre care se anunta ca sauditii ar putea investi pana la 10 miliarde de dolari in Rusia, visul lui Lavrov s-a cam destramat in ultima vreme. Daca imediat dupa incheierea acordului cu Iranul, inamicul de sange al Arabiei Saudite, Regatele din Golf au cautat sa-si arate raceala fata de Washington si sa se reconfigureze catre o forta regionala sustinuta de Moscova, faptul ca rusii au ales sa colaboreze cu siitii, i-a facut pe clericii sauditi sa declare ca “Coalitia vestico-ruseasca cu Safevizii si Alauitii duc razboi impotriva sunitilor si tarilor lor”, comparand invazia Rusiei din Afganistan cu actuala interventie din Siria, totodata facand apel la Jihad[4].

Nu stim daca si cum isi vor redirectiona atentia sauditii si alianta sunita imediat dupa ce focarul din Yemen va fi stins, dar stim sigur ca ostilitatea fata de siiti si rusi va creste. Sa nu uitam ca imediat dupa teribilul accident de la Mecca, Ayatolahul Khomeini a comentat ca nu se cade ca sauditii sa admninistreze pe cont propriu locurile sfinte ale Islamului. De retinut ca siiti au un mai putin interes pentru Mecca, Medina si Ierusalim decat sunitii, ceea ce face acest comentariu cu atat mai ostentativ pentru Riad. Ar mai fi de spus ca Arabia Saudita acorda ajutoare financiare importante armatei libaneze, care se afla intr-un conflict mocnit cu Hezbolah.

4. Rusia si Turcia

Relatiile Rusiei cu Turcia au fost excelente pana acum o saptamana. Sa nu uitam ca Erdogan a fost la Moscova la inaugurarea marii moschei. Ce au vrut sa arate rusii violand spatiul aerian turc? Simplu, nimic mai mult ca Turciei nu-i mai este permis sa atace tinte de pe teritoriul Siriei, violand la randul ei spatiul aerian sirian, asa cum o face chiar si astazi, atacand cu predilectie rebelii curzi. Faptul ca Rusia s-a inrolat intr-o alianta siita, instraineaza si mai mult Turcia. Deci trebuie sa ne asteptam la o racire accelerata a relatiei si chiar la o escaladare periculoasa a incidentelor militare.

Concluzii

Ce a reusit Rusia in mai putin de o saptamana:

1) Sa repozitioneze Turcia in tabara vestica, asta daca pentru putina vreme a dat de inteles ca are intentii de autonomie fata de NATO si apropiere fata de Moscova;

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro