Un articol dintr-o ordonanță de urgență din 2011 a creat o veritabila cupolă pentru protejarea plagiatului demnitarilor. Transpartinic și demn de o cauză mai bună, invocat ca piatră a înțelepciunii – de juriști, miniștri, parlamentari, primari etc. – articolul a fost reluat în lege, în regulamente interne, decizii ministeriale.În fapt, cupola nu are temei nici moral, nici juridic. A funcționat si functionează profund discriminatoriu în favoarea unui segment al puterii, fară niciun fel de logică democratică. Cum, de ce, pentru cat timp?
Protecție discriminatorie, fără fundament
OUG 28/2011[1]a constituit piatra de temelie a cupolei despre care discutăm.Ordonanța stipulează modul de rezolvare a sesizărilor de abatere de la ”normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare”, transmise Consiliului Național de Etică (CNE, denumit în acest material și ”Consiliu”). În mod obișnuit,sesizarea pentru persoana suspectată de încălcare a normelor de deontolgie a cercetării (de plagiat, implicit) este trimisă de către CNE , în primă etapă, la nivelul instituției unde a avut loc abaterea de la cercetarea științifică. Ulterior, în etapa a doua, CNE, face propria analiză, folosind și datele primite din prima etapă. Un mod de lucru într-o singură treaptă, în interiorul Consiliului se adoptă pentru conducători de instituții din domeniile cercetării-dezvoltării sau pentru ”persoane cu funcții de demnitate publică”. CNE fiind organism consultativ al Ministerului Educației, propunerile sale sunt transmise pentru avizare la biroul juridic al Ministerului.
Exceptarea despre care vorbește ordonanța anterior mentionată se referă strict la modul de lucru din interiorul Consiliului. Aici și numai aici demnitarii sunt exceptați, adică protejați pentru a nu fi judecați ca oamenii obișnuiți. Nici legea educației (1/2011), nici legea referitoare la ”buna conduită în cercetarea ştiinţifică” (206/2004) nu vorbesc de faptul că demnitarii suspecți de plagiat sau abateri similare de la buna conduita intelectuală trebuie să fie exceptați de la evaluare în cadrul comisiilor de etică din universitățile unde și-au realizat doctoratele. Nici formularea limitativă care ar susține că “singura instituţie abilitată să facă evaluarea pentru toţi demnitarii” în materie de suspiciune de plagiat ar fi CNE nu apare în cele două legi.
Cum s-a construit mitul ”singurei instituții abilitate” ?
Simplu. Prin argumentul autorității , repetare și interes de castă. Autoritatea a venit în primul rând de la miniștrii în funcție după 2012, începând cu dezbaterile asociate cazului de plagiat din teza de doctorat semnată de Victor Ponta. Nimeni nu a mai stat să verifice unde anume în textul celor două legi, cu actualizările lor cu tot, apare ideea că numai CNE poate judeca suspiciunile de plagiat referitoare la demnitari. Dacă ar fi făcut o astfel de verificare ar fi constatat că afirmația este pur și simplu falsă. Repetați exercițiul de căutare pe cele două documente publice și veți constata cu ușurință netemeinicia afirmației despre cine are dreptul să analizeze plagiatul demnitarilor. Este numai paragraful 3 din articolul 4,2 al legii 206, care se referă la demnitari. Am văzut, însă, că textul de acolo vizează modul în care face analizele CNE pentru demnitari.
Nu apare nicicum ideea că suspiciunile de fraudă intelectuală, in cazul demnitarilor, pot fi analizate numai de către CNE sau că acesta este superior comisiilor de etică din universități.Legea prevede numai faptul că sesizările și contestațiile care îi privesc pe demnitari, lideri de instituții și membrii ai comisiilor de etică din universități nu se analizează în două trepte sau etape ci numai la nivelul Consiliului.Retragerea titlului de doctor poate fi propusă Ministerului Educației în egală măsură de către Universități, pornind de la recomandările comisiilor de etică fără a fi îngrădite în vreun fel de către CNE.
Inițial, în legea bunei conduite în cerceteare (206) nu apărea exceptarea legată de demnitari. Este introdusă fară nici un fel de argumentrare prin OUG 28/2011. În zadar cauți detaliul respectiv în seria argumentelor de modificare incluse înnota de fundamentare la ordonanța de urgență. Firesc, nu apare. Și nu avea cum pentru că nu poți spune dechis că este urgent să creezi privilegii demnitarilor. Nici Daniel Funeriu, ministru al educației la vremea respectivă, nici Markó Béla, viceprim-ministru, semnatarii notei de fundamentare, nu au găsit de cuviință să lamurească cititorii. Nici prim-ministrul Emil Boc, cel care a contrasemnat pe textul OUG nu a adus, dupa câte știu, precizări ulterioare asupra stringenței acțiunii de protejare prin discriminare pozitivă a demnitarilor.
Teza falsă a jurisdicției unice a CNE în sancționarea plagiatului la demnitari a fost lansată și susținută în forță (la propriu), în 2012, de către ministrul Liviu Pop care declara , la vremea respectivă, că “singurii care se pot pronunța cu privire la un posibil plagiat al premierului sunt membrii Consiliului Național de Etică”. Ulterior, formulări echivalente au apărut în cascadă, fie din necunoasștera detaliilor, fie din interes sau complicitate cu demnitarii ale căror teze de doctorat au ajuns să fie dezbătute public pentru plagiat.
Clișee și practici constitutive ale “cupolei”
Scutul de protecție pentru plagiatul demnitarilor, în sistemul CNE dar și în spații consonante, a fost și este realizat printr-o multitudine de clișee și practici asociate lor. Fundamentală este evaluarea tezelor de doctorat în cauză înabsența unor standarde clare de identificare a plagiatului. Aceste standarde ar trebui să fie sintetizate în codul de etică pe care nota de fundamentare a OUG 28/2011 îl anunța ca necesar pentru aplicarea efectivă a prevederilor respectivului act normativ. Acum, în 2015 aflăm de pe siteul instituției în cauză că CNE ”a luat in discuție posibilitatea actualizării Codului de etică şi deontologie profesională a personalului de cercetare – dezvoltare (rămas la stadiul de propunere) după principii europene care să conducă la elaborarea unui CODEX național pentru asigurarea Standardelor Cercetării Știintifice”. Cu alte cuvinte, instituția trăiește liniștită, ia decizii întemeiate și transparente fară CODEXul anunțat! Nu ai cum să faci comparație între deciziile a două corpuri instituționale care evaluează bunele practici academice, una făra standarde codificate și asumate (CNE) și alta de tip comisie de etica din universitate care lucrează în baza unui cod de etică al universității respective. De ce Ministerul Educației preferă evaluarea fară standarde în locul celei care are un temei codificat de evaluare?
Așa se face că teze de doctorat în care sunt identificate, de către Comisia de Etică a Universității București,preluări masive de paragrafe, pe pagini întregi de lucrare (fară niciun fel de citare marcată prin ghilimele și sursă), ajung să fie considerate ca perfect valide, originale și fără elemente de plagiat , în viziunea CNE: ” Nu se poate aprecia că doctorandul Victor Ponta și-ar fi însușit paternitatea unor idei, concepte, modele care nu îi aparțineau și le-ar fi prezentat drept contribuții personale sau originale.” (Hotărârea CNE 879 din 18.07.2012). Normal ar fi fost ca Ministerul Educației la care au ajuns ambele argumentări pentru cazul premierului Victor Ponta, cu evaluări și concluzii complet diferite, să găsească o soluție de mediere, eventual de punere la aceeași masă de lucru a celor două comisii. Nu există raport de subordonare între acestea. Nu s-a întâmplat acest lucru . Ministerul a preferat soluția-clișeu cu ”singura instituție abilitată este CNE”. În ce lege, la ce paragraf se vorbește despre această abilitare exclusivă a Comisiei naționale de Etică? În cea a educației (1/2011), în cea privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică (206/2004), nu.
Un al doilea tip de clișeu invocat în apărarea plagiatului la demnitari este bazat pe ideea că ”așa erau regulamentele în vigoare la vremea respectivă”. Pe acest principiuCNE apreciacă teza Victor Ponta ”respectă cerințele academice din acea perioada și este comparabilă din punctul de vedere al acestor cerințe, cu alte teze de doctorat susținute în aceeași perioada”. Și dacă este comparabilă tot cu teze plagiate, problema nu se rezolvă ci se complică. În acelși registru este redactată decizia CNE și pentru Gabriel Oprea: ”Din răspunsurile formulate a rezultat că la acea dată nu exista un ghid sau un regulament privind redactarea unei teze de doctorat in cadrul Facultatii de Drept din Universitatea Bucuresti.” Nu au existat regulamente de școală doctorală sau universitate în România care să spună ”puteți prelua paragrafe sau pagini întregi în tezele de doctorat fără să puneți ghilimelele de rigoare și să indicați sursa”. Funcția ghidului realmente util era și este asigurată de profesorul coordonator de doctorat. Să fii coordonator de teză de doctorat și să pui ”foarte bine” pe o teză în care sunt plagiate lucrările tale este o performanță de malpraxis. Probabilitatea de a nu fi observat acest gen de plagiat este minimă. Dincolo de orice ghid sau lege, existente sau inexistente la data respectivă, culpa morală a coordonatorului de teză este majoră pentru profesorul coordonator, echivalentă sau mai gravă decât cea a doctorandului. În treacăt fie spus, nu am auzit niciunul dintre coordonatorii de doctorate, din seria pe care o discut în acest articol, explicându-ne că doctorandul său a plagiat pentru că ”așa erau vremurile”.
Cupola protecției demnitarilor care plagiază prin CNE este consolidată și prindecizii impredictibilesub aspect temporal: pentru un prim-ministru interimar (cazul Gabriel Oprea) decizia de neplagiat se ia în regim de ”celeritate”; pentru un primar de muncipiu (cazul Olguța Vasilescu) au trecut de mult cele trei luni anunțate prin regulament pentru rezolvare, fără să fie comunicată o decizie; pentru fostul ministru al educației, Ioan Mang am aflat de decizia Consiliului numai după schimbarea unui ministru de la educație. De unde vin aceste diferențe de durată în anunțarea deciziei? Este foarte probabil că sunt parte din strategiile de protejare a demnitarilor. Oricum, din restricții standard, legislative, nu decurg.
Mai departe….
La ce ne putem aștepta? În continuare dacă ești primar, ministru, parlamentar sau prim-ministru vei beneficia de cupola privilegiilor asigurate de Minister pe linia OUG 28/2011-CNE? Ar fi cea mai proastă variantă care duce clar la practici discriminatorii, favorabile oamenilor de la putere, la compromiterea ideii de autonomie universitară prin ingerință politică.
În aceeași serie nedorită s-ar putea încadra și tentativa de a înlocui prevederile OUG 28 preluate în legea 206/2004 prin prevederi echivalente funcțional, tot de tip discriminatoriu, dar îmbrăcate într-o nouă haina juridică.
