Când, la începutul anului 2010, un film propagandistic a apărut pe ecranele americane, o parte a opiniei publice a căzut pradă manipulării abile exercitate de regizorul filmului și a cerut explicații reprezentanților lor din Congres. Iar Congresul Statelor Unite a cerut explicații guvernului federal: Este adevărat că fracturarea hidraulică a argilelor gazeifere poate produce contaminarea resurselor de apă potabilă? Guvernul federal american a însărcinat principala sa agenție – Environmental Protection Agency (EPA) – să investigheze cererea Congresului și să stabilească relația dintre fracturarea hidraulică și apa potabilă.
După cinci ani de cercetări și multe milioane de dolari cheltuite, EPA a publicat pe 4 iunie 2015 un raport fundamental intitulat „Evaluarea efectelor potențiale ale fracturării hidraulice pentru petrol și gaze asupra resurselor de apă potabilă”[[1]]. Statistica raportului este impresionantă: 998 pagini, 29 autori, 17 colaboratori, 35 referenți externi, peste 3.700 de rapoarte, studii și surse de date publicate anterior, inclusiv articole publicate în reviste de știință și inginerie; și rapoarte provenind de la guvernele federal si de stat, organizații neguvernamentale și operatori industriali.
Raportul EPA estimează că între 100.000 și 120.000 de noi sonde au fost forate și fracturate hidraulic în perioada 2011-2014, iar fracturarea a avut loc în cel puțin 25 de state americane între 1990 și 2013. De asemenea, autorii raportului au găsit că, din 2000 până în 2013, aproximativ 9,4 milioane de oameni (jumătate din populația României!!!) au locuit la o distanță mai mică de 1,6 km (1 milă) de un foraj fracturat. În aceeași perioadă, circa 6.800 de surse de apă potabilă din sistemele publice de apă au fost localizate la o distanță mai mică de 1,6 km de un foraj fracturat. Aceste surse au oferit apă potabilă pentru mai mult de 8,6 milioane de persoane în 2013.
Concluzia principală a raportului este fără echivoc:
Nu am găsit dovezi că procesul de fracturare hidraulică a condus la efecte larg răspândite, sistemice, asupra resurselor de apă potabilă din Statele Unite.
Alte concluzii:
Studiind cele peste 100.000 de sonde fracturate hidraulic, EPA a identificat 151 scurgeri de fluide la suprafață. Dintre acestea, 13 au ajuns în apele de suprafață, iar 97 au intrat sol. Nici o scurgere de fluid de fracturare nu a atins apa subterană.
O a doua posibilă sursă de contaminare a apei potabile o reprezinta forajele prost construite și gestionarea necorespunzătoare a apelor uzate. Iarăși, din cele peste 100.000 de foraje studiate, numai 3 cazuri (Killdeer, Dakota de Nord; Bainbridge, Ohio; și Mamm Creek, Colorado) au fost identificate și prezentate în raportul EPA.
Raportul mai subliniază că lipsa datelor pre- și post-fracturare hidraulică ar putea explica numărul insignifiant de contaminări.
Aceste concluzii au avut un mare ecou în mass-media americană și internațională (în România, primul articol publicat, pe 5 iunie 2015, a fost „Fracturarea hidraulică NU a contaminat apa potabilă!”). Prezint mai jos ecouri din principalele mass-media după publicarea raportului EPA [[2]]:
Bineînțeles, fracktiviștii americani și din alte țări au căutat să răstălmăcească concluziile raportului EPA, pedalând pe găselnița că EPA n-a spus clar că fracturarea hidraulică este SIGURĂ, așa că noi continuăm să protestăm contra.
Niciodată, nicăieri în lume, un guvern nu își va asuma răspunderea să declare, negru pe alb, că folosirea unei tehnologii oarecare este absolut sigură. Sau, dacă vreți o analogie, că utilizarea unui medicament nu are niciun efect secundar. Pentru că, dacă ar face-o, un singur accident întâmplat va declanșa un lung și costisitor proces în care guvernul va fi în postura de pârât.
Continuând analogia dintre tehnologia fracturării hidraulice și industria farmaceutică: dacă se folosesc cele mai bune practici din industrie, iar inspectorii de mediu își fac corect datoria, riscurile poluării apei potabile prin fracturare hidraulică tind către zero. Pe de altă parte, FDA (Food and Drug Administration) aprobă folosirea medicamentelor după ce firmele farmaceutice publică efectele secundare ale respectivelor medicamente. Dacă ne vom lua numai după lista de efecte secundare – de regulă, mult mai lungă decît a efectelor benefice – ar trebui să nu mai folosim nicio o medicație. Este aceasta o soluție? Eu cred că nu.
Reprezentantul EPA, Tom Burke, administrator asistent adjunct al Oficiului EPA de Cercetare si Dezvoltare, a declarat în cadrul unei conferințe de presă:
Nu este o chestiune de sigur sau nesigur. Problema pentru EPA este “cum putem reduce cel mai bine vulnerabilitățile, astfel încât să putem proteja cel mai bine apele noastre și resursele noastre de apă”
Dacă vom aștepta ca o tehnologie să fie 100% sigură înainte de introducerea ei pe scară largă, atunci vom aștepta mult și bine. Nu mai semănăm 100.000 plante de mălai pentru că s-ar putea să apară 3 vrăbii și să ne producă pagube!…
Un scurt comentariu și pentru acei cititori care se declară suporterii energiilor regenerabile, în dauna energiilor bazate pe folosirea combustibililor fosili:
Am scris de mai multe ori că petrolul și gazele naturale sunt/ar trebuie să fie considerate surse energetice de tranziție. Ele trebuie să asigure fără întrerupere sau fluctuații nivelurile de consum energetic al miliardelor de oameni care locuiesc pe planeta Pământ în secolul al XXI-lea până când energia solară, eoliană, geotermală, de biomasă ș.a. vor îndeplini toate cele patru condiții esențiale pe care le oferă energia produsă de combustibilii fosili:
- Este ieftină;
- Este sigură;
- Este abundentă;
- ESTE scalabilă.
Sunt conștient că în prezent cercetătorii fac eforturi considerabile pentru a înzestra energiile regenerabile cu cele patru calități și sunt convins că viitorul le va aparține. Cât de departe este acest viitor? Întrebarea rămâne deschisă. În nici un caz însă, nu agreez ideea de a interzice/limita un combustibil fosil doar de dragul unui concept ecologic al cărui timp nu a venit încă (vezi cele patru condiții de mai sus).
Care sunt perspectivele fracturării hidraulice în SUA ca urmare a publicării raportului EPA?
Mai multe licențe de explorare/exploatare
De la bun început, trebuie subliniat că acum guvernul federal, recte administrația Obama, are un document oficial pe baza căruia poate lua decizii în viitor. Bureau of Land Management (o agenție din Departament of Interior) este răspunzător pentru acordarea licențelor de explorare și exploatare pe terenurile federale și tribale. Noile licențe anuale de exploatare a petrolului și gazelor pe terenurile federale au scăzut de la peste 9.000 în 1988 la 1.100 anul trecut. Acum însă, decizia EPA va permite eliberarea a milioane de hectare, niciodată dezvoltate, pentru a propulsa noua etapă a fracturării hidraulice din SUA.
