Client vulnerabil, client protejat și client casnic sunt noțiuni care se confundă în mintea oamenilor. Din punct de vedere practic și legal, între aceste noțiuni se găsesc diferențe majore, pe care viitoarea strategie nu are voie să nu le așeze în mod corect. Dacă toți clienții vulnerabili trebuie să fie protejati, nu toți clienții protejați sunt vulnerabili și cu atât mai puțin nu toți clienții casnici sunt vulnerabili.
Clienți casnici (conform legii gazelor) sunt clienții care cumpără gaze naturale pentru consumul casnic propriu. Respectiv pentru a fi mai detalist clienții casnici sunt:
- clienții care utilizează gazele naturale în scopul încălzirii spațiilor proprii, producerii apei calde și pentru gătit, în gospodării individuale și/sau apartamente de bloc, cu contorizare individuală;
- clienții care utilizează gaze naturale în scopul încălzirii spațiilor proprii, producerii apei calde și pentru gătit, în gospodării și/sau apartamente de bloc, cu contorizări comune;
- imobile cu destinație de locuință, idiferent de forma de proprietate, aflate în administrarea unor persoane juridice de drept public sau privat, inclusiv centrele rezidențiale pentru persoane cu handicap, căminele pentru persoane vârstnice, centrele de primire a copilului în regim de urgență, centrele maternale, internate școlare, camine studențești care utilizează gaze naturale în scopul încălzirii spațiilor proprii, producerii apei calde și pentru gătit.
Clienții protejați sunt clienții cărora trebuie să li se asigure alimentarea cu gaze prioritar, în fața altor clienți. Gazul natural constituie un element esențial al aprovizionării cu energie a Uniunii Europene, reprezentând o pătrime din aprovizionarea cu energie primară și fiind utilizat, în principal, la producerea de energie electrică, la încălzire, ca materie primă pentru industrie și carburant pentru transporturi. Aceasta a determinat emiterea Regulamentului nr. 994/2010 al Parlamentului European privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze natural (Regulament care are caracter obligatoriu în toate țerile membre ale UE) și care definește consumatorii protejați astfel: toți consumatorii casnici racordați la o rețea de distribuție a gazelor și, în plus, în cazul în care statul membru respectiv decide astfel, mai pot cuprinde: (a) întreprinderile mici și mijlocii, cu condiția ca acestea să fie racordate la o rețea de distribuție a gazelor, și serviciile sociale esențiale, cu condiția ca acestea să fie racordate la o rețea de distribuție sau de transport de gaze și ca toți acești consumatori suplimentari să nu reprezinte mai mult de 20 % din consumul total de gaze; și/sau (b) instalații de termoficare, în măsura în care furnizează energie consumatorilor casnici și consumatorilor menționați la litera (a), cu condiția ca aceste instalații să nu poată funcționa cu alți combustibili și să fie conectate la o rețea de distribuție sau de transport de gaze.
În România nu au fost definite toate categoriile de clienții protejați, singurii care intră în această categorie, sunt definiți de regulamentul uniunii europene și sunt clienții casnici.
Clienții vulnerabili sunt clienți care din motive întemeiate nu pot să beneficieze de energia necesară asigurării necesităților de subzistență. Astfel, acești clienți se găsesc în categoria clienților casnici, dar și cei asimilați clienților casnici (spitale, cămine de bătrâni, case de copii) pot să fie cuprinși în această categorie. Legea gazelor din România acordă următoarea definire a clientului vulnerabil: clientul final aparţinând unei categorii de clienţi casnici care, din motive de vârstă, sănătate sau venituri reduse, se află în risc de marginalizare socială şi care, pentru prevenirea acestui risc, beneficiază de măsuri de protecţie socială, inclusiv de natură financiară.
Dacă calitatea de client casnic și cea de client protejat nu se modifică în timp, vulnerabilitatea unui client este o stare care poate evolua de la existența la inexistența acesteia.
Deoarece în randul clienților casnici, nivelul de venituri este diferit, legea în vigore impune evidențierea ca și clienți vulnerabili, doar a acelor clienți casnici care au nevoie reală de a beneficia de ajutor. Lipsa unei astfel de abordări determină inechitate socială, deoarece face ca acei clienți casnici „bogați” să beneficieze de două ori, odată că nefiind vulnerabili nu ar trebui să beneficieze de aceste avantaje și a doua oară că beneficiază de o subvenție valorică mare (având case mai mari, echipamente mai multe sau chiar piscine care consuma energie peste nivelul de consum mediu).
Sistemul prețurilor reglementate în România aduce în fapt toți clienții casnici într-o situație de vulnerabilitate, extra-cadru legal. Astfel, este o mascare a benificiilor de care profită clienții „bogați” în fața maselor largi.
Ponderea cheltuielilor cu gazele în bugetul familiilor celor mai sărace, în lunile de iarnă, este de cca. 4 ori mai mare decât în cazul familiilor cu veniturile cele mai mari.
Eliminarea prețurilor reglementate, ar aduce venituri suplimentare la bugetul de stat, fără o apăsare mare pe bugetul famililor cu venituri ridicate, dar ceând fonduri suplimentare la buget suficiente cât să permită subvenționarea unei părți din costurile cu gazele naturale pentru clienții vulnerabili. Astfel, se poate obține o scădere a ponderii costurilor cu gazele naturale, în lunile de iarnă, la clienții cu venituri reduse sub ponderea costurilor cu gazele naturale de dinaintea liberalizării pieții clienților casnici.
