A sosit, astăzi, 29 aprilie 2015, momentul unui bilanț – la împlinirea a 20 de ani de la semnarea și ratificarea de către România a Convenției-Cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale.
În acești 20 de ani, România a întreprins acțiuni concrete pentru protejarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale care trăiesc în mod tradițional pe teritoriul României și pentru conservarea identității culturale, lingvistice, religioase a acestora.
Principiul de la care au pornit toate aceste acțiuni este unul pe cât de simplu, pe atât de important: să recunoaștem, fără echivoc, contribuția pe care au avut-o și vor continua să o aibă toate etniile care trăiesc pe teritoriul țării la construcția și dezvoltarea societății românești. Este o răspundere comună și împărtășită: a statului, pe de o parte, pentru a asigura prezervarea și dezvoltarea identității minoritare, care îmbogățește societatea în întregul ei, și, pe de cealaltă parte, a minorităților de a participa la dezvoltarea întregii societăți, și nu doar a intereselor minorităților.
Albanezi, armeni, bulgari, croați, cehi, greci, germani, maghiari, evrei, italieni, ruși-lipoveni, macedoneni, polonezi, romi, sârbi, slovaci, tătari, turci, ucraineni, ruteni fac parte integrantă din societatea românească, participă în mod activ la construirea viitorului României. Dialogul majoritate – minorități reprezintă o constantă de care o societate are întotdeauna nevoie. Reprezentanții minorităților naționale participă nemijlocit la elaborarea și adoptarea tuturor deciziilor politice, indiferent de domeniu și de nivel, fiind prezenți în Parlamentul României sau aleși în mod direct la nivel local, în primării sau consilii locale.
Angajamentul deplin al României față de minoritățile sale este reflectat în primul rând în prevederile actului fundamental, Constituția României din 1991, revizuita in 2003, precum și în legislația subsecventă adoptată începând cu 1991, care permite punerea în valoare a tuturor drepturilor de care se bucură persoanele aparținând minorităților naționale, fără discriminare. Asigurarea educației în limba maternă, oficierea slujbelor în limba maternă, utilizarea limbii materne în administrația publică și în relația cu autoritățile, în justiție, folosirea limbii materne în mass-media (tipărită, audiovizuală) – toate acestea sunt realități de necontestat. Susținerea și promovarea culturii, tradițiilor și patrimoniului cultural al minorităților din România este de netăgăduit.
Totodată, acesta este un angajament demonstrat și prin susținerea de către România, la nivel internațional, a instrumentelor care au ca obiectiv protejarea și promovarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale și a identității acestora. Diplomația română s-a implicat intens în negocierea, la nivelul Consiliului Europei, a Convenției-Cadru privind protecția drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale. Documentul, adoptat la 1 februarie 1995 și semnat de către România chiar în aceeași zi, reprezintă primul instrument multilateral cu forţă juridică destinat minorităţilor naţionale. Acum 20 de ani, la 29 aprilie 1995, România era primul stat care ratifica Convenția-Cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale, iar politicile sale au urmărit filozofia acestui instrument juridic.
