Mi-a atras atenția săptămâna trecută un articol din Ziarul Financiar care făcea referire la creșterea numărului de persoane fizice autorizate (”PFA”) care operează în România, fapt văzut ca un semn bun pentru antreprenoriatul românesc. În plus, articolul atrăgea atenția asupra faptului că măsurile ce urmează a intra în vigoare anul viitor o dată cu noul cod fiscal, ar urma să îngreuneze viața PFA-urilor printr-o impozitare mai apăsătoare.
Trecând peste faptul că analiza era incompletă, făcând referire doar la PFA-urile înregistrate la Registrul Comerțului și ignorându-le pe cele care au la bază profesiile liberale (așa-numite-le PFI-uri), îndrăznesc să contrazic concluziile prezentate acolo și să afirm că această structură de desfășurare a activității a fost și este folosită în ultima vreme în România mai ales cu scopul de a evita plata impozitelor și contribuțiilor aferente salariilor și că reprezintă prea puțin un semn de creștere a spiritului antreprenorial în România. Iar în sprijinul meu voi aduce doar două argumente:
Nivelul impozitării: în prezent la fiecare 1 leu salariu net se plătesc la bugetul de stat încă 75 de bani sub formă de impozite și contribuții, pe când la un sistem de PFA pentru același 1 leu obligațiile către stat sunt în jurul a 30 de bani. O diferență semnificativă.
Riscul afacerii: știm cu toții că diferența majoră între a desfășura o afacere prin intermediul unei firme (SRL) vis-a-vis de un PFA este riscul asociat: în prima variantă, SRL-ul răspunde în fața creditorilor în limita capitalului social pe când în a doua, PFA-ul este responsabil cu întregul patrimoniu, atât cel personal cât cel afectat afacerii. În condițiile în care falimentul personal este încă subiect al dezbaterii publice, aceasta este de asememenea o diferență semnificativă. Și totuși foarte multă lume preferă PFA-ul în detrimentul unei firme. De ce? Pentru că vorbind de salarii mascate și nu de antreprenoriat în adevăratul sens al cuvântului, riscul asociat afacerii este practic zero…
Întorcându-mă la viitorul cod fiscal, acolo se face în opinia mea un mic și timid pas înainte în corectarea acestei anomalii (de ce mic și timid voi prezenta mai pe larg într-un alt articol). Dar este totuși un pas înainte în direcția respectării unui principiu de bază prevăzut în codul fiscal încă din 2004: cel al neutralității fiscale.
Nu vreau să se înțeleagă de aici că sunt împotriva antreprenoriatului și a spiritului întreprinzător. Dimpotrivă, cred că doar din această zonă putem aștepta creștere economică sănătoasă și ridicarea nivelului de viață și educație în România. Dar antreprenoriatul nu trebuie ajutat cu facilități iluzorii ci cu o fiscalitate clară, fără ambiguități și care să nu lase loc de interpretări. Altfel nu facem decât să ne furăm singuri căciula și să ascundem gunoiul sub preș.
