Ziua de 16 noiembrie 2014 este o amintire. După cum o amintire, din ce în ce mai îndepărtată, este şi momentul în care Victor Ponta părea să fie ameninţat de valul seismic al unui vot devastator. Pentru o clipă, era ca şi cum promisiunile unui alt viitor, oricât de naive şi de nebuloase, ar fi prins chip. Lunile care au trecut dovedesc, dincolo de orice îndoială, că acel spirit al optimismului civic nu îşi mai are locul. El se ce cere înlocuit cu răbdarea meticuloasă a lucidităţii, în faţa unui regim PSD ce se consolidează, cu fiecare zi.
Reinventarea lui Victor Ponta este numele acestei strategii de supravieţuire care îi va asigura menţinerea poziţiei de Premier până la finele mandatului. Asemeni lui Adrian Năstase, delfinul său reuseşte acolo unde alţi politicieni au eşuat. În pofida acuzelor de corupţie, a decredibilizării sale intelectuale, a duplicităţii şi versatilităţii, Victor Ponta este câştigătorul autentic al intervalului scurs după alegeri. Stabilitatea cabinetului său, măcinată de incidente precum cazul lui Darius Vălcov, este alimentată de energia unui populism care nu poate fi subestimată. Dincolo de ridicolul unui PR agresiv, Victor Ponta se încăpăţânează să se înscrie în imaginarul colectiv ca un apărător al celor săraci şi mulţi. Prietenul lui Dan Şova, degustătorul de petreceri în oraşele arabe, pilotul de maşini, este, înainte de toate, un om dintre oameni, dedicat binelui public, cel ce militează, social- democrat, pentru egalitate socială. Farsa demontată,temporar, pe 16 noiembrie 2014 este din nou dominantă la nivel mediatic.
Relegitimat şi graţie abilităţii cu care a speculat noua doctrină constituţională de “ cooperare” a Preşedintelui Iohannis, Victor Ponta duce mai departe, fără ezita, un program politic de reformă instituţională asociat cu USL. Prin alianţele transpartinice indreptate împotriva DNA şi prin slăbiciunea opoziţiei parlamentare, USL supravieţuieşte. Sensul votului din 16 noiembrie 2014 este anulat de această continuitate toxică. Redefinirea rolului şefului de stat îi permite lui Victor Ponta să domesticească şi să controleze o coabitare care se prevedea a fi una delicată.
Semnul acestei agresivităţi politice regăsite de Victor Ponta este şi maniera în care gestionează dosarul cazului Şova de la Senat. Brutalitatea cu care a acuzat DNA de imixtiune în afacerile Parlamentului traduce hotărârea de a proteja zona sensibilă de privilegii de care depinde puterea sa. Sacrificarea MCV, compromiterea statului de drept sunt costuri care pot fi asumate, în măsura în care puterea sa personală este consolidată. După cum nu mai puţin semnificativă este şi graba stahanovistă cu care Victor Ponta retrezeşte la viaţă dosarul revizuirii constituţionale. Eşecul copreşedintelui USL, alunecat în uitare acum, nu îl descurajează- pentru Victor Ponta, reforma constituţională rămâne o miză importantă. Intenţia de a schimba statutul procurorilor, prin limitarea independenţei lor şi prin plasarea lor la dispoziţia Guvernului, este unul dintre obiectivele care dovedeşte continuitatea USL, dincolo de accidente biografice.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
