Există ceva mai puternic decât toate armatele lumii
și aceasta este o idee al cărei timp a venit.
Victor Hugo, Histoire d’un crime, 1877
Fracturarea hidraulică este o idee al cărei timp a venit
Născută acum 70 de ani în mintea unui inginer din Tulsa, Oklahoma, fracturarea hidraulică a rezervoarelor convenționale de petrol și gaze a devenit din ce în ce mai importantă pentru creșterea cantităților de hidrocarburi extrase. După câteva decenii, în 1997, un alt inginer, din Houston, Texas, a îmbogățit ideea inițială, prin introducerea fracturării hidraulice de mare volum a rocilor sursă, argilele gazeifere din zona Dallas – Fort Worth. Începând din 2000, fracturarea hidraulică a fost aplicată și argilelor petrolifere din Dakota de Nord. Combinarea fracturării hidraulice cu forajul orizontal dirijat a mărit apoi incredibil de mult accesul la și producția din rezervoarele ne-convenționale reprezentate de rocile sursă.
Consecințele materializării acestei idei – al cărei timp a venit ! – sunt numeroase, complexe și spectaculoase, pentru că fracturarea hidraulică s-a dovedit a fi o inovație disruptivă, capabilă să producă o revoluție tehnologică și, pe un plan superior, o schimbare de paradigmă.
Spre deosebire de alte tipuri de inovații (e.g., evoluționiste sau revoluționare, care nu afectează piața), o inovație disruptivă contribuie la crearea unei noi piețe și rețele de valori care, în cele din urmă și pe neașteptate, perturbă piața și rețeaua de valori existente, în decurs de câțiva ani sau decenii[1].
Am explicat și exemplificat în ultimele mele articole de pe Contributors modul în care fracturarea hidraulică a argilelor petrolifere din SUA a contribuit la:
- actualul climat deflaționist generat de scăderea prețului petrolului (Grafic 1);
- apariția unei „noi matematici a petrolului”, în care rezolvarea ecuației clasice preț-cerere-ofertă necesită, ca să vorbim în termeni matematici, condiții de limită (boundary conditions) și condiții inițiale (initial conditions) specifice;
- modificări geostrategice ale hărții politico-economice actuale, unde Statele Unite au devenit de facto the swing producer (swing supplier), schimbând o ierarhie veche de decenii prin detronarea Arabiei Saudite și a OPEC-ului, iar Rusia, Venezuela, Nigeria și alte petro-state sunt nevoite, sub presiunea noii matematici a petrolului, să implementeze măsuri majore economice, tehnologice și, nu în ultimă instanță, politice.
Grafic 1. Variația prețului țițeiului Brent în perioada 1 aprilie 2014 – 27 martie 2015. Datele provin de la Intercontinental Exchange (ICE). În ultimul an, prețul a scăzut cu aproape o jumătate (47,79%).
Thomas Kuhn, în foarte influenta lui carte Structura revoluțiilor științifice (1962), afirma că vechea imagine a științei ca o progresie gradată a creșterii cunoașterii este falsă. El a propus, în schimb, că știința progresează prin revoluții periodice, în care paradigmele sunt răsturnate și schimbate. Kuhn a mai spus că oamenii de știință tipici nu sunt gânditori originali și creativi. Mai degrabă, ei sunt indivizi conservatori, care acceptă paradigmele existente și depun toate eforturile lor în rezolvarea problemelor pe care le dictează teoriile deja acceptate. Paradigmele sunt răsturnate/schimbate numai când greutatea dovezilor acumulate devine suficientă pentru a producere răsturnarea – schimbarea de paradigmă (paradigm shift).
Mutatis mutandis, fracturarea hidraulică, cu varianta ei de mare volum, a rocilor sursă – argilele gazeifere și petrolifere – reprezintă, în opinia mea, o schimbare de paradigmă, o revoluție tehnologică a unei industrii, care a debutat în Pennsylvania în 1859, și a schimbat pentru totdeauna civilizația noastră.
10 ianuarie 1901
Nașterea industriei moderne de petrol
Nașterea unei noi puteri mondiale
Forajul Lucas-1 din Spindletop, East Texas, a erupt o coloană de „aur negru” de 50 m înălțime timp de 9 zile. Circa 850.000 barili de țiței, valorând astăzi $17.000.000, s-au pierdut.
Cu o producție de aproape 100.000 barili/zi, Lucas-1 producea mai mult țiței decât toate sondele din SUA la un loc!
Brusc, prețul barilului de petrol a scăzut aproape de 70 de ori, de la $2 la $0,30. Sursa
.
Iar transformarea Statelor Unite ale Americii într-o putere mondială la începutul secolului al XX-lea se leagă indubitabil de „aurul negru” care a erupt pe 10 ianuarie 1901 în sonda Lucas-1, de lângă Beaumont, Texas. Dintr-o dată, SUA au căpătat o sursă de energie imensă și ieftină, care a schimbat pentru totdeauna harta politică și militară a lumii și a introdus o nouă ordine mondială.
Petrolul a devenit astăzi cea mai importantă marfă tranzacționată pe toate piețele lumii. E foarte greu să îmi imaginez cum ar arăta omenirea secolelor al XX-lea și XXI-lea fără transporturi auto și aeriene, fără mase plastice, fără energie electrică și termică produsă prin ardere petrolului și gazelor, fără medicamente create din petro-chimicale etc., etc., etc. Desigur, cineva poate fi un „dreamer” și să își „imagineze” că transporturile s-ar face numai călare, cu bicicleta sau cu corăbiile cu pânze, că nu am avea nevoie de mase plastice pentru telefoane, computere, carduri, ochelari etc., etc., dar am mari îndoieli că acea persoană ar fi privită cu altceva decât stupoare și, eventual, cu un deget la tâmplă care, în toate limbile, înseamnă același lucru.
Va introduce petrolul o nouă ordine mondială?
Creșterea producției de țiței și gaz condensat a Statelor Unite în 2014 a fost cea mai mare din 1900, adică de peste o sută de ani! [2].
Producătorii americani au mărit extracția în 2014 cu 1,2 milioane barili/zi, ajungând la 8,7 milioane barili/zi, reprezentând o creștere anuală de 16,2% – cea mai mare rată de creștere din 1940. EIA notează în raportul publicat pe 30 martie 2015 că majoritatea creșterii producției de petrol americane se datorează fracturării hidraulice și forajului orizontal al argilelor petrolifere din Dakota de Nord, Texas și New Mexico.
Ca o dovadă suplimentară – dacă mai era nevoie – a impactului revoluționar provocat de fracturarea hidraulică, în același raport, EIA menționează că producția de țiței a SUA a scăzut constant, cu o singură excepție, între 1985 și 2008. Dar în ultimii șase ani, după finalizarea dezvoltării principalelor argile petrolifere, producția a crescut an după an (Grafic 2).
Grafic 2. Evoluția producției de țiței brut a SUA în perioada 1960 -2014
Cu o asemenea producție-record, capabilă să transforme țara în producătorul mondial #1, argilele petrolifere americane oferă o șansă pentru o nouă doctrină a petrolului care va „reseta” geopolitica actuală[3].
Noua ordine a petrolului va fi marcată de incertitudini crescânde și, în general, de prețuri descrescânde ale petrolului, în condițiile în care industria de profil își re-ajustează situația financiară influențată de declinul costurilor de producție și creșterea eficienței metodelor de extracție.
Pe măsură ce investitorii continuă să evalueze consecințele scăderii prețului petrolului cu începere din luna iunie 2014 (Grafic 1), o serie de analiști avertizează că „nivelul de incertitudine nu poate fi subestimat întrucât această dinamică a prețului petrolului se răsfrânge asupra prețului mărfurilor, valutelor, și coșurilor consumatorilor din întreaga lume, cu implicații vaste asupra piețelor și economiilor”[4].
Iar în mijlocul incertitudinii crescute, prețul petrolului poate varia extrem de rapid în orice direcție: de exemplu, săptămâna trecută, criza din Yemen a dus la o creștere intempestivă a prețului per baril. Totuși, nu trebuie uitat că, cel puțin în ultimele patru luni, petrolul s-a mișcat în zigzag, într-un interval de $15; a ajuns la limita de jos, s-a ridicat, iar a scăzut, iar s-a ridicat, într-o mișcare de tip W multiplu. Analiștii financiari și reprezentanții industriei așteaptă acum noua mișcare a prețului și încearcă să detecteze semnalul care i-ar putea scoate din intervalul menționat.
Și în timp ce analiștii cred că noul preț de echilibru pentru petrol este $65/baril pentru WTI (West Texas Intermediate) și $70/baril pentru Brent, analiza riscurilor pare să indice prețuri care ar putea fi mai mici. Ca să se adeverească, previziunile indicate implică un câștig de cel puțin 21% pentru țițeiul Brent față de nivelurile curente în jur de $58, și o creștere ce circa 30% pentru WTI, care se comercializează în prezent în jur de $50.
Cu toate acestea, și într-un mod semnificativ, prețurile vor rămâne cu mai mult de 30% sub nivelurile de vârf de peste $100/baril (Grafic 1) pentru contractele viitoare de petrol (futures), și asta chiar fără să se considere îngrijorările legate de supra-producția americană, care a tras prețurile în jos.
Agenția Internațională a Energiei (International Energy Agency – IEA) a spus anul trecut că o economie chineză încetinită și boom-ul producției SUA de țiței de șist au marcat începutul unei noi ere a petrolului. Mai mult, IEA consideră că este foarte greu să nu acceptăm că boom-ul american al țițeiului de șist a sfidat, de la începuturile sale, toate așteptările[5]. Este încă o dovadă în sprijinul afirmației mele că fracturarea hidraulică din Statele Unite este o idee transformată într-o inovație disruptivă.
Strategii industriei de petrol atrag atenția asupra unor factori care sugerează că piețele petrolului vor fi caracterizate prin incertitudine și volatilitate în următoarele luni. Acești factori includ:
a) riscuri geopolitice, de tipul situației recente din Yemen;
b) posibilitatea unei cantități de peste 1 milion barili/zi pompate pe piață de Iran, dacă se va ajunge la un acord nuclear cu țările vestice, în urma căruia actualele sancțiuni ar fi ridicate. De exemplu, luni s-a înregistrat o nouă scădere a prețului petrolului cu 2$ pe baza posibilei finalizări a discuțiilor de la Lausanne dintre țările vestice și Iran;
c) posibilitatea creșterii în continuare a producției de țiței de șist din Statele Unite.
Practic, este vorba de o mulțime de variabile care, introduse în ecuația preț-cerere-ofertă, ar putea afecta soluția (prețul imediat) pentru o lungă perioadă de timp. De exemplu, dacă vor fi ridicate sancțiunile împotriva Iranului, ce și cât vor putea aduce ei pe piață? Nu este un secret pentru nimeni că dușmanii lor multiseculari, Arabia Saudită, nu agreează deloc ideea că petrolul iranian ar putea invada piața, care este și așa inundată de țițeiul de șist american. Desigur, nici producătorii americani nu se bucură de apariția concurenței iraniene. Strategia geopolitică a administrației Obama trebuie să țină seama de aceste considerente, întrucât Arabia Saudită, (ca și Israelul –un alt inamic al Iranului), este un aliat esențial al SUA în Orient.
