Motivul pentru care decidentii politici ai bancii centrale se tem asa de mult de presiunile deflationiste din prezent este pentru ca o dinamica deflationista este in mod special periculoasa in economiile cu datorii mari publice si/sau private, situatie in care se afla, practic, toate economiile dezvoltate. Amestecul, in fiecare dintre aceste economii, este diferit, dar problema e aceeasi. S-a vorbit mult despre enorma datorie suverana a Japoniei, insa datoria sa privata este mai putin problematica. Contrarul este cazul unor tari precum Suedia sau Canada, unde datoriile publice sunt modeste, insa nivelurile datoriei private sunt alarmante, in special datorita imprumuturilor imobiliare. Marea Britanie este in si mai mare dificultate etc.

John Hardy, Head of FX Strategy, Saxo BankFoto: Saxo Bank

Deci, intr-o lume cu o crestere slaba si riscuri deflationiste, vedem cum ia amploare tema unui razboi al valutelor. Asta pentru ca singurul mod prin care decidentii politici ai bancii centrale simt ca pot evita riscurile de deflatie si stimula cresterea marjelor este printr-o devalorizare a valutei proportional cu celelalte valute. Termenul politicos pentru razboiul valutei este o "devalorizare competitiva". Ideea este sa importi cerere prin preturi competitive pentru exporturi si sa mentii nivelul general al preturilor, caci acest lucru absoarbe cerere de la restul lumii pentru a intretine functionarea economiei, preturile de import ramanand fixe. Problema cu devalorizarile competitive, sau un razboi general al valutelor, devine imediat clara odata ce prea multi jucatori intr-o economie globala simt nevoia sa-si slabeasca valutele. Nu toata lumea poate avea o valuta mai slaba!

Prima abordare pentru a asigura o valuta neatractiva este sa tai din dobanzi, atata vreme cat asta nu declanseaza asumarea excesiva a unui risc sau cresterea locala a creditarii. Dar ce se intampla odata ce dobanda ajunge la zero? Depinde. In unele cazuri, bancile centrale au relaxat si mai mult politica cu achizitii enorme de asseturi, numita relaxare cantitativa, gandita sa injecteze mai multi bani in economie prin sistemul bancar. Rezerva Federala, Banca Japoniei si acum BCE sunt marii adepti ai relaxarii cantitative, la niveluri diferite, in ultimii ani.

Alte banci centrale au incercat sa intervina direct in valuta si au impins dobanzile in teritoriu negativ, cel mai cunoscut caz fiind cel al Bancii Nationale a Elvetiei, care si-a impins dobanda principala la un nivel negativ impresionant de -0,75% luna trecuta pentru ca incercarea lor de a mentine valuta ieftina prin interventie directa a esuat spectaculos pe 15 ianuarie, cand BNE s-a simtit fortata sa se retraga din plafonul CHF. Si Danemarca a redus dobanzile la -0,75% pentru a-si mentine cursul de schimb fix fata de euro, iar banca centrala a Suediei a scazut dobanda la depozite la -0.1%, prima sa interventie. Scopul evident al acestei miscari a fost de a slabi coroana suedeza pentru a evita inclinarea din ce in ce mai mare catre o dinamica deflationista. Dobanzile negative doar sperie oamenii care renunta sa detina un depozit. Nu stimuleaza bancile sa imprumute sau sa creasca cererea in economie. Si ganditi-va la cineva cu economii modeste din Elvetia. Nu ar fi mai bine sa aiba o "caramida" de bancnote de 1000 de franci elvetieni la saltea decat sa detina fonduri intr-un cont bancar cu randament negativ sau bonduri de stat cu randament negativ. La urma urmei, randamentul banilor gheata este de cel putin 0.0! Intr-adevar, dobanzile negative sunt un semn de nebunie politica si nu pot dura prea mult.

Problema cu abordarea curenta a achizitionarii de asseturi si dobanzile negative este, din nou, cand toata lumea o face. (Singura banca care a oprit relaxarea cantitativa si se pare ca se apropie de punctul de inflatie in care va creste dobanzile este cea americana, dar piata ramane in mod justificat sceptica daca si cat de mult poate Fed sa creasca in timp ce restul lumii este impotmolit in deflatie, scadere de dobanzi si relaxare cantitativa).

Deci ce urmeaza? E greu de spus. Daca ducem razboiul valutelor pana la capat, riscul este ca razboiul valutelor sa escaladeze in razboi al protectiei comerciale si chiar in razboaie reale. Riscul acestui rezultat se accelereaza dramatic daca China face pasul fatidic in reevaluarea valutei sale, yuanul. Cum China este fabrica lumii, acest lucru ar insemna un nou val masiv deflationist care spulbera lumea.

Chiar daca China nu reuseste devalorizarea, cred ca lumea va ramane impotmolita in acel mediu cu dobanzi foarte mici, fiind greu sa generezi inflatie atunci cand preturile materiilor prime au scazut, cresterea este slaba si exista o enorma supraproductie in Asia. De asemenea, Fed a oprit partida lichiditatii USD ce a domnit din 2010 pana spre finalul lui 2014 sub diversele reiterari ale relaxarii cantitative, Fed oprind treptat, in sfarsit, programul de achizitie de asseturi in octombrie anul trecut.

De aici, razboiul valutelor pare doar ca va continua. Presupun ca Fed nu va putea normaliza politica mai mult de un nivel modest inainte de a ajunge fie la un dolar mult prea puternic, fie la o noua runda de scadere economica sau ambele. Atunci Fed se va simti obligat sa se alature din nou jocului devalorizare competitiva/razboiul valutelor. Si pana atunci, fie ca asta se va termina in urmatoarele sase luni sau nici macar in urmatorii doi ani, presupun ca vom fi ajuns la un punct unde ne dam seama ca elaborarea de politici ale bancii centrale in ultimii 5-6 ani a fost un esec oribil. A oferit doar un mod de a pretinde ca nu avem o problema enorma a datoriilor si a sistemului monetar. Vom redescoperi enormitatea acelei probleme daca cele mai mari temeri ale criticilor bancii centrale se vor adeveri: acelea ca relaxarea cantitativa si dobanzile zero creeaza riscuri masive de stabilitate financiara pe masura ce asseturile vor ajunge exagerate, doar pentru a se prabusi atunci cand increderea lor in politica bancii centrale va disparea.

Deci care e cea mai buna solutie politica? Cea mai buna solutie ar fi renormalizarea dobanzilor si permiterea restructurarilor masive ale datoriei cu toata durerea inevitabila care vine la pachet cu asta. Dezavantajul ar fi o recesiune profunda si urata in care jucatorii supra-indatorati si slabi pot sa se prabuseasca. Avantajul ar fi faza ulterioara de forta in care capitalul este alocat corespunzator, mai degraba decat incorect oricarui debitor viu cum e in lumea noastra crepusculara cu dobanzi zero sau negative. Dar aceasta solutie este, din punct de vedere politic, cea mai neatractiva posibil si deci e cel mai putin probabil scenariu.

Cel mai probabil o sa vedem la un moment dat o explozie spectaculoasa pe pietele de asseturi, ceea ce va pune bancile centrale intr-o pozitie dificila. In acel moment, politicienii din lumea intreaga for lua fraiele din mainile bancilor centrale si vom fi martorii unei stimulari fiscale masive, cu asa numitii "bani din elicopter" (termenul politicos este finantare monetara deschisa) in care se tiparesc bani pentru a stimula cererea cu noi lucrari publice si alte proiecte finantate de stat. Un asemenea proiect cel mai probabil va fi vazut prima data in Japonia sub Abe. Stati pe faza. Inflatia nu se va intoarce intr-un mediu de dobanzi negative si relaxare cantitativa. Dar se va intoarce pentru a se razbuna odata ce vom vedea cum paradigma actuala esueaza si comutarea la banii din elicopter.

Despre autor:

Originar din Texas, John Hardy a absolvit Universitatea din Texas, Austin, cu mari onoruri. Este alaturi de Saxo Bank din 2002 in pozitii diferite la Strategie FX si Managementul Asseturilor. In prezent, John lucreaza ca Sef al Strategiei FX. John a castigat multi cititori in urma articolelor sale foarte populare si deseori citate despre Noutati FX din randul clientilor Saxo Bank, presa si traderi de vanzari. Este deseori invitat in calitate de comentator la diverse posturi de televiziune cum sunt CNBC, CNBC Arabia si Bloomberg. Pe langa articolele regulate si aparitiile media, John scrie in mod regulat comentarii ad-hoc cu focus pe valutele majore, politicile bancilor centrale, tendintele macro-economice si alte dezvoltari.