E ușor să pozezi în guvern prietenos, reducând taxele, tot așa cum e ușor să pozezi în guvern responsabil crescând taxele. Cel mai greu e să joci rolul unui guvern care să-i ajute pe oameni să privească relaxat si increzator la ziua de mâine.

Adrian LucaFoto: Arhiva personala

Cu cât mă uit mai atent la noile măsuri de relaxare propuse în noul Codul Fiscal, cu atât mă relaxez mai puțin. Probabil că același sentiment îl aveți și mulți dintre dumneavoastră. Doar pentru cineva din altă galaxie, poate, românii ar părea acum niște masochiști: guvernul vrea să-i relaxeze și ei nu și nu! Sunt tot mai tensionați!

Zilele trecute, citeam un articol care avertiza – ”fiți pregătiți pentru un baril de 10 dolari”! Sursa era una serioasă (Bloomberg) iar chestiunea era și mai serioasă. Acum 10 ani, avertismentele sunau cam așa – ”pregătiți-vă pentru barilul de 100 de dolari” și parcă tot nu sunau atât de apocaliptic. De ce ne speriem acum de … 10 (zece) dolari?

Credeti ca daca ne intoarcem la 10 dolari barilul, cetățeanul o sa mearga de x ori (puneți dumneavoastră cât estimați) mai mult cu mașina, camioanele o să transporte de y ori mai mult, producția în industrie o să crească de z ori, iar toata economia incepe brusc sa duduie si sa compenseze pierderile din industria petroliera, astfel incat sa nu disponibilizeze masiv, sa nu se scada salariile si sa se plateasca cel puțin ca până acum la stat?Ce șanse sunt să se întâmple asta? Înainte de cifre exacte, mie dați-mi un interval de încredere rezonabil!

Asa e si cu reducerile de taxe. Da, am avut pe vremuri TVA de 19%, dar asta erape când consumatorul se „potcovea”rapid cu un creditpentru apartament, apoi altul pentru mașină, apoi altul pentru vacanță și tot zicea că e puțin. Franc vă zic – pe atunci erau alte vremuri! Mă gândesc doar la o cifră pe care am cules-o din statistici oficiale de ultimă oră – din 2008, adică de la Criză încoace, 415.000 de oameni nu mai sunt cuprinși în categoria ”populație ocupată”. Ce credeți, o să dea buzna oamenii ăștia să cumpere frigidere noi, mașini noi, mobilă nouă … doar pentru că TVA-ul se întoarce la (aproape) cât era înainte de criză?

Sigur, consumatorulvarăsufla mai ușurat, la fel și firma care-șiplătește acum corect dările (cel care nu plătește va zâmbi, probabil) iar, în timp, o să știm să răsplătim bugetul statului că ne-a micșorat TVA-ul. Dar asta în timp, când vom avea încredere că economia și-a încins cazanele, că nu se mai lichidează întreprinderi, că se reiau investițiile, că se găsesc ușor locuri de muncă, că nu ne mai trezim cu alte taxe peste noapte …

Sa fim realisti. Nu putem astepta prea mult pe termen scurt de la noi, consumatorii: am trecut printr-oCriză, încă nu ne-am restabilit capitalul de încredere! Deci, până una-alta, chiar am fi mai relaxați dacă am ști că există o rezervă bugetară pe care să ne bazăm (să nu ne trezim că nu avem cu ce plăti bruma de investiții din infrastructură, că trebuie să tăiem bruma de bani de la școli, spitale etc. Atenție – unu din cinci lei încasați de stat (din toate bugetele) a venit anul trecut prin TVA.

În sine, orice reducere de taxe e un medicament extraordinar pentru o economie care a zăcut până la anchilozare. Dar dacă iei brusc un pumn de barbiturice nu înseamnă că ești ”ca înainte”. Te ia cu amețeală, încă ți-e teamă să te aventurezi departe de patul de suferință, ai nevoie chiar și de un stâlp să te sprijini.

S-a dovedit pragmatic raționamentul de anul trecut – reducerea cu 5 puncte a CAS-ului, la schimb cu taxape stâlp.Or ce aflăm acum – se scoate de tot taxa pe stâlp (impozitul pe construcții – 1,6 mld. lei pentru 2016)! Foarte bine, scoateți-o, că numai belele le-a făcut firmelor, de toate mărimile, dar ce stâlp bugetaravem în schimb?

Da, vrem accize mai mici! Cui îi plac accizele? Dar când nu suntem încă dumiriți dacă sunt bani pentru a merge mai departe cu reducerea din 2014 a CAS-ului, renunțăm entuziast la 2,88 miliarde de lei (estimare pt 2016)?

Sau cui îi plac impozitele pe dividende? Aici e o propunere de-a dreptul emoționantă: vrem să fim mai catolici decât Papa și le tăiem cu totul. Da, impozitele pe dividende sunt dublă taxare (pentru companie și acționar)! O știm și noi, dar o știu și americanii, și englezii și polonezii și cine vreți dumneavoastră (în afara paradisurilor fiscale) … dar uite că niciunul nu elimină cu totul acest impozit. Nu-și permit. O fi dublă taxare, dar … ne trebuie banii ăștia, își spun!

Avem deja astăzi o prevedere care spune că persoanele juridice române nu plătesc impozit pentru dividendele primite din țară sau străinătate (acolo unde există convenție de evitarea dublei impuneri) dacă deținminimum 10% din titlurile de participare ale plătitorului, pe o perioadă de minimum 1 an. A fost o măsură lăudată la timpul ei. Investitorii și-au zis – ”ok, am priceput mesajul, vreți să încurajați structurile tip holding”. Dar, să fim serioși, nu am devenit, în ultimul an, un Eldorado pentru investitori și asta din cauze pe care le știm cu toții (zi-i infrastructură, zi-i facilități, zi-i perspectivă, zi-i … încredere!).

Acum se eliminăcu totul și necondiționatimpozitul pe dividende, pentru persoanele fizice și juridice (1,86 miliarde lei pierdere estimată brut pentru 2016),iar argumentele sunt, negru pe alb:

  • ”Companiile listate la Bursa de valori București (BVB) ar deveni mai atractive (deci surse alternative de împrumut de pe piața de capital, precum și creșterea interesului pentru ofertele publice inițiale ale companiilor de stat);
  • Companiile mari nu-și vor mai externaliza profitul, iar IMM-urile vor renunța la tendințele de comportament evazionist;
  • creșterea volumului de investiţii și favorizarea dezvoltării societăților de tip holding, încurajarea păstrării în ţară a capitalului românesc, dinamizarea procesului de repatriere a capitalului românesc, încurajând, totodată, restructurarea societăților comerciale în scopul adaptării lor la exigențele mediului economic și financiar, național și european, aflat în continuă schimbare;
  • Se va îmbunătăţi guvernanţa corporativă, acţionarii urmărind reflectarea reală a rezultatelor economice şi financiare”.

Nu comentez asupra acestor formulări, pe care le-aș numi cel putin ”idilice”. Nici una nu are potențialul de a fi ”monetizată” pe termen scurt. Este evident că ”renunțarea la tendințele de comportament evazionist” nu se poate peste noapte (dacă vorbim de o tendință, e clar că are mai multe cauze decât impozitul pe dividende) …

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro