De 25 de ani, Biserica cere, iar Statul ii da!
Ii da bani, terenuri, cladiri si privilegii. Statul infiinteaza licee si facultati de teologie, le asigura finantarea, dar le subordoneaza Bisericii. Din ele ies valuri dupa valuri de absolventi fara nici o calificare utila intr-o economie moderna, asa ca tot Statul trebuie sa-i intretina cu un “sprijin lunar la salarizare” de 65% sau de 80% din salariul corespunzator al unui profesor (ce parere au profesorii de chestia asta?) si sa le dea bani ca sa-si construiasca noi biserici ca in cele vechi nu mai incap. Nu mai incap “ierarhii” in altar? Se rezolva!, asa ca acum mai avem o magaoaie in constructie, ridicata pe terenul Statului, cu banii Statului. Ce sa-i faci, doar nu erau Parlamentul si Guvernul sa-l refuze pe Preahappy-ul Daniel cind acesta a explicat cu atita claritate ca:
“Ea este o necesitate practică ţinând seama de numărul mare aproape şaizeci de ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care nu încap mai mult de doisprezece în Altarul Catedralei actuale de pe Dealul Mitropoliei. Deci, este o necesitate practică.“[1]
Mai sint si alte “necesităţi practice“, de exemplu, gasirea unui loc de munca pentru “preotese”. Pe principiul “precum în Dealul Mitropoliei, aşa şi la ‘Judeţ’”, mersul cu Săru’ mîna pe la satrapii locali ca “să li se pună preoteasa” a devenit deja o traditie. Chit ca in schimb, asa cum vedem ca se intimpla la Satu Mare, si “preasfinţii părinţi” trebuie sa presteze:
“Am vorbit cu preasfintitul, am vorbit cu toti popii. Exact cum vorbesc cu voi, asa am vorbit si cu ei si am spus la popi in felul urmator: ‘Bai, oameni buni, s-o terminat’. (neinteligibil) Daca nu vreti sa fiti de partea noastra, s-aduceti sa votati cu Victor Ponta, eu nu va mai cunosc. La mine la usa nu mai veniti. Le-am spus verde in ochi […]
Si inca ceva, la toti popii daca pierdem toate preotesele le dau afara din tot, la revedere. Le-am si spus. Toti au venit la mine sa le pun preoteasa. S-a terminat. S-a pierdut, pleaca acasa. Mearga la mama dracului, nu ma intereseaza.” (Mircea Govor, PSD, Vicepreședinte al Consiliului Județean Satu Mare)[2]
Statul a ajuns pentru Biserica un fel de shaorma cu de toate; ii plateste pe preoti, pe preotese, pe ţîrcovnici, pe profesorii de religie, acopera asigurarile de sanatate pentru calugari, le da bani sa faca biserici, finanteaza nesfirsite emisiuni religioase la posturile publice de radio si TV… Un adevarat regim all-inclusive pentru Biserica!
De 25 de ani, Biserica cere, iar Statul ii da! Biserica cere bani, cere privilegii, dar, mai grav, ea cere sa controleze mintile copiilor. Iar Statul accepta…
Imediat dupa Revolutie, la 3 aprilie 1990, asa zisul “Grup de Reflectie pentru Innoirea Bisericii” condus de PreaBineOrientatul Daniel Ciobotea obtinea din partea Ministrului Invatamintului si Stiintei acordul de principiu ca ora de religie sa fie predata obligatoriu (!) la clasele I-XII.[3] De bine, de rau, la inceputul anilor ’90 Ministerul nu ajunsese inca total subordonat Bisericii, asa ca, spre marea indignarea a “Preasfinţiilor lor”, la inceput Religia este introdusa sub forma unei discipline de “educatie moral-religioasa”, predata doar la clasele I-VIII si cu precizarea clara ca la ore nu poate fi vorba de “catehizare”.
In 1995, un nou asalt al BOR obtinea includerea in Legea invatamintului a Religiei ca disciplina obligatorie (!) de la Generala si pina la Liceu, fara nici un fel de exceptie – noroc tot cu Curtea Constitutionala care a decis atunci ca termenul “disciplină obligatorie”, nu poate fi interpretat drept obligativitatea religiei pentru elevi si a inaugurat era celebrelor notificari de retragere de la aceasta materie.
In 2010 Biserica strikes again. Simtindu-se amenintata de un amendament al Guvernului care prevedea ca “la cerere, în locul orei de religie, elevii pot urma cursuri de istoria religiilor, istoria culturii şi artelor sau alte cursuri utile în formarea comportamentului etic, social sau comunitar“, autoritatile Statului sint aduse rapid la ordine printr-o scrisoare a Patriarhului, iar respectivul alineat dispare din lege.[4] Interesanta este si frazarea celebrei scrisori; Preafericitul declarindu-se “surprins” si “ingrijorat” ca Parlamentul “nu ţine cont de o serie de observaţii ale Patriarhiei“!…
De 25 de ani vedem aceeasi poveste; Biserica cere, iar Statul ii da. Biserica ordona, iar Statul executa. In 2012, in toiul scandalului provocat de manualele de religie, am intrebat-o pe dna. Andronescu, pe atunci ministru al educatiei, daca reprezinta interesele Ministerului sau pe cele ale BOR.[5] Ii pun aceasta intrebare acum si dlui. Sorin Cimpeanu, actualul ministru, cel care cu maxima solicitudine s-a grabit sa sustina public pozitia Patriarhiei in privinta orelor de religie![6] Ale cui interese serveste Ministerul? Ale copiilor sau ale Bisericii?
Pe post de bomboana pe coliva, Comisia pentru învăţămînt a Camerei Deputaţilor s-a hotarit sa organizeze o “dezbatere” pe tema predarii religiei in scoli (va avea loc miine, 17 februarie, cu incepere de la ora 10:00). De ce pun ghilimele? Pentru ca la “dezbatere” au invitat doar… “Reprezentanţii cultelor religioase și membrii Grupului Ecumenic de Rugăciune“. Este de-a dreptul înduioșător!
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
