Minutul 20 din filmul Matrix: “La ce vă folosește să dați un telefon domnule Anderson, dacă nu mai aveți capacitatea să vorbiți?”. Urmează după această întrebare de la interagatoriu lipirea buzelor lui Neo. Și totuși doamna Udrea a vorbit, devolându-ne brutal realitatea oribilă a structurilor puterii din România. Folosind epitetul „oribil” am plasat dintr-o dată acest mod de viață în zona negativului, a ceva care nu trebuie făcut de către oameni dacă vor să aibă o viață demnă de a fi trăită.
Dar cum ar arăta o societate fără stat ? Fiecare am avea niște arme la îndemână și am apărat permanent pe cei de care răspundem, familia, grupul. Am ucide poate frecvent, răul ar fi parte directă din viața noastră. Ar trebui să fim vicleni ca să supraviețuim. Homo homini lupus.
Toată agresivitatea și perversitatea pe care altminteri ar fi trebuit să o practicăm fiecare în zona noastră privată ca să rezistăm s-a adunat în zona puterii, a structurilor statului. Statul crează în spațiul cultural-geografic pe care îl acoperă un cadru instituțional care permite o viață “normală”, „dezirabilă”, „demnă de a fi trăită”. Iar în exterior, în competiția cu alte grupuri, statul acționează în mod inevitabil viclean și pervers. Ca să nu dispară. Cu atât mai mult cu cât este în imediata vecinătate a unui stat agresor.
“Normalitatea” cetățeanului care se ocupă de producția economică și culturală nu este tot una cu “normalitatea” celui care asigură condițiile de siguranță fizică pentru ca așa ceva să fie posibil. Oamenii pe care îi descrie indirect și însăși doamna Udrea sunt normali după standardele cinismului, agresivității, vicleniei, nu după cele a cetățenilor obișnuiți ai unui stat. Tot ce ne interesează pe noi, obișnuiții, este ca aceste trăsături să fie sublimate într-un proiect personal de apărare a țării, în interesul nostru, nu întoarse împotriva cetățenilor după modelul lupului paznic la stână.
Este doamna Udrea Neo, îndrumătorul revoluționar al lui Neo, sau agentul din sistem care vrea doar să mulgă de energie (taxe) pe cei „normali”? Nici una dintre acestea, pentru că modelul nu este adecvat până la capăt. Lumea nu se reduce la aceste trei categorii de persoane decât dacă vedem lumea prin schema din Matrix. Cele trei cetegorii există la un nivel de interpretare în fiecare țară, dar ce înseamnă ele depinde de relațiile dintre țări.
Occidentul este în plină dispută neconvențională cu Rusia, iar România este o țară de graniță. Ca atare se află alătur de tot spațiul estic al Europei sub presiunea de destructurare politică. România mai poate exista ca stat numai datorită serviciilor de informații și a integrării lor puternice cu cele occidentale.
