Socul elvetian: impartirea poverii este cheia!

de Daniel Daianu     profesor economie SNSPA
Vineri, 30 ianuarie 2015, 5:30 Actualitate | Opinii


Daniel Daianu
Foto: Bety Blagu / HotNews.ro
Intr-un interviu acordat RFI in 16 ianurie am afirmat ca, in opinia mea, doua principii ajuta la gasirea unui raspuns adecvat la socul provocat de aprecierea brutala a francului elvetian --ca urmare a deciziei Bancii Centrale a Elvetiei/SNB de a renunta la apararea unui plafon: a/ impartirea poverii intre partile implicate si b/ restructurarea creditelor, intr-o forma sau alta, mai ales ca dobanzile pe plan international sunt foarte mici. Voi reveni la aceste principii dupa o chestiune ce apare recurent in dezbaterea publica.

  • Cine a fost ajutat la momentul 2008/2009?

Insist asupra acestui episod din istoria recenta, cum am mai facut: asistenta financiara acordata Romaniei de FMI, UE si Banca Mondiala a fost necesara pentru a evita ca o criza de lichiditate sa se transforme intr-una mult mai grava, de insolventa, desi datoria publica a tarii era mica (in jur de 14%). Pietele judeca indeobste toate datoriile externe (publice si private ) ce ajung la scadenta si atunci pietele practic inghetasera. Daca BNR si Guvernul nu ar fi recurs la acel aranjament leul s-ar fi prabusit, chiar daca ar fi fost consumate rezerve valutare; declinul ar fi fost, ca procent, probabil considerabil mai mult decat aprecierea de acum a francului elvetian (CHF) fata de leu. Cine ar fi suferit atunci? Nu atat bancile, care sunt detinute in mare parte de grupuri internationale, ci economia in ansamblu, clientii bancilor care si-ar fi vazut  economisirea mult depreciata si rambursari de impumuturi mult crescute. Deci toti cei care au luat credite in valuta (nu numai cei cu imprumuturi in CHF). Este bine sa lamurim si contextul in care s-au acordat credite in valuta..

  •  Intrarea in UE: cu multe bune, dar si dezavantaje

Nu sunt un fan al liberalizarii pietei de capital (financiare) cu orice pret. Ma numar intre cei care au subliniat riscuri ale unei liberalizari premature, inclusiv in studii oferite dezbaterii publice si in discutii cu colegi de la BNR. Fapt este insa, ca intrarea Romaniei in UE a reclamat liberalizarea cvasi-totala a contului de capital, a circulatiei capitalurilor. Cand oficiali ai BNR au dialogat la Bruxelles, la Comisie, incercand obtinerea unor derogari consistente, raspunusl a fost taios: daca nu acceptati inseamna ca economia romaneasca nu este pregatita sa intre in UE. Ce era de ales atunci? Fapt este ca, in conditiile in care foarte putini in mediile politice si de afaceri, in institutiile europene, au anticipat ce urma sa se intample la putin timp dupa 2007 (ma refer la criza financiara), bancile au incercat prin toate mijloacele sa promoveze creditarea, in lei sau in valuta. Romania era vazuta ca o piata putin bancarizata, cu un potential foarte mare de castig pentru investori straini. Iar riscurile valutare erau putin comentate, examinate, inclusiv in interiorul bancilor. Daca spuneai unor bancheri comerciali ca dinamica creditului este excesiva, replica suna cam asa: nu aveti incredere in mecanismele de piata, nu vreti finantarea economiei, etc. “Common sense”, ce era rational, era expulzat de catre numerosi interlocutori din mediul bancar, toti obsedati de market-share. Aceasta a fost starea de spirit, climatul de business care a  stimulat creditele in franci elvetieni, alaturi cele in de euro, in dolari. Sa ne amintim ca, manat de intrari masive de capital, leul se apreciase copios pana la 1 euro= 3,2 lei la un moment dat; un nivel care era in divort de economia reala. Unele voci vorbeau chiar de un nivel de 2,5 lei=1 euro in perspectiva catorva ani. Criza financiara, dincolo de nenorocirile produse, a readus pe unii cu picioarele pe pamant si a reasezat mersul leului intr-o matca cat de cat corecta.  

Putea fi totusi pusa stavila creditarii in anii de “glorie”? BNR a incercat prin exhortatii si unele mijloace administrative sa modereze dinamica creditelor. Dar era foarte greu sa limiteze procesul. Intrucat bancile au externalizat, nu numai la noi, in larga masura acordarea de credite pentru a eluda masurile bancilor centrale. Se putea incerca mai mult? Intotdeauna este loc de mai bine. Dar realitatea este ca, atunci cand miscarile de capital sunt masive, eficacitatea masurilor de influentare intr-o economie mica si liberalizata este redusa. Este ceea ce Helen Rey numeste “dilema” care a inlocuit “trilema” cu care se confrunta bancile centrale in economii mici si supuse intemperiilor induse de politici economice ale unor tari mari (fac aceasta mentiune, chiar daca este probabil foarte tehnica). In ultimul timp se vorbeste asiduu de mijloace macro-prudentiale pentru a influenta miscarea creditelor, cu scopul de a preveni bule speculative; macro-prudentialitate este insa un eufemism pentru mijloace de interventie administrativa. Si este de vazut ce eficacitate vor avea in practica, in Europa, in SUA, in alte parti.

Cineva poate spune. Bine, dar de ce nu s-a pus stavila creditelor in franci elvetieni avand in vedere ca Elvetia nu face parte din UE? Intrebarea are o noima, dar reclama observatii.  Economic, Elvetia este tot atat de integrata cu tarile din UE cum sunt cele mai multe dintre acestea. Sa nu uitam totodata ca zona euro lasa in afara un  numar insemnat de tari, intre care si Marea Britanie. Elvetia face parte din spatiul Schengen, in timp ce Romania nu (este un argument apropos de integrarea Elvetiei cu economiile UE). Liberalizarea circulatiei de capital nu putea fi insotita de o interdictie a tranzactiilor in diverse valute in logica “pietei unice” (single market). Criterii care sa ingradeasca imprumuturile in valuta sunt o alte tema de discutie. Dar am mentionat deja externalizarea operata de banci. Regretabil este ca banci nu au avertizat clientii privind riwcurile asumate. Dar atunci “petrecerea” era in toi!

  •  Decizia SNB: o apreciere rara ca amplitudine

SNB a lasat francul sa se aprecieze, desi cu numai cateva zile inainte de decizie un vicepresedinte al executivului apreciase apararea pragului de 1,20 ca pilon al politicii de curs. De aici si bizara explicatie oferita ulterior deciziei, cum ca asa se procedeaza pentru a obtine efectul scontat (urmarindu-se secretizarea mutarii strategice. Fiind convinsi probabil ca BCE va incepe programul de QE (relaxare cantitativa) si poate stiind care este anvergura acestuia  au luat decizia intr-un mod intempestiv. Este de retinut ca SNB are actionariat privat si ca achizitiile de euro urmand efortului de aparare a pragului echivala cu pierderi insemnate in bilant (si pe fondul aprecierii dolarului SUA). Efectul in piete a fost coplesitor, mai ales pentru cei cu expuneri mari pe CHF. Miscari de apreciere de o asemenea amplitudine sunt foarte rare. Exista experiente cu yen-ul japonez si fosta marca germana in primele decenii dupa al doilea razboi mondial, care au fost mentinute subevaluate in mod administrativ, dar care s-au apreciat totusi de-a lungul timpului datorita castigurilor de productivitate mari. Mult mai frecvent intalnim devalorizari brutale, care au loc cand tari au dificultati de plata, intra in criza de balanta de plati..

  • Externalitati produse de decizia SNB

Sunt multe efecte majore ale deciziei SNB, intre care:
-    costuri pentru cei cu expuneri pe franci elvetieni: banci, companii, particulari;
-    costuri reputationale
-    semnalul ca perioada de turbulente nu s-a sfarsit, ca intram intr-o alta faza a crizei financiare, a crizei zonei euro, cu alte necunoscute
-    semn ca oricat de valoros este CHF ca moneda de rezerva si de refugiu, el poate fi supus unori mari fluctuatii pe pietele internationale, nu in ultimul rand din cauza dimensiunii relativ mici a economiei elvetiene (in raport cu cea a SUA, de pilda).

  • Ce este de facut acum?

Revin la principiile pe care le-am enuntat la inceput observand ca avem de-a face cu un soc foarte puternic, care reclama un raspuns pe masura. O citire lucida a situatiei ar invedera o serie de constatari :
-    nu avem de-a face cu cazuri izolate de firme si persoane particulare, care sufera din cauza unor erori individuale comise acum;
-    desi exista diferente mari intre cei loviti de acest soc, rezolvarea trebuia sa aiba in vedere cateva principii care sa ordoneze relatia intre debitori si creditori ; nu poate fi lasata rezolvarea la marinimia unuia sau altuia;
-    cei care au acordat credite si cei care au primit credite  este intelept sa fie implicati intr-o impartire a poverii, la care se poate alatura si statul (rescadentarea/electorata in jurul careia a fost mare zarva, ameliorata pentru a acoperi cat mai multe cazuri si care trece din ipostaza de redistribuire intertemporala a platilor la una ce incearca sa diminueze povara platilor, presupune un ajutor fiscal)
-    BNR poate sa ajute la conturarea unei abordari comune si poate utiliza “moral suasion” in acest scop; este nevoie de cineva care sa coordoneze, sa ajute partile sa se inteleaga intre ele (poate fi un guvern, o banca centrala, ambele, etc);
-    restructurarea/rescadentarea trebuie sa valorifice la maximum costul foarte mic al refinantarilor practicate de bancile centrale, de BCE si SNB (SNB practica dobanzi negative).
-    Bancile din Romania ar trebui sa reduca foarte mult dobanzile pe care le percep la creditele in franci elvetieni.
-    este dezirabil ca serviciul datoriei sa nu creasca;

Daca unele banci sunt dispuse sa converteasca creditele denominate in CHF in euro, sau in lei, sa aiba aceasta posibilitate –ma refer la alt curs decat cel actual.( este pacat ca nu a fost acceptata oferta unor banci de a fi convertite creditele in lei inainte de decizia SNB). Banca Transilvania a luat deja o decizie in acest sens.

Exista o gama variata de modalitati avute in vedere de banci centrale si guverne in Polonia, Croatia, Serbia pentru a usura situatia debitorilor loviti de aprecierea CHF. Ce au ele ca numitor comun sunt cele doua principii pe care le-am amintit la inceput si care, intr-un fel sunt de bun simt: cand debitorul nu poate plati, mai ales cand intervine un soc extern, are sens sa fie ajutat de creditor –asa se intampla intr-o lume rationala si civilizata; si acest ajutor priveste nu numai o rescadentare/restructurare, ci si o impartire a poverii –asumarea unor costuri de catre banci. Replica unor bancheri comerciali, cum ca ar suporta toti clientii bancilor  daca ar fi preluata o parte a costului ajustarii pentru o categorie limitata de clienti, este discutabila. Oare bancile nu au fost salvate de societate cand au fost la mare ananghie? Nu este interesul lor ca cei aflati in dificultate mare acum sa poata sa-si onoreze datoriile, pentru a nu fi ingrosat volumul de NPL. BNR are tot interesul ca povara sa fie distribuita cat mai echitabil astfel ca numarul celor ce nu pot plati sa nu afecteze starea sistemului bancar in ansamblu. Situatia clientilor indatorati in euro este alta, cel putin pentru faptul ca leul are ca reper moneda unica.

  • Sa fi intervenit BNR pentru a stopa aprecierea CHF?

Trebuie sa avem in vedere cum functioneaza pietele valutare si ce conteaza pentru o economie in alegerea reperului pentru politica de curs a bancii centrale. Grosul relatiilor economice si financiare ale Romaniei este cu zona euro. Este logic ca reperul pentru politica de curs sa fie moneda comuna. Daca prin absurd BNR ar lua ca reper CHF, ar insemna ca economia autohtona sa fie suspusa unor riscuri foarte mari. Ar putea leul sa fie apreciat fata de euro in mod durabil din cauza unei legari de CHF? Nu si-ar epuiza BNR rezervele rapid pentru a sustine un leu supraevaluat?  Am avea o politica irationala, care nici nu ar putea sa fie aplicata intrucat pietele ar taxa drastic o astfel de intentie. Au existat cursuri multiple in Romania post 1989, dar acel sistem este revolut (foarte administrativ), neaplicabil in conditiile integrarii financiare din UE. Ce se poate face, cum am mentionat, este o impartire a poverii, ce poate include si o componenta de facilitate fiscala. O eventuala comparatie cu conversia valutara a creditelor din Ungaria este irelevanta acolo nefiind vorba de cursuri multiple (fata de euro si CHF), ci de o masura punctuala, la un moment dat.

  •  Educatia financiara este de vina. Da, dar a cui?

Am vazut afirmatii de genul ca vinovata ar fi lipsa de educatie financiara a unor clienti pentru situatia de acum; ca daca debitorii ar fi stiut finante si moneda ar fi fost mult mai bine. Intr-un sens este corecta teza. Intr-un altul nu este. De ce oare nu a fost evitata de catre guverne, banci centrale, ministere de finante, etc criza financiara acuta? De ce bancile comerciale au acordat intr-o veselie comuna cu frenezia irationala credite denominate in valuta in tari cu cetateni care au venituri modeste si care sunt platiti in  moneda locala? De ce unele banci au promovat credite in franci elvetieni celor ce nu se calificau pentru imprumuturi in lei sau euro? Unde a fost analiza de risc? Si intrebarile pot continua. Deci sa nu invinovatim cetateanul simplu in primul rand. Multi dintre cei presupusi a stii ar trebui sa taca, sau sa invete mai mult. .

P.S. Opiniile sunt personale si nu angajeaza CA al BNR








Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















6659 vizualizari

  • +10 (10 voturi)    
    socul bancar (Vineri, 30 ianuarie 2015, 7:00)

    fane [anonim]

    Am cateva intrebari:
    -Interesele cui le reprezinta banca nationala?
    -Ale cui interese au fost aparate de clasa politica, atunci cand s-a facut privatizarea sistemului bancar?
    In functie de raspunsul de aceste intrebari se pot lamuri multe lucruri. Bancile au fost si sunt tratate cu manusi din motive care-mi scapa acum, dar se pot deslusi privind in conturile celor care au profitat de aceasta situatie.
    • +2 (4 voturi)    
      marele expert daianu vine sa dea lectii (Vineri, 30 ianuarie 2015, 8:40)

      snowflake [utilizator] i-a raspuns lui fane

      postfactum

      PS: Sper ca stici zicala cu vitejii de dupa razboi caci acest daniel este un mare viteaz. Zburda din sinecura in sinecura pe filiala socialista.
      • 0 (0 voturi)    
        Domnul academician (Vineri, 30 ianuarie 2015, 15:22)

        ty [utilizator] i-a raspuns lui snowflake

        te rog putin respect
    • +1 (1 vot)    
      bancile (Vineri, 30 ianuarie 2015, 11:06)

      Calin [anonim] i-a raspuns lui fane

      Din pacate bancile sunt tratate cu manusi peste tot in lume deoarece ele fac parte din economia unui stat. Fara banci n-ar mai exista economie si s-ar duce totul de rapa. Bancile sunt cele care "intermediaza" orice afacere dintr-o tara. Totusi in vremuri bune bancile dau bonusuri mari angajatilor si managerilor iar in vremuri grele nu prea vor sa treaca pe austeritate si cer repede ajutor. Cred ca solutia de mijloc ar fi ca bancile sa poata fi controlate/guvernate mai mult de catre state/bancile centrale. Cu alte cuvinte bancile centrale ar trebui sa aibe mai multa putere asupra bancilor.
  • +9 (9 voturi)    
    administrarea activelor si pasivelor (Vineri, 30 ianuarie 2015, 8:09)

    carmen [anonim]

    Inteleg ca dvs nu puteti spune foarte multe de aceea am sa subliniez eu un aspect. Probabil BNR nu putea stopa creditarea, insa putea sa ceara bancilor sa se asigure impotriva riscului valutar, prin rezerve in valuta creditelor acordate cu frenezie, sau prin sugestia ca ele bancile sa faca hedging-ul inainte de ruperea legaturii EUR -CHF. Se numeste supraveghere prudentiala.
    • 0 (0 voturi)    
      ba putea sa limiteze creditele in franci (Vineri, 30 ianuarie 2015, 10:41)

      doru001 [utilizator] i-a raspuns lui carmen

      Putea sa oblige bancile sa avertizeze clientii, putea sa avertizeze clientii direct, BNR reglementeaza piata bancara, care, din 1939 este una dintre cele mai reglementate piete din Vest.
      • 0 (0 voturi)    
        ce putea BNR si n-a facut (Vineri, 30 ianuarie 2015, 11:10)

        carmen [anonim] i-a raspuns lui doru001

        Aveti dreptate dar sunt două fatete ale aceleiasi monede. Acum striga sus si tare ca bancile vor avea pierderi daca se imparte riscul valutar cu clientii, insa realitatea este ca nici macar ele nu s-au asigurat impotriva riscului valutar si aici nu mai pot sa dea vina pe altii.
        • 0 (0 voturi)    
          asadar (Vineri, 30 ianuarie 2015, 22:15)

          doru001 [utilizator] i-a raspuns lui carmen

          bancile nu s-au asigurat impotriva riscului valutar? Nu stiu nimic, trebuiau s-o faca, e o uzanta in Vest, sint norme?
          • 0 (0 voturi)    
            sunt norme prudentiale (Sâmbătă, 31 ianuarie 2015, 11:21)

            carmen [anonim] i-a raspuns lui doru001

            Daca dai credite in franci elvetieni ele apar in bilantul bancii pe activ- creante de incasat. Ca sa se acopere impotriva riscului de neplata a creditelor in CHF trebuia fie sa isi faca rezerve in CHF, fie sa faca operatiuni de hedging. Cauta pe net ce inseamna hedging .
  • +2 (4 voturi)    
    Impartirea poverii ?!? (Vineri, 30 ianuarie 2015, 9:39)

    Marian74 [utilizator]

    Ce aberatie comunista e asta?!? Cu astfel de "profesori" nu e de mirare ca suntem unde suntem. Poate ar trebui sa-i fie indrumator de doctorat lui Ponta, ca tot vrea sa-l mai ia odata.

    Multumim, tovarase profesor si va asiguram de toata stima noastra si mandria!
    • 0 (0 voturi)    
      timpul ajuta (Vineri, 30 ianuarie 2015, 22:16)

      doru001 [utilizator] i-a raspuns lui Marian74

      Daca nu fac asta pot sa cada amindoi. Vei intelege mai tirziu.
  • +3 (5 voturi)    
    Am pierdut si eu niste bani la bursa... (Vineri, 30 ianuarie 2015, 9:58)

    M [anonim]

    ...mi-ar prinde bine sa impartim povara. Prin 2008 Daianu spunea altceva. Astia devin toti toti experti dupa soc.
    • +1 (1 vot)    
      Corect (Vineri, 30 ianuarie 2015, 10:49)

      Marian74 [utilizator] i-a raspuns lui M

      Si eu am poveri, daca se ofera careva reply cu email va rog si trimit numarul meu de cont :)
    • +1 (1 vot)    
      intelegere precara (Vineri, 30 ianuarie 2015, 12:51)

      Cosmin [anonim] i-a raspuns lui M

      Asta denota intelegerea precara a diferentelor dintre produsele financiare de creditare versus metode de investitie. In cazul unui credit bancar ipotecar, iti asumi riscuri indiferent de valuta: dobanda, curs valutar, dar intr-o anumita marja care ar trebui sa fie decenta, intrucat nu vorbim de bursa. Cresterea CHF de peste 120%, inconditiile in care cresterea EUR este de ~33% este graitoare in opinia mea. Un risc de circa 33% cred ca este de asteptat pentru oricine isi asuma un astfel de credit.
      La bursa sau in alte situatii in care castigurile pot fi pe masura, trebuie inteles ca si pierderile pot fi in aceeasi masura. Nu este cazul creditelor ipotecare, pentru achizitie locuinta.
      Admitand ipoteza ca clientul a gresit si trebuie sa plateasca, identificam 2 situatii:
      1. a fost pacalit cu buna stiinta, caz in care intram sub incidenta altor legi (inselatorie) pentru ca in acest caz bancile stiau ca aceste produse sunt "toxice" si le-au promovat cu buna stiinta (vezi situatia cand nu te incadrai la alt credit dar la CHF da)
      2. nici banca nu a putut anticipa acest lucru, desi ei sunt profesionisti si au departamente de evaluare a riscurilor. Caz in care cum putem astepta la un client sa fi anticipat asa ceva.

      DIn motivele de mai sus sunt de acord ca trebuie impartita "povara", in special intelegand faptul ca dobanzile acum la CHF sunt negative, iar prin reducerea dobanzii catre client (pastrand totusi 1-2% castig pentru banca) banca tot castiga, dar castiga mai putin din dobanzi. Pierderea acumulata de cele 2-3 procente cedate, ar fi din plin acoperita de faptul ca mai putine credite devin neperformante, si deci mai putine costuri tot pentru banci. Cred ca toata lumea stie ca atunci cand aceste credite se vand catre firme de recuperare, ele se vand cu valoarea de ~2-3% din suma totala de recuperat. In aceasta logica, banca iese cu adevarat in castig daca gaseste o solutie in sensul celor indicate de dl. Daianu.
      • 0 (0 voturi)    
        @intelegere precara (Vineri, 30 ianuarie 2015, 13:35)

        roman [anonim] i-a raspuns lui Cosmin

        Foarte intelept analizat. Cu stima!
      • 0 (0 voturi)    
        problema (Vineri, 30 ianuarie 2015, 22:19)

        doru001 [utilizator] i-a raspuns lui Cosmin

        este ca acesti comentatori nu au intelegere, ci un primitivism fascist; nu vor citi ei atita
  • 0 (0 voturi)    
    cine e de vina (Vineri, 30 ianuarie 2015, 10:37)

    doru001 [utilizator]

    De vina este structura sociala care a facut ca cetatenii sa nu fie informati despre acest pericol, parlamentarilor sa nu le pese, angajatilor BNR sa le ofere sanse de coruptie, clientii bancilor sa fie inselati. Daca romanii ar fi cooperat voluntar unii cu altii pentru a-si sustine interesele comune, fireste ca asemenea tunuri nu s-ar mai fi dat in societate si Romania ar fi fost civilizata.

    De vina este si Daianu, care tot nu l-a citit pe Robert Putnam.
  • 0 (0 voturi)    
    Oferiti solutii clare !! (Vineri, 30 ianuarie 2015, 10:48)

    Mircea [anonim]

    D-le Daianu,
    Am citit cu atentie articolul. Din pacate, descrieti ce s-a intamplat, ca la facultate, dar nu oferiti solutii clare !
    V-as ruga sa propuneti solutiile pe care DUMNEAVOSTRA le-ati pune IN PRACTICA, daca ati fi in pozitia de decident !!
    Si, in general, interventiile dumnevostra publice descriu situatia (vezi in cazul sistemului de pensii de ex), oferiti posibile solutii, dar nu propuneni solutii practice pe care le-ati lua ....
    • 0 (0 voturi)    
      Daca puteti concepe asa ceva: fara furt (Vineri, 30 ianuarie 2015, 11:24)

      Marian74 [utilizator] i-a raspuns lui Mircea

      Fara a lua bani de la cei care nu s-au imprumutat in franci elvetieni si a da celor care au facut-o.

      Apropo, de la cine or sa-si scoata bancile banii daca sunt obligate sa suporte o parte din costuri? "Comisione si dobanzi" va zic ceva?
  • 0 (0 voturi)    
    Banca Transilvania (Vineri, 30 ianuarie 2015, 11:15)

    Cosmin [anonim]

    Domnule Daianu, ne puteti comunica aceasta decizie a Bancii Transilvania? Dupa cunostinta mea aceasta banca nu a acordat credite in CHF, ceea ce inseamna ca va referiti la contractul de preluare a bancii Volksbank Romania? Au vorbit si oficialii BNR despre aceasta prevedere in contractul de preluare (de a transforma in lei creditele in CHF) insa la modul concret nu am vazut niciun comunicat in acest sens, nici de la Volksbank, nici de la Banca Transilvania.

    Multumesc.
  • +1 (1 vot)    
    Impreuna (Vineri, 30 ianuarie 2015, 11:37)

    V [anonim]

    Sa inteleg ca ideea e ca statul (adica de fapt, prostimea platitoare de taxe, inclusiv subsemnatul) sa contribuie la ajutorarea bietilor oameni afectati de cresterea francului... bunnn, un gest foarte frumos, mai ales ca pe mine nimeni nu ma intreaba daca sunt de acord sau nu ca parte din banii dati de mine prin taxe si impozite sa se duca in directia respectiva...

    Si acum vin si eu cu o intrebare retorica:
    Daca in loc sa creasca, francul elvetian ar fi scazut la jumatate, de exemplu? Cei cu credite in franci ar fi iesit in castig si ar fi fost banuiesc in culmea fericirii... in conditiile astea, am fi impartit, la fel, castigurile, asa cum acum, se vreas a impartim impreuna pierderile?
    • +1 (1 vot)    
      nu statul, ci bancile (Vineri, 30 ianuarie 2015, 13:06)

      Cosmin [anonim] i-a raspuns lui V

      Daca citesti cu atentie articolul cred ca vezi ca ce spune dl. Daianu este ca nu statul, ci bancile trebuie sa suporte o parte din pierderi. Nu e corect ca statul sa acopere pierderile, nici in cazul creditelor (desi aici e discutabil, intrucat exista creditul Prima Casa, in care o parte din riscuri sunt acoperite de stat, de aceea dobanzile oferite clientilor sunt mai mici. Sumele alea sunt tot din bugetul statului, deci de la noi toti, si nu tipam ca ii ajutam pe ace oameni, nu?) si nici in cazul pierderilor la bursa (ar fi absurd).
  • 0 (0 voturi)    
    Nu poti face o tara mare cu prosti si escroci! (Vineri, 30 ianuarie 2015, 13:02)

    Alexandru Jecu [anonim]

    Dupa ce a dus politica parjolirii terirtoriului national, la pierderea razboiului cu occidentul, prin devalizarea bancilor, privatizari dirijate, elita politico-economica comunista romaneasca s-a dovedit o adunatura de neispraviti si escroci. Au ratat si sansa negocierii cu partizanii restauratiei pentru un proiect national, ce ar fi folosit resurselor ramase la caderea regimului, intru continuarea unor proiecte publice. E normal ca actualii parteneri occidentali sa ceara capitalizarea bancilor si, pentru ca s-a facut cu resursele lor, sa exploateze oportunitatea indatorarii populatiei, cea mai moderna solutie de obtinere a controlului. Ce a facut elita politica si economica romaneasca? Nimic. A continuat sa duca aceeasi politica imbecila care se rezuma la rezolvarea unor probleme personale a celor care au confiscat statul. Acest lucru constituie o crima capitala impotriva propriului popor ce trebuie judecata si pedepsita exemplar. Fara acest lucru nu putem avansa in mersul nostru de definire a identitatii si de obtinere a demnitatii nationale. Povestea creditului in franci se subscrie acestei impotente si iresponsabilitati.
  • +1 (1 vot)    
    si nedumerirea mea e mare (Vineri, 30 ianuarie 2015, 13:38)

    misa2002_2006 [utilizator]

    de ce Elvetia tara serioasa si partenera UE a tinut la pragul cel mai de jos moneda lor atata vreme, si nu este penalizata cu nimic?
    daca in fiecare an ne trezim cu cate un bum din asta al cate unei valute, unde ajungem??
    de ce cresc valutele cand pretul petrolului e in scadere??
    Isarescu, nu ar face nimic pt poporul roman.. sta in fruntea BNR de atatia ani de zile, incaseaza sume fabuloase sub forma salariala si se joaca cu variatia artificiala a leului.. si-l mai creste inca odata cu ocazia anuntarii unei crize economice...de ce nu ar putea scadea si eur la cursul de 3.7?
    pe cine vreti sa imbroboditi?
    ce faceti cu tara asta si poporul ei se numeste subminare!!!
    normal ca nu e interesat sa vina cu ordonanta care sa oblige bancile sa nu mai incasese atatea plusuri din variatia cursului monedelor.. ca au deja un plus din dobanzile incasate si din comisioane..
    calculul creditului se face la cursul la care creditul s-a acordat si se analizeaza care ar fi costul lui si castigul- din nivelul dobanzilor si al comisioanelor, nu din variatia monedelor..
    cand bancile au avut probleme au fost pompati bani buni in burtile lor ca sa nu se prabuseasca.. vorba proverbului pentru unii muma, pt altii ciuma...
    cand vine vorba de client.. acesta poate fi batjocorit, si pus sa isi deschida de unul singur proces, ca sa nu poata castiga decat el, daca se castiga procesul, nu si ceilalti care sunt in aceeasi situatie...
    sa manance si justitia o paine buna de pe urma clientilor bancilor...
    Isarescule cerem demisia ta..nu mai reprezinti interesele tarii de mult timp..
    poate se uita DNA si in curtea ta! eu zic Doamne ajuta!!!!!
  • 0 (0 voturi)    
    de ce tace consiliu concurentei (Vineri, 30 ianuarie 2015, 20:07)

    aaa [anonim]

    toate contractele de credit in chf incalca legea concurentei .cu adeverinta de salariu in lei am opttinut un credit adica un produs mai valoros ,daca am optat pentru chf ... avantajele oferite de un credit in chf au incalcat flagrant legea concurentei .acest produs a fost avantajat cu ajutorul bancilor care au incalcat legea ,pedeapsa este de 10% din cifra de afaceri. suma reprezinta mai mult decat daca ar converti ratele la un curs istoric


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by