Cu totii am inteles dupa 9/11, dupa atentatele de la Londra si Madrid, dupa cele de la Paris sau dupa lunga serie de acte barbare comise de asa numitul Stat Islamic in interiorul Europei sau in afara ei, ca regulile lumii vechi se vor schimba dramatic. Nimeni nu contesta nevoia statelor de a capata instrumente noi pentru a se apara. Este legitima dorinta serviciilor secrete de a tine pasul cu tehnologia, de a se adapta legislativ si de a lupta cu arme egale impotriva noilor amenintari: terorism, cybercrime, etc. Nu punem in discutie ca serviciile reclama mai multa putere, prin asa numitele legi Big- Brother, ci cum vor sa ajunga la ea.
Serviciul Roman de Informatii a grabit dupa atentatele de la Paris, cu totul justificat, clarificarea unor legi cheie: retinerea datelor personale, cartele pre-pay, siguranta cibernetica. De fiecare data, a venit cu proiecte de legi proaste. Acestea au picat in mod previzibil la Curtea Constitutionala. In esenta, judecatorii au sanctionat absenta unor garantii (cum ar fi mandatul judecatoresc) ca o serie de drepturi fundamentale nu vor fi nu afectate de accesul masiv la o serie de date cu caracter personal, unele extrem de relevante pentru viata intima a cetatenilor, ca aceste date nu vor fi utilizate abuziv, ca legile sunt neclare, insuficient de predictibile etc.
Pe scurt, cei noua judecatori ai Curtii au stabilit fie in unanimitate, fie cu majoritate larga faptul ca asa numitele legi Big-Brother incalca legea fundamentala. Nu e loc aici sa intram in prea multe detalii de ordin tehnic. De retinut totusi un detaliu care a amplificat la maxim nervozitatea serviciilor: intr-una din deciziile ei, Curtea Constitutionala a interzis operatoratorilor de telefonie si internet sa mai poata retine timp de sase luni orice date de trafic, in consecinta nici autoritatile nu le mai pot accesa.
Altfel spus, daca serviciile afla ca un terorist din statul islamic a sunat in Romania doi cetateni in urma cu o saptamana pentru a pregati un atentat, azi nu mai au posibilitatea legala de a afla cu cine a intrat in contact accesand date de trafic din simplu motiv ca ele nu mai sunt disponibile (sau sunt dar nu mai pot fi accesate in lipsa oricaror reglementari, inca nu e foarte clar). In tot cazul, posibilitatile de a preintampina un eventual atentat s-ar fi limitat drastic.
Orice serviciu bate in lemn la gandul ca pe teritoriul tarii se poate intampla oricand o nenorocire fara sa aiba la indemana toata instrumentele legale pentru a actiona in incercarea de a o evita. Din pacate, in incercarea de a rezolva aceasta problema reala, SRI a ales de fiecare data solutia care arata foarte putin respect pentru democratie si institutiile ei. A fortat nota la maxim, iar dupa fiecare esec a raspuns prin presiuni si acuzatii la adresa Curtii. In ultima perioada, a ridicat un lobby fara precedent in spatiu public cu scopul de a-si asigura sustinerea legilor in varianta dorita de serviciu.
Am vazut cu totii ingrozitor de multa lume - politicieni, jurnalisti (ce tristete), societate civila - tipand dupa mai multa securitate. E frumos ca in mintea lor apara statul, dar parca ar fi mai util sa inceapa cu ei insisi, cu drepturile si liberatile noastre, ale tuturor. Odata pierdute, ele nu se mai intorc. Serviciile, ca orice alta autoritate, isi iau cata putere pot si nu mai dau nimic inapoi. Ajunsi in acest punct mai trebuie spus ceva apasat: putem accepta ca sub actuala conducere nu am avut scandaluri generate de abuzuri savarsite in exercitarea puterii (nici nu prea avea cine sa le constate, fie vorba intre noi). Dar daca viitorii sefi ai SRI nu se vor dovedi de buna credinta, nu vom regreta cu totii ca nu ne-am batut la timp pentru legi clare, cu garantii care sa limiteze marja de arbirar si abuz ?
Din pacate, multi dintre sublocotenentii SRI iesiti la defilare in aceste zile in spatiul public nu ne spun ca intarirea autoritatii statului vine inevitabil la pachet cu afectarea drepturilor si libertatilor individuale. De pilda, legea securitatii cibernetice nu prevade cenzura instantei la accesarea datelor de trafic. Ele pot fi consultate de o groaza de institutii in baza unei simple "cereri motivate". Cam trist sa constati, dupa 25 de ani de la caderea comunismului, ca unii nu au invatat mai nimic din ororile trecutului, au uitat prea usor la ce excese se poate ajunge treptat in materie de control si supraveghere.
Asistam azi la un conflict dur, la vedere, intre SRI si Curtea Constitutionala, fara precedent in istoria numeroaselor razboaie institutionale din Romania. Presedintele Curtii, Augustin Zegrean, s-a plans public de amenintari si presiuni din partea unor institutii, nominalizand in clar SRI. Acesta a mentionat ca judecatorii Curtii au reclamat incluisv la expertii europeni, in cadrul MCV, presiunile la care ar fi supusi.
Ceea ce ridica mari semne de intrebare este, subliniez, modul cum SRI doreste sa-si impuna punctul de vedere: in forta, batand cu pumnul in masa, cu multa aroganta. Adevarul suprem este la noi, cine critica legile Big Brother pune automat in pericol siguranta nationala si sunt dusmanii statului - asta ne comunica in esenta seful SRI George Maior in interviul acordat EVZ/ B1TV. In acest interviu, seful SRI manifesta o ingrozitoare lipsa de respect fata de institutii democratice, fata de Curtea Constitutionala si presa. Asta spune multe despre modul in care prea multa putere corupe - inclusiv gandirea sanatoasa democratica.
A te lauda ca ai ofiteri sub acoperire in presa mi se pare un bun motiv de demisie in orice tara civilizata. Cinic vorbind, poti sa recrutezi ziaristi, dar nu te lauzi cu ei. Asta inseamna sa-ti pacalesti si sa-ti manipulezi proprii cetateni, nu vom stii niciodata cand acesti pseudo-ziaristi apara interesul public si cand executa ordinele superiorilor. Si mai e ceva: obsesia asta blonavicioasa de a-ti planta oameni peste tot, de a controla tot ce misca - presa, comisia parlamentara care ar trebui sa te controleze - nu anunta nimic bun pe termen lung.
Dar nu putem trece prea usor peste cea mai nedreapta acuzatie lansata de seful SRI in spatiul public. "La momentul în care se va întâmpla o catastrofă, voi sti spre cine să arăt cu degetul", a spus Maior, cu trimitere explicita la Curtea Constitutionala. Nu-mi amintesc ca vreun comisar european sa fi indraznit sa critice Curtea Europeana de Justitie dupa ce Directiva europeana privind retinerea datelor de trafic a picat testul justitiei. Directiva a iesit prin 2006, intr-un context similar cu cel de acum, la doi ani dupa atentatele teroriste din Londra si Madrid. Nu stiu sa-si fi permis cineva sa acuze judecatorii Curtii ca pun in pericol securitatea Europei dupa ce au trantit directiva Comisiei referitoare la retinerea datelor de trafic.
Cand judecatorii Curtii Constitutionale germane au blocat in 2012 Masurile de Stabilitate Financiara propuse de Angela Merkel (aprobate destul de tarziu) nimeni n-a indraznit sa acuze curtea de la Karlsruhe ca arunca in aer economia europeana, desi era foarte posibil sa se intample si asa ceva. Dimpotriva, presa germana a publicat caricaturi infatisand Germania (masina) condusa de Angela Merkel cu girofarul pachetelor de urgenta pentru “salvarea Euro”, calca acvila germana (stema germaniei, simbolul constitutiei si democratiei germane), si este oprita de judecatorul in roba rosie a Curtii Constitutionale, politistul care o amendeaza. Angela Merkel zice: “Ah, trebuia sa va intreb mai intai?"
Din pacate pentru institutiile de forta, asa functioneaza democratiile. Nimeni nu-si poate lua cata putere doreste, oricum, oricand, sub orice pretext. In Romania, asa schioapa cum este democratia ei, un minim echilibru intre puterile statului se tine totusi - la fel ca in vara lui 2012, la fel ca la numirea politica a procurorilor - multumita unor oameni, tot mai putini, care inteleg sa-si faca datoria pana la capat. Pe de alta parte, o multime de institutii, cohorte de jurnalisti, care ar trebui sa-si exercite rolul de "verificare si control", s-au incolonat in discursul oficial. A te urca cu tancul pest tot si toate inseamna a impune unilateral vointa unei puteri despre care fostul presedinte Traian Basescu a spus public spre final de mandat ca dispune deja de prea multa putere. (Am averitzat asupra acestui pericol in textul Tara democratiei cu epoleti)
Poate ca era mai util pentru servicii sa organizeze o dezbatere publica unde sa invite experti, analisti, politicieni, ziaristi si sa discute cu cartile pe masa - atat cat se poate - despre nevoile lor reale. Ar fi dat un semnal de maxima deschidere si ar fi spulberat ideea ca ele, serviciile, si-au negociat netransparent sprijinul acestor vectori de influenta.
Cred ca in acest moment - am spus-o si duminica seara in emisiuinea lui Sabin Orcan de la B1 TV - se impune medierea presedintelui Klaus Iohannis. Legile Big Brother reprezinta un subiect de maxima importanta si actualitate, dar ele nu pot fi elaborate in logica razboiului institutional, sub amenintari si acuzatii reciproce. Au derapat serviciile, poate a exagerat si Curtea Constitutionala, intrata in logica asediului. Presedintele are obligatia, prin Constitutie, sa vegheze la buna functionare a autoritatilor publice si medieze intre puterile statului. Nu-mi pot imagina o situatia mai potrivita decat conflictul institutional SRI - CCR pe tema legilor Big Brother pentru ca seful statului sa-si intre, in sfarsit, in rol.
4
15
