Domnule Voinescu, intr-un articol publicat in urma cu citeva zile in Evenimentul Zilei, pledati pentru predarea religiei in scoli si ne invitati “să ne gîndim la ce au copiii, de fapt, de învățat la ora de religie și să vedem dacă e rău sau bine“.[1] Pai, hai sa vedem…
Va apreciez onestitatea atunci cind mentionati “cretinismul cîte unui profesor de religie“, “stupiditatea vreunui călugăr” sau “Patriarhul și apucăturile sale“; sint reale si, intr-adevar, iritante, doar ca acestea reprezinta doar virful aisbergului. Problema nu se rezuma la citiva “profesori de religie pur și simplu idioți” asa cum bine ii descrieti; problema fundamentala este data de introducerea in scoli a unui sistem idiot care atrage idioti si care, la rindul sau, producegeneratii noi de idioti. A presupune ca niste mici ajustari in privinta calitatii profesorilor, a manualelor sau a programei vor elimina deficientele este asemanator cu discursul lui Ion Iliescu despre “intinarea nobilelor idealuri ale comunismului“. Iar comparatia cu comunismul nu este intimplatoare.
“Cretinismul“, “stupiditatea” și “apucăturile” de care pomeneati nu sint exceptii, nu sint mici erori, usor corectabile; ele sint chiar produsul sistemului, la fel cum saracia, cenzura si opresiunea au fost emblema comunismului.
Atit crestinismul cit si comunismul includ ideea de bunatate; ne vorbesc despre om, ne indeamna sa “ne iubim aproapele”, ne incurajeaza sa ne sprijinim unii pe altii. Este ceva rau in asta? Fara indoiala ca nu!
Ce simpla ar fi fost istoria daca lucrurile se limitau la grija fata de om! Poate ca nu ar mai fi fost atitea maceluri, atita discriminare, razboaie religioase, Inchizitie, Gulag…
Da, oamenii trebuie iubiti, dar exista oameni si oameni… Exista drept-credinciosi, dar si eretici; exista cinstiti oameni ai muncii, dar si burghezi hulpavi. Printre noi se pot strecura si “deviationisti” sau “sodomiti”; trebuie sa fim atenti! Trebuie sa fim atenti la “întrebuințarea firească a femeii“[2], la posibile “necuratenii“, la eventuale tendinte “cosmopolite”.
De asemeni, trebuie sa fim atenti si la pedeapsa, mai ales la pedeapsa. Pedeapsa Istoriei sau a lui Dumnezeu… Si cum aceste personaje scrise cu majuscule par sa nu se prea grabeasca sa ia atitudine, ca prin minune apar si cei hotariti sa nu mai astepte, decisi sa ia lucrurile in propriile miini. De aici si pina la ruguri sau plutoane de executie mai e doar un pas. Doar sint niste lucruri menite a se intimpla, nu? Iar cum Istoria sau Dumnezeu nu sint foarte vorbareti, cineva trebuie sa le transmita mesajul, sa desluseasca misterele, sa decida care este linia partidului, sa proclame sfînta dogmă, asa ca avem nevoie si de un organ central sau de vreun Sinod, obligatoriu insotit de adjectivul Sfînt, ca nu cumva sa facem vreo confuzie… Avem deci nevoie de păstori, caci noi, oitele, nu putem sa intelegem lucruri atit de ezoterice!
Dar cum am ajuns aici pornind de la bunatate si de la iubire? Simplu! Pornind de la celelalte idei promovate de crestinism sau de comunism: necesitatea supunerii neconditionate, a acceptarii unei autoritati auto-proclamate, a luptei permanente impotriva dusmanului.
Da, a dusmanului; caci in lipsa lui – indiferent cum il numim, “burjui”, chiabur, prooroc mincinos sau eretic, ambele doctrine si-ar pierde ratiunea de a fi. Dusmanul trebuie “osîndit la nimicire“, “prefăcut în cenuşă“.[3]
In aceste idei rezida imoralitatea predarii religiei! Aici găsim sursa răului. Nu iubirea aproapelui este prioritatea; este suficient sa te uiti in Decalog: “Să nu ucizi!” se gaseste de abia pe pozitia a sasea, “Să nu furi!“, pe opt.
Poate ca o sa-mi spuneti ca la scoala se preda o varianta edulcorata, un fel de Crestinism 2.0, din care s-au scos macelurile, lapidarea sau sclavia, dar chiar si dumneavoastra recunoasteti contrariul.
Poate ca o sa-mi spuneti ca la scoala ar trebui sa se predea o varianta edulcorata, dar cum se poate face asta? Poti sa te uiti in Biblie, sa iei ce iti convine si sa scoti restul – macelurile, lapidarea sau sclavia, dar Crestinismul nu permite o astfel de actiune. Fie accepti Biblia si crezi in adevarul absolut si revelat al ei, fie nu mai poti fi considerat crestin, ci doar un eretic, un hulitor, un idolatru sortit osîndei. Da, poti sa te uiti in Biblie, sa iei ce iti convine si sa scoti restul, dar, in acest caz, de ce sa mai predam Crestinismul? De ce sa nu existe ore de etica doar? De ce?
Vom incepe sa intuim raspunsul daca ne uitam pe un document al BOR, elaborat de Cancelaria Sfîntului Sinod, “Biserica Ortodoxa Romana la 31 decembrie 2013, Cifre si Date” (este interesant ca sublinierile sint in original!):
Gasiti documentul integral la sfirsitul articolului.
Sa sintetizam:
- doar 7,7% dintre cei 1.133 de “manageri” ai BOR sint salarizati integral din resurse proprii
- doar 8,9% dintre cei 13.997 de preoti si diaconi ai BOR sint salarizati integral din resurse proprii
- doar 7,7% dintre cei 16.878 de “ajutori de popi” ai BOR sint salarizati integral din resurse proprii
- in 2013 s-au numit cu 68% mai multi preoti decit au iesit din sistem
- in minastiri sint 8.831 de “vietuitori“, in imensa lor majoritate au contributiile sociale platite de stat
- mai trebuie sa adaugam cei aproximativ 8.000 de profesori de religie, platiti integral de stat.
O armata de aproape 50.000 de oameni, toti depinzind de stat, toti depinzind de perpetuarea actualui sistem – spre comparatie, intreaga Armata Romana are circa 90.000 de soldati. Si vorbim doar de BOR; ei isi asigura partea leului, dar mai sint si altii care se inghesuie la banii statului, inca vreo 5.000, din partea celorlalte culte – Biserica Catolica, Greco-Catolica etc.
Exista un mic parazit unicelular, Toxoplasma gondii, ce infecteaza multe specii de pasari si mamifere – inclusiv oamenii. In toate organismele infectate se poate reproduce asexuat, dar pentru faza de reproducere sexuată – mult mai avantajoasa din punct de vedere evolutiv, trebuie obligatoriu sa infecteze o pisică.[4] Asa ca de-a lungul a mii si mii de ani de evolutie, Toxoplasma a reusit sa dezvolte un mecanism minunat (din punctul ei de vedere!). Atunci cind infecteaza un șoarece, parazitul i se cuibareste in creier si ii modifica comportamentul; il face sa nu se mai fereasca de mirosul de pisică! Drept urmare, mai devreme sau mai tirziu, șoarecele infectat sfirseste mincat, iar parazitul trece in noua gazda unde se poate reproduce.[5]
Exemplul de mai sus nu este singular. Un alt parazit, un vierme de aceasta data (Spinochordodes tellinii), modifica chimia cerebrala a unor specii de lacuste si de greieri, impingindu-i sa se sinucida (!) aruncindu-se in apa, spre a permite viermelui reproducerea.[6] Iar exemplele ar putea sa continue…[7]
Biserica procedeaza la fel, infecteaza mintile copiilor pentru a-si putea asigura propria supravietuire. Sub masca promovarii “iubirii” si a “moralei”, in realitate isi avanseaza propria agenda; vedem acest lucru de 2.000 de ani.
“Este extrem de important să acordăm o atenţie deosebită educaţiei religioase a copiilor încă de la vârsta fragedă[sublinierea apartine autorului]. Cu privire la acordarea educaţiei religioase încă din fragedă pruncie, Sfântul Ioan Gură de Aur aprecia: ‘cum se va deprinde copilul de mic, aşa va rămâne şi când se va face mare […]‘”
declara in urma cu zece ani Vasile Timis, fost Inspector Scolar General pentru Religie.[8]
Intrebati, retoric, spre sfirsitul articolului: “Ce e rău, de fapt, în religie?”
Citeste intreg articolul si coemnteazq pe Contributors.ro
0
0
