Demersul pe care îl prezentăm în cele ce urmează pleacă de la câteva ipoteze considerate realizabile pe perioada 2014 – 2025:

Cezar MereutaFoto: Arhiva personala

• Proiectul Uniunii Europene rămâne valabil, clubul cuprinzând în anul 2025 cel puţin ţările membre din anul 2014.
• Uniunea Europeană nu se va confrunta cu crize majore privind securitatea alimentară şi sanitară, care să afecteze un număr semnificativ al populaţiei sale.
• Nu vor avea loc situaţii de război, care să angreneze ansamblul ţărilor Uniunii Europene.

* * *

Din punctul nostru de vedere, obiectivul strategic global al României, cuantificabil la orizontul anului 2025 este depăşirea valorii de 0,8 a indicelui de dezvoltare umană (IDH), care încadrează ţările lumii în categoria „valori foarte înalte ale indicelui dezvoltării umane”.

Raţiunea alegerii acestui obiectiv strategic global pentru România anului 2025 îşi are sorgintea în observaţia că ierarhizarea ţărilor exclusiv după nivelul valorii PIB/locuitor, în preţuri curente sau la paritatea puterii de cumpărare (PPP) nu reflectă în multe cazuri satisfacţia populaţiei referitoare la accesul la alimente şi utilităţi precum şi la calitatea actului medical. De asemenea, acelaşi indicator nu reflectă în multe cazuri nivelul general al şcolarizării adulţilor de peste 25 de ani, în relaţie directă cu multiplicarea posibilităţilor de a alege diverse profesiuni calitativ deosebite.

Din cauzele menţionate mai sus, în anul 1990, în cadrul Programului ONU pentru Dezvoltare (PNUD) a fost creat indicele dezvoltării umane IDH, care cuprinde trei mărimi fundamentale din care una este formată din două componente:

• Valoarea produsului intern brut / locuitor la paritatea puterii de cumpărare (PPP) exprimată în USD
• Speranţa de viaţă la naştere (ani)
• Numărul mediu al anilor de şcolarizare a adulţilor peste 25 de ani – componenta A
• Anii de şcolarizare care se aşteaptă să fie urmaţi la nivelul copiilor – componenta B.

Valorile IDH sunt cuprinse între 1 (maxim) şi 0 (minim).

În funcţie de valorile IDH ţările lumii pot avea:

1. o valoare foarte înaltă a IDH, mai mare sau egală cu 0,8
2. o valoare înaltă a IDH, mai mare sau egală cu 0,7 dar mai mică de 0,8
3. o valoare medie a IDH, mai mare sau egală cu 0,55 dar mai mică de 0,7
4. o valoare redusă a IDH, mai mică de 0,55.

Ultimul raport PNUD referitor la valorile IDH pentru 187 de ţări din septembrie 2014 poziţiona cele 28 de ţări ale Uniunii Europene, conform tabelului 1.

Tabelul 1

Din cele 28 de ţări ale Uniunii Europene, 26 au valoarea IDH mai mare de 0,8. Din categoria următoare fac parte România şi Bulgaria. România se află în proximitatea valorii de 0,8, la 0,015 puncte. Obiectivul strategic global poate fi atins întrucât în perioada 2005 – 2013 valoarea IDH pentru România a crescut de la 0,750 la 0,785, cu menţiunea unei relative stagnări în perioada 2010 – 2012.

Opţiunea noastră strategică pentru România obligă la abordarea în egală măsură a trei probleme fundamentale:

- Finalizarea reformei în sănătate cu obiective precise în legătura cu trecerea la un spor pozitiv natural al populaţiei (-3,6 ‰ în anul 2012) şi a scăderii semnificative a mortalităţii infantile. Menţionăm că România este singura ţară din Uniunea Europeană, în care rata mortalităţii infantile este cu 2 cifre (10 ‰ în anul 2012)!

- Finalizarea reformei în învăţământ, punându-se accent pe creşterea calităţii procesului şi pe stabilitatea soluţiilor pe termen lung. Se impune iniţierea în parteneriat public-privat a unui program de dezvoltare a şcolilor profesionale, lupa împotriva abandonului şcolar şi aplicarea unui program de integrare educaţională a rromilor. Trebuie întărită disciplina în învăţământul preuniversitar şi creşterea semnificativă a calităţii învăţământului universitar, astfel încât cel puţin 3 universităţi româneşti să îndeplinească criteriul de acces în Top 500 mondial. Se impune dezvoltarea susţinută a cercetării româneşti.

Transpunerea în practică a cerinţelor celor două direcţii menţionate impune alocarea pentru sănătate, educaţie şi cercetare, eşalonat până la nivelul anului 2025, a unor cheltuieli cu ponderi din produsul intern brut cel puţin egale cu media valorilor ţărilor din Uniunea Europeană.

- Măsuri pentru asigurarea unei creşteri economice durabile, cu un ritm mediu anual de creştere cuprins între 2,5 % şi 4 %. Intervalul mare dintre valorile maxime şi minime ale ritmurilor anuale de creştere economică se datorează meteodependenţei actuale a PIB-ului din România

Realizarea creşterii economice durabile presupune îndeplinirea unor condiţii necesare, dintre care cităm:

• Stabilitate politică, însoţită de creşterea semnificativă a încrederii populaţiei în guvern
• Creşterea încrederii statelor şi mediilor internaţionale de afaceri în corectitudinea şi predictibilitatea deciziilor din România, în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene. O contribuţie decisivă o are reducerea corupţiei, până la nivelul la care să conducă la renunţarea de către UE la mecanismul de cooperare şi verificare în cazul României.
• Reducerea în forţă a evaziunii fiscale, cu o componentă nouă, esenţială: valorificarea în minimum de timp a sumelor rezultate ca daune în raport cu statul în procesele de corupţie. Această activitate ar trebui să intre explicit ca sarcină a ANAF-ului la un departament special constituit. Ar fi probabil utilă şi o analiză a marilor privatizări ratate, căutându-se identificarea cauzelor şi persoanelor.
• Stabilitatea Codului Fiscal
• Sprijinirea de către sistemul bancar din România a eforturilor companiilor, indiferent de dimensiuni pentru creşterea cifrelor de afaceri şi a volumelor profiturilor acestora. Aderarea României la uniunea bancară şi adoptarea EURO, în momentul când sunt create toate condiţiile stabilităţii macroeconomice.
• Creşterea ratei de absorbţie a fondurilor structurale

Ţintele strategice pe care le vom menţiona în continuare, componente ale unei creşteri economice durabile, nu pot fi atinse fără utilizarea prioritară a fondurilor structurale.

* * *

În continuare vom menţiona principalele ţinte strategice pentru realizarea obiectivului de creştere economică durabilă, cu observaţia că nu putem da valori-obiectiv datorită volatilităţii conjuncturilor din aproape fiecare domeniu.

Semnalul pe care îl transmitem constă în identificarea priorităţilor conform metodei cunoscute de conducere ABC.

1. Industria şi exporturile

Cercetări academice recente (2013) au demonstrat fără echivoc că schimbarea structurală esenţială a exportului românesc în perioada 2007 – 2013, ca şi dinamica acestuia se datorează, practic, exclusiv companiilor cu capital majoritar străin, de regulă filiale rezidente în România ale marilor companii multinaţionale. Ca urmare, trebuie elaborat un demers foarte consistent privind identificarea metodelor şi a celor mai bune practici de atragere a companiilor cu capital majoritar străin în domenii prioritare ale economiei româneşti, cum sunt:

• Industria mijloacelor de transport (cod 29 CAEN Rev. 2)
• Industria altor mijloace de transport (cod 30 CAEN Rev. 2)
• Fabricarea produselor farmaceutice (cod 21 CAEN Rev. 2)
• Fabricarea calculatoarelor şi produselor electronice şi optice (cod 26 CAEN Rev. 2)
• Fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente n.c.a. (cod 28 CAEN Rev. 2)

Companiile cu capital majoritar străin atrase în România trebuie să sprijine diversificarea exporturilor româneşti în afara UE, care constituie o importantă prioritate.

2. Politici în domeniul IMM-urilor

În opinia mea sunt necesare modificări în ansamblul de politici în domeniul IMM-urilor.

• Pe lângă accentuarea dezvoltării antreprenoriale destinate iniţierii afacerilor şi, pe cale de consecinţă, obţinerea creşterii densităţii IMM-urilor (număr IMMuri la 1000 locuitori), sunt esenţiale eforturile de a crea întreprinderi mijlocii, orientate către export, pentru creşterea ponderii exportatorilor români pe piaţa internaţională. Există în prezent identificate sectoarele industriei prelucrătoare, în care apare oportună crearea IMM-urilor orientate către export (anexa 1)
• Altă resursă importantă de dezvoltare a sistemului de întreprinderi din România este crearea IMM-urilor în domenii creative, identificate cu un uriaş potenţial de valorificare a inteligenţei româneşti pe piaţa internaţională (anexa 2).

În acest mod ne vom apropia şi de valoarea indicatorului de convergenţă în domeniul IMM-urilor şi nume atingerea valorii de 0,5 a raportului între cifrele de afaceri ale comerţului cu amănuntul şi cu ridicata şi a celorlalte activităţi de servicii. În România anului 2012, valoarea acestui raport era de 0,659 !

3. Particularitatea esenţială a României în raport cu toate ţările Uniunii Europene, referitoare la ponderea populaţiei ocupate în agricultură (28,6 %) şi diferenţa foarte mare faţă de a doua ţară a Uniunii Europene la acest criteriu, Polonia (12,9 %) conduce la ţinta strategică de dezvoltare a agriculturii şi a industriei alimentare şi a băuturilor. De altfel, ponderea de peste 25 % a valorii adăugate brute a industriei alimentare şi a băuturilor din totalul industriei prelucrătoare defineşte ceea ce am numit personalitatea sistemică a industriei prelucrătoare româneşti.

• Trebuie depus un efort major de creare în mediul rural a IMM-urilor de procesare a materiilor prime din agricultură, cu mare impact asupra dezvoltării regionale.
• Trebuie realizate investiţii utilizând fondurile structurale în sistemul de irigaţii pentru a micşora meteodependenţa PIB-ului din România.
• Trebuie depuse eforturi semnificative pentru promovarea în străinătate a brandurilor alimentare şi ale băuturilor din România.
• Trebuie elaborată o strategie distinctă pentru promovarea la export a produselor industriei alimentare şi a băuturilor, pentru că România nu poate rămâne o importatoare netă de produse alimentare.

4. Dezvoltarea turismului în România princonstruirea mix-ului infrastructural (aeroporturi, porturi, autostrăzi, drumuri expres, reabilitarea drumurilor rurale, reabilitări de căi ferate pentru creşterea vitezei de transport). Acţiunile menţionate mai sus sunt purtătoare de importante creşteri ale valorii adăugate brute în construcţii şi ale numărului de locuri de muncă.

Dezvoltarea turismului trebuie proiectată în sens larg, aceasta cuprinzând:

- turism clasic în staţiuni special destinate în sezoanele de vară – iarnă

- turism rural, prin dezvoltarea pensiunilor în zonele cele mai atrăgătoare ale României

- turism balnear, cu modernizarea staţiunilor existente şi crearea altora noi

- asistenţă medicală de cel mai înalt nivel profesional, prin dezvoltarea clinicilor private de specialitate şi dotarea acestora cu echipamente de ultimă generaţie. Intrarea cel puţin a unei clinici specializate private din România în reţeaua clinicilor de excelenţă din Uniunea Europeană.

5. Continuarea eforturilor de obţinere a independenţei energetice a României şi a transformării acesteia în exportator net regional de energie. Simultan, trebuie intensificate măsurile de creştere a eficienţei energetice în toate domeniile şi de iniţiere a unui program naţional de valorificare a deşeurilor.

6. Informatizarea societăţii

Trebuie depuse eforturi susţinute pentru creşterea utilizării internetului de către populaţie şi a creşterii dotării acesteia cu calculatoare (50 % în anul 2012). România se situa în anul 2011 pe ultimele 2 locuri în ţările Uniunii Europene la cele două criterii menţionate mai sus.

7. Cercetare de înaltă tehnologie. Crearea, utilizând fonduri europene, a unui institut de cercetări de produse farmaceutice, dotat cu echipamente şi personal, care să-i confere un înalt prestigiu internaţional.

Crearea în România a unui pol de „înaltă tehnologie”, utilizând oportunitatea construirii la Măgurele a laserului de cea mai mare putere din Europa. Este obligatorie luarea tuturor măsurilor de la avize de mediu la infrastructura de acces, astfel încât termenul de dare în funcţiune să nu fie depăşit. Realizarea unui grup de iniţiativă pentru identificarea principalelor domenii de aplicaţie a laserului de mare putere cu încercarea de a realiza în ţară companii specializate în acest domeniu constituie o importantă oportunitate. Această componentă strategică este deosebit de importantă pentru că ar pune România pe harta ţărilor cu o specializare în cercetare de nivelul secolului XXI.

8. Pregătiri complexe cu elaborarea studiilor de impact şi al asigurării resurselor materiale necesare în cazuri de calamităţi: inundaţii, cutremure etc.

Această ultimă ţintă strategică are o importanţă deosebită pentru că:

- schimbările climatice au condus la o probabilitate crescută a inundaţiilor

- în perioada următoare, riscul unui seism important în România este crescut datorită intervalului mai mare de 37 de ani de la ultimul cutremur major.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro