O strategie de stimulare a creșterii economice pe termen lung ar putea include două etape.
Principalele componente ale primei etape ar fi:
(i) acordarea statutului de prioritate națională investițiilor în infrastructura de transport. Această prioritate justifică creșterea datoriei publice;
(ii) clarificarea drepturilor de proprietate, care va ajuta inițiativa privată și va duce la reducerea dependenței unui număr foarte mare de oameni de redistribuirea resurselor de la buget;
(iii) reducerea corupției, astfel eliberându-se imense resurse pentru investiții publice. Cu cât este mai mare succesul în această arie, cu atât vor fi mai mici împrumuturile externe pentru infrastructura de transport;
(iv) restucturarea sectorului întreprinderilor de stat;
(v) reforma legislației privind migrația, care să permită atenuarea ratei de scădere a populației sau chiar creșterea populației și absorbția de forță de muncă înalt calificată;
(vi) reforma impozitelor, țintind la stimularea afacerilor și a muncii.
În ceea ce privește ultimul aspect, numărul de ore lucrate de o persoană angajată în România a crescut constant începând cu a doua jumătate a anilor '90. În 1993, o persoană angajată lucra 1691 de ore pe an, ajungând să lucreze 1882 de ore pe an în 2011. Aceasta înseamnă că sporirea veniturilor de tip salarial a dus la predominanța efectului de substiuție în favoarea timpului pentru muncă. În mod inevitabil, efectul de venit va ajunge să predomine, ca în țările dezvoltate și numărul de ore lucrate va începe să scadă, ceea ce va contribui la atenuarea creșterii economice. Sistemul de impozite ar trebui să nu grăbească această tendință.
Rezultatul general al primei etape ar trebui să fie mai multă productivitate și noi mentalități.
Resursele eliberate în prima etapă și schimbările în mentalități sunt necesare pentru a da naștere, în cea de-a doua etapă, unor evoluții endogene care vor ajuta creșterea economică pe termen lung. Între aceste evoluții ar trebui să se numere creșterea calității educației și a asistenței medicale, creșterea natalității și a ratei de participare a forței de muncă, creșterea migrației spre România a unei forțe de muncă calificate, reducerea dependenței de intrările de capitaluri și, în fine, dezvoltarea clasei de mijloc, ceea ce va reduce inegalitățile și va da o bază solidă democrației.
0
6
