Profesorul predă o materie, isi pregăteşte atent lectia, se gândeşte la ce va spune. Elevul, in acest caz, e tupeist, se strecoară fără urmă de jenă, la nevoie mai şi copiază. Trece clasa cu greu, trişează, dar o trece. Singurul lucru pe care l-a invătat, de-a lungul anilor de şcoală, este cum să faci porcării fără sa fii prins si pedepsit. Il motivează libidoul ticaloşiei. Este tipul infect despre a cărui neobosită inventivitate a scris cândva Marin Preda. Profesorul il priveşte siderat. La fel şi noi.
“…Era o luptă de copii, pe un camp de verdeaţă, idilic. Dar de atunci mi-a ramas un reflex: nu mai pot intra intr-o luptă in care adversarul, la un moment dat, incepe să dea semne că inventivitatea lui de a evita infrângerea nu va ocoli nici maimuţăreala si, in ultima instanţă (chiar daca nu in aer, ci pe hartie!), nici crearea unei atmosfere pestilenţiale”.
Profesorul va fi preţuit de părintii care vor ca odraslele lor să inveţe carte. Nu va fi apreciat de cei care cred că furtul, potlogăria şi şmecheria băşcălioasă sunt cele mai bune soluţii pentru a face o carieră de succes. Profesorul argumentează logic, elevul-puşlama foloseste tertipuri ieftine. Profesorul ar putea să-i spună multe, că e un plagiator, că e o canalie, că işi bate joc de şcoală şi de ceilalţi elevi. Că cine fură azi un ou…
Nu o face pentru că nu crede in valoarea pedagogică a discursului tare, a punerii la colţ, a admonestării, a hărţuirii. Preferă să fie decent, politicos, speră că elevul isi va recunoaşte păcatele, se va căi. Profesorul ştie că Binele si Răul nu sunt sinonime si nici interşanjabile. Elevul nu cunoaşte distincţia dintre ele. Pe 16 noiembrie vom vedea ce preferă românii: onestitatea sobră sau cinismul deşănţat.
Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro
