Ca să nu intrăm degeaba în fibrilaţie fără să ştim de ce: reducerea importurilor de gaz de la Gazprom cu 5% nu e un capăt de ţară, dar nu pricepe nimeni nimic dacă nu ne uităm la contextul regional.
Gazprom a redus de marţi-miercuri livrările cu: 45% către Polonia; 10% către Slovacia; 15% către Austria, şi acum cu 5% către noi.
Polonia, Slovacia şi Ungaria sunt azi singurele surse de gaze de import pentru Ucraina, de când Gazprom le-a tăiat robinetul ucrainenilor în iunie. Din cauza reducerii livrărilor cu 45%, Polonia a întrerupt ieri exporturile către Ucraina.
Interesant că nu s-a redus până acum exportul Gazprom către bunul prieten al lui Putin, dl Orban din Ungaria.
Noi am meritat, se pare, doar o reducere cu 5%, pentru că Iaşi-Ungheni e, de facto, nefinalizat şi nici nu ne grăbim să-l finalizăm curând; şi pentru că suntem pe o listă de priorităţi europene cu fluxul invers către Ucraina (adică pe ţeava de import din Ucraina să facem să curgă gazul şi invers, de la noi către ei), dar nici cu asta nu ne prea grăbim.
Consumul de gaze vara nu e la fel de mare ca iarna, dar: Rusia răspunde acum arătând pisica Europei ca urmare a noilor sancţiuni anunţate, cu mesajul subliminal să vedeţi ce o să vă fac la iarnă; arată că sancţionează diferit ţările în funcţie de loialităţile faţă de Putin; în fine, mai trage un şut Ucrainei.
Răspunsul adecvat al Europei trebuie să fie acela de a NU ceda în faţa şantajului. Dimpotrivă, trebuie accelerate ACUM toate proiectele de interconectare (ţevi) cu dublu sens între toate ţările membre UE; şi finalizată o anchetă europeană (DG Competition) în abuzurile Gazprom în statele membre. Ancheta trebuie să ducă la sancţiuni dure date partenerilor contractuali europeni ai Gazprom care acceptă de la Gazprom clauze necompetitive şi avantajoase pentru Rusia lovind în interesele UE. Rusia poate negocia şi şantaja individual statele membre din cauză că ele nu sunt suficient de bine interconectate între ele ca să cumpere rapid una de la alta în caz de criză şi pentru că multă vreme statele membre UE au acceptat clauze contractuale foarte restrictive cu Gazprom care nu permiteau, de pildă, ca o ţară să revândă mai departe gazul importat de la Gazprom către alte ţări. Ce înseamnă asta: dacă Gazprom dă gaz cu 100 unei ţări şi cu 500 unei alte ţări şi cele două ţări nu sunt interconectate între ele, başca nu pot revinde între ele gazul cumpărat de la Gazprom, atunci Gazprom poate ţine preţurile de 100 şi 500. Dacă însă ţările pot tranzacţiona fără restricţii fizice (lipsa ţevilor) sau comerciale (imposibilitatea de revânzare), atunci ţara care cumpără azi cu 500 poate cumpăra mai bine cu 200 de la ceilalţi şi Gazprom nu mai poate ţine la buna lui discreţie preţurile de 100 şi 500. E ca şi când cele două ţări ar fi un singur cumpărător.
Aşadar, dacă dispar clauzele neconcurenţiale (acum investigate de DG Competition) şi se interconectează mai bine statele membre, practic piaţa europeană ar funcţiona ca un singur cumpărător, cu putere egală de negociere cu a Gazpromului, spre deosebire de azi, când Gazprom face abuz de poziţie dominantă în relaţia cu fiecare ţară cu care negociază la bucată. De reţinut: Europa importă de la Gazprom cca 25% din consum (40% din total importuri de gaz); iar Gazprom exportă către Europa 60% din tot exportul Gazprom.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
