Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Obama, baiatul bun al politicii internationale

de Laura Bretea     Contributors.ro
Luni, 4 august 2014, 12:58 Actualitate | Opinii


Laura Bretea
Foto: Europuls

Sondajele confirmă lună de lună dezamăgirea electoratului față de politica externă a președintelui american. Editorialiștii au folosit deja toate epitetele negative: dezastru, eșec, lipsă de viziune. În sondaje Obama e la același nivel cu Bush junior pentru că se lasă condus de opinia americanilor în loc să fie o inspirație pentru ei.

Nu poți să fii președintele Statelor Unite fără să ai critici. Dar din 2013, în mod constant mai puțin de 40% dintre americani au fost mulțumiți de politica externă a lui Obama. Deși a promis “schimbare” și o politică externă complet diferită de a administrației republicane precedente, Obama are aceleași scoruri în sondaje ca și Bush junior în al doilea său mandat. El reușește să fie criticat și de republicani și de democrați și să piardă teren și în fața aliaților externi.

Politica externă americană se zbate într-o contradicție între deziderate și rezultate. Sondajele de opinie sunt principalul consilier al lui Barrack Obama în ce privește politica externă și totușiamericanii nu sunt mulțumiți de reacțiile sale. Obama nu vrea să își domine partenerii, ci vrea să ”îi conducă din spate” (leading from behind), însă partenerii nu vor să se implice în rezolvarea crizelor. Diplomația americană susține că nu se implică în conflicte deja complexe pentru a nu le alimenta, însă conflictele se extind și se multiplică în fiecare lună.

E drept, contextul e foarte complicat. Conflictul din Siria, agresiunile repetate ale Rusiei împotriva Ucrainei, asaltul ISIS în Irak, un nou război israelo-palestinian, răsturnarea guvernelor alese democratic în Egipt și Libia. A negocia între aceste scenarii e un balet dureros, pentru căinamicii de pe un front pot fi aliații de pe altul. De exemplu, sancțiunile impuse Rusiei nu trebuie să-l împingă pe Putin să-l sprijine și mai mult pe Assad, sau să-și schimbe părerea în legătură cu dosarul nuclear iranian.

Însă am ajuns aici și pentru că SUA s-a retras de pe toate fronturile de luptă și n-a mai intervenit în nici un conflict de când Obama e la putere. Președintele spune că America e în continuare “singura putere indispensabilă care vrea să cheltuiască sânge și bani” pentru a apăra valori universale. Dar administrația lui retrage aproape toți soldații americani activi în lume (doar 8900 vor rămâne în Afganistan după 2014). Intervențiile din ultimii ani au fost chirurgii punctuale efectuate de escadroane mici. Cel mai mare număr de soldați trimiși în luptă de Obama e de 500, o cifră ridicolă față de 112.000 de oameni câți erau în 2010. America investește masiv în drone, care îi permit să acționeze fără sacrificii majore. Însă dronele au însemnat foarte des uciderea nediscriminatorie de civili, pe lângă teroriști, și intervenții neanunțate pe teritoriul unor state suverane – ca Yemen, Pakistan, Niger, Somalia. Acțiunile sunt diferite de declarații:SUA sunt dispuse să cheltuiască sânge pentru valori universale, dar nu sângele lor.

Obama a promis că politica sa externă va fi diferită de cea a lui Bush junior și și-a ținut această promisiune. Pe o scenă pe care acum Putin își exhibă agresivitatea, unii americani sunt bucuroși să aibă un președinte ”băiat bun“, fără atitudinea beligerantă care se confundă cu imperialismul. Dar atitudinea cuminte e în contrast cu spionajul CIA, cu scandalul legat de ascultările NSA, reacția dură la revelațiile lui Snowden și Assange.  Numeroși americani își aduc aminte că președintele le-a promis că va reuși să rezolve problemele cu o nouă atitudine. Însă electoratul democrat e dezgustat de ceea ce ei consideră că e aplicarea în continuare a manierelor republicane în ce privește apărarea națională.

Nici un premiu Nobel pentru pace n-a fost acordat mai ușor decât cel dat lui Obama în 2009. Nici de atunci Obama nu a avut vreun rezultat care să justifice această înaltă gratificare. Tentativa de a media conflictul israelo-palestinian eșuează lamentabil. Negocierile în dosarul iranian sunt criticate de mulți, inclusiv Franța, care consideră că SUA sunt prea laxiste cu Iranul. În Siria, Putin a fost cel care a dat impresia că este negociatorul în criza armelor chimice. Afganistan și Irak sunt lăsate să se descurce singure cu talibanii și ISIL. Dacă Nobelul pentru pace se dă pentru o politică de neimplicare ca a lui Obama, atunci aproape toți liderii actuali ar putea să-și pună unul pe șemineu.

Și totuși, nimeni din occident nu se remarcă printr-o atitudine diferită de cea americană. Liderii europeni sunt paralizați de interesele economice și de frica de a nu-l provoca și mai tare pe Putin. Declarativ, Obama ar vrea ca europenii să fie fațada unui efort comun împotriva Rusiei. Însă Obama nu reușește să-i convingă pe europeni că dorește realmente să aibă un rol principal într-o confruntare cu Rusia, sau într-un război de lungă durată în Siria. Atât din declarațiile publice, cât și din cele private care s-au “scurs” în presă, SUA pare să încerce mai degrabă să îi împingă pe europeni în față, fără a avea curajul să îi sprijine în orice context. Simțindu-se lăsați singuri în ploaie, europenii preferă și ei politica struțului, așteptând criza din Ucraina să treacă de la sine. În același timp, rușii își consolidează dominația în zonă.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro









Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















1356 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by