Poate ar trebui observat din capul locului că toată această discuție despre reducerea CAS din ultimele zile scapă din vedere tocmai fondul problemei. Aici nu e vorba dacă sunt sau nu bani să compenseze CAS-ul (evident, nu sunt!) ci dacă suntem pregătiți acum să ne asumăm (ca economie, ca societate) o asemenea măsură de politică economică și consecințele ei.
Mai întâi, despre o falsă problema ”locativă”. Până acum, despre mult ceruta reducere CAS s-a vorbit în termenii ”când spațiul fiscal o va permite” (o spunea și actualul guvern, prin primăvară, o spun acum oponenții măsurii).
Cred că e clar pentru toată lumea că o țară în care numărul de pensionari este (și va fi) mai mare decât cel al angajaților, în care atât pensiile cât și salariile sunt de mizerie, nu va avea niciodată suficient spațiu fiscal (bani, adică) cât să reducă, cu ochii închiși, fondul de pensii. Nu va avea, deci va trebui să-și asume niște costuri.
Dacă ne asumăm reducerea CAS trebuie să fim conștienți că dilema românească ”să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic” pur și simplu nu va ține.
Văd aici două întrebări:
1. E nevoie de revizuire acum? Răspunsul e clar: DA, acum cât încă mai are un efect. Acum e momentul să se revizuiască liniile mari ale fiscalității, ca pârghii de creștere economică! Mă uit doar la surorile noastre de ginte latină – Franța, Spania, Italia. Toate au probleme cu bugetele, șomaj mare, mai ales în rândul tinerilor, și economie blocată care nu prea produce perpective bune… Ce fac? Se gândesc ”mai bine stăm așa, nemișcați, să nu ne fie și mai rău?”. Ei bine, încearcă și ele tratamente ”bătrânești”: mai cu reducerea poverii fiscale de pe umerii angajatorului, mai cu stimulente pe anumite domenii… Și dacă surorile noastre mai dezvoltate gândesc așa, nu văd cum noi am putea sta cu mâinile încrucișate: reducerea fiscalității pe muncă ne ajută să respirăm mai ușor (nu știu de dumneavoastră, dar eu, unul, chiar am nevoie de o asemenea măsură, pentru că vreau să fac noi angajări! Și mă gândesc că nu sunt singurul care va face asta). În plus, chiar este momentul ca România să iasă cu o știre nouă pentru a atrage atenția investitorilor. Practic, de 10 ani, de la cota unică, sistemul fiscal n-a mai mișcat nimic la capitolul atractivitate. Ori 10 ani sunt o perioadă lungă, a mai venit și o criză (mare) între timp… investitorii au uitat de tine, au uitat că mai „trăiești”. Și cine vrea să vină la o economie fără vlagă/înghețată, chiar dacă are lumânarea FMI-ului la creștet?!
2. Despre ce schimbare vorbim, totuși? De fapt, cu toții ne așteptăm că ”urmează taxe mai mari după alegeri! Obișnuiți-vă cu asta!”. Am pus ghilimele pentru că acesta este chiar titlul unui comentariu recent din presa de la Londra, un avertisment clar pentru contribuabilii insulari. Și, nota bene, la Londra, economia chiar reîncepe să dea semne de revenire. Doar că lucrurile nu mai sunt ca inainte de criza – e, și la ei, o gaură mare între cât se încasează și cât ar trebui să se încaseze la buget. Și de unde se așteaptă creșteri? Evident nu este omisa zona taxelor pe proprietate.
Totuși, a apărut o schimbare de mentalitate la Londra și nu numai aici. Rupt de criză și cocoșat de taxe, contribuabilul mediu nu numai că vrea eliminarea, cu orice preț, a evaziunii fiscale, dar nu mai este tolerant nici cu incorectitudinea fiscală, cu așa numiții ”tax avoiders” – cei care ”evită să-și plătească (toate) taxele”, folosind în mod abuziv diversele portițe fiscale din legislație. Este o lume în care plătitorul corect de taxe este dispus să plătească un cost – să-i dea statului mai multă putere, dacă se angajează că, eliminând/reducând hoția și incorectitudinea, nu mai pune alte taxe, ba chiar începe să mai taie din ele.
Astfel, la Londra, Fiscul (HMRC) va avea puterea să intre direct în conturile acelui contribuabil care refuză sistematic să-și plătească taxele. Nu se mai duce în instanță, nu mai pierde timpul să aștepte verdictul. Fiscul a fost acuzat chiar în Parlament, săptămâna trecută, că vrea să fie mai presus de Carta Magna, acel document sacru care de 800 de ani protejează drepturile cetățenilor împotriva abuzurilor autorității. Răspunsul șefei HMRC – o adevărată mostră de umor englezesc modern: ”nu vom lua și banii de pâine. Ne dăm seama că debitorul are de unde să plătească, pentru că ne uităm pe cheltuielile pe care le-a avut în ultimele 12 luni”. Asta ca să fie magna clar de cum merg lucrurile în vremurile de azi!
Dacă treci Oceanul, de la 1 iulie a intrat în vigoare FATCA, acronimul programulului ”dragă-contribuabil-american-pot-să-ți-văd-toate-conturile bancare-peste-50.000-de-dolari-de-oriunde-din-lumea-asta-și-oriunde-te-ai-afla!” Și, apropo, Constituția SUA tot din Magna Carta își ia seva! (Nu mai pomenesc de faptul că, la New Yok și în alte state americane, rămâi fără permis de conducere dacă nu-ți plătești datoriile la stat.)
Lista acronimelor de modă nouă continuă. Iată-l pe BEPS – programul prin care sunt vânate prin scheme fiscale abuzive, prin care companiile pot să ”erodeze baza de impozitare și să își mute profiturile” prin tranzacții transfrontaliere. Sigur că, în acestă stare de fapt, vor fi și abuzuri, de data asta din partea autorității. Tot în bătrâna Anglie, intră în vigoare așa-numitul pachet ”plăți accelerate” care înseamnă că, dacă ai o dispută cu Fiscul pe marginea unei scheme de optimizare fiscală, va trebui să plătești în avans suma în dispută, înainte de a avea un verdict în instanță în cauza respectivă. Asta da… accelerare!
Prin urmare, conștienți că, dacă vrem să mai atragem cu ceva investitorii trebuie să acționăm rapid cu o măsură fiscală radicală – reducerea CAS. Conștienți că este putin probabil să nu se introducă noi taxe. Conștienți de acestea Guvernul trebuie să producă măsuri credibile și coerente care să aducă mai mulți bani la buget prin lupta împotriva evaziunii si incorectitudinii.
Or noi acum știm doar că urmează ”dezvoltarea analizei de risc generalizată la nivelul întregii activităţi de administrare fiscală, în baza informaţiilor de natură fiscală despre contribuabili, precum şi dezvoltarea aplicaţiilor informatice în vederea efectuării de analize ale rezultatelor acţiunilor de inspecție fiscală, în scopul confirmării criteriilor de risc şi a furnizării de informaţii pentru analizele de risc viitoare” (am citat din propunerile de compensare a reducerii veniturilor din CAS).
A tresărit cineva citind aceste vorbe? Orice mesaj în acest stil este sortit eșecului dacă nu spune clar că “avem și investim x euro în dezvoltarea sistemelor de control, știm și vrem să urmărim averile nejustificate/conturile nedeclarate, am motivat inspectorii fiscali să-și facă datoria ( înainte să se motiveze ei singuri), avem voința și știm cum să închidem portițele fiscale și să nu mai punem noi taxe!
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
