Intrucat am contribuit intr-un fel (uneori determinant) la privatizari si vanzari de active de peste 3 miliarde de euro, nu cred ca pot fi banuit ca as fi un opozant al privatizarii. Totusi, sunt un opozant al unor privatizari prost facute, sau unor privatizari facute doar de dragul de a indeplini scopuri secundare (de genul dezvoltarii pietei de capital).
Asa zisa privatizare care se lanseaza la apa azi are niste hibe profunde. Iata cateva dintre ele:
1. Pretul actiunilor anuntat initial la 390 de milioane de euro si apoi re-anuntat la 425 de milioane de euro nu reprezinta decat o suma aproximativ echivalenta cu cea obtinuta la privatizarea Muntenia Sud. Daca reusim sa vindem, prin bursa, trei distributii cu acelasi pret obtinut pe o singura distributie din anul 2007, ar trebui sa ne punem niscaiva probleme. Probleme de care ar trebui sa fie constient inclusiv ministrul ex-director Petrom. Dar stati putin, privatizarea Petrom a fost un tun de o amploare similara – desi nici macar regimul Nastase nu a avut mirobolanta idee de a pune pe bursa 51%..
2. Statul ramane actionar minoritar captiv la cele trei distributii de electricitate vandute (vorbim de Muntenia Nord si de toata Transilvania). A vinde 51% inseamna ca esti de acord ca pachetul tau de actiuni care ramane sa aiba o valoare mai putin insemnata. La Muntenia Sud s-a vandut, prin comparative 67,5%, printr-o combinatie de vanzare si subscriere de capital suplimentara.
3. Modalitatea aleasa (prin subscriere de actiuni) este in general folosita pentru listarea pe bursa a unui pachet minoritar, nu a fost folosita niciodata pentru listarea unui pachet majoritar. O companie plina de cash primeste o injectie suplimentara pe care zice ca o investeste in legatura energetica cu Moldova – actionarul numit stat roman ce obtine mai precis pentru contribuabilul roman? Cum ii obtine maximul de bani? Si va ramane pachetul minoritar la fel ca cel de la Romtelecom, ceva ce vom plimba ani de zile dupa noi, fara a putea valorifica? In paranteza fie spus, statul nu are nici macar legislatie prin care sa poata vinde pachete de actiuni la preturi diferite pe bursa, Curtea de Conturi socoteste ca ai facut paguba bugetului daca vinzi actiuni cu doua preturi diferite – intrebati-mi fostii colegi din AVAS.
4. Statul distruge toata logica privatizarilor de pana acum prin aceasta unica si inepta miscare. Daca pana acum, de bine de rau, fiecare privatizare a fost negociata separat, in general cu un investitor strategic cu care se putea sta la masa si avea expertiza – si i se puteau impune si conditii de genul investitiilor si asa mai departe – acum vom avea trei distributii vandute dintr-un foc catre posibil sute sau mii de actionari
5. Disiparea actionariatului este cea mai mare problema a viitoarei companii – cum se vor putea coordona eficient sute, poate mii de actionari pentru a actiona concertat pentru numriea unor noi manageri si pentru conducerea efectiva a companiei? Este evident ca aceasta companie intra temporar intr-un no man’s land.
6. Perversitatea cea mai mare, insa, este pozitia simultan minoritara, dar paradoxal dominanta a statului. Statul nu va avea majoritatea, insa va avea cel mai mare bloc de actiuni (49%), deci are nevoie doar de convingerea a catorva actionari minoritari pentru a continua sa faca jocurile in companie.
7. Prin tintirea (prin listarea simultana a GDR-urilor la Londra) unor investitori speculativi (genul rechinilor care dau bani si pleaca rapid, prin vanzari fulger), se naste o presiune uluitoare viitoare pentru majorarea pretului tarifelor reglementate, care in viitor vor fi decontate tot de romani. Presiunea bursei si orice modificare brusca a cotatiei actiunilor va apasa profund pe umerii managerului care se va numi acolo.
8. In scandalul facturilor lansat de DNA si prefatat cu anchetarea dlui Vicepresedinte Dumbravean de la ANRE Electrica are exact aceeasi vina ca Enel, conform declaratiilor presedintelui Havrilet. De ce nu s-a rezolvat scaderea cu 6% a facturilor, si se continua sistematic jumuleala romanilor care platesc acelasi pret umflat, cu de doua ori socoteala certificatelor verzi incluse in tarif? Decontarea in viitor a acestei erori se va face tot prin factura romanului – investitorii straini sunt experti in a solicita celor mai mari firme de contabilitate si audit (Big 4) sa vina cu justificari de ce pretul reglementat nu acopera de fapt costurile.
9. Cine a facut un studiu de impact legat de faptul ca daca interfata cu bani va fi axata pe legatura consumatorilor industriali si casnici cu distribuitorii exista pericolul ca mai putini bani sa mearga catre producatori? Logica sectorului energetic faca ca detinerea de active de distributie sa fie mai profitabila decat investitia in noi proiecte energetice. In acelasi timp, logica economica face ca tendinta naturala a distribuitorului sa fie sa isi construiasca propriile structuri de producere, de vreme ce putine dintre ele au fost privatizate.
10. Statul roman, dupa aceasta modalitate mirobolanta de a vinde si ultimele trei distributii de energie va vrea sa faca o strategie energetica, pe care nu o are in prezent. Pai cu ce sa mai faci, frate, strategie, daca nu ai niciun jucator intr-o veriga esentiala a sistemului(respectiv in distributie), cine te baga in seama? Rolul statului este din nou cel de a pune carul inaintea boilor – in loc sa inlocuiasca ANRE-ul cu o autoritate performanta, nu o gluma ambulanta care este co-faptas in jumulrea facturilor, prin oficialii ei coruptie – noi facem privatizare inaintea intararirii institutiei de reglementare, exact reteta dezastruasa a privatizarilor facute in America Latina care s-au lasat cu oameni in strada si preturi duse in stratosfera.
Cum trebuia facuta, in opinia mea, privatizarea?
1. Prin vanzarea, rand pe rand, a pachetului majoritar al distributiilor, pastrand logica de pana acum – adica cea a unei vanzari de filiala intr-o unitate de timp. Puteai astfel sa impui si o conditie anti-trust- de pilda ca Enel, care detine deja 30% din piata, deja, sa nu mai achizitioneze actiuni suplimentare, sau sa cumpere doar investitori noi, care nu mai detin astfel de investitii in Romania. Se putea astfel semna un contract de privatizare stufos, cu conditii care puteau fi urmarite pe 5 ani – acum nu se pune nicio conditie si nici nu vom putea impune investitii obligatorii de peste 400 de milioane de euro, cum au fost impuse de pilda la privatizarea Muntenia Sud. Evident,efectul de antrenare in economie al unei astfel de abordari diferite este cu totul si cu totul altul.
2. Trebuie smuls din temelie si reconfigurat dramatic actualul ANRE, pentru ca in loc de un reglementator puternic, care poate tine in mana o piata reglementata – pentru ca nu vorbim in domeniul energiei de o piata libera – avem o cloaca de incompetenti, lipitori de afise pentru partide care isi mai trag si ei din cand in cand cate-un contract, cum spune DNA despre Dumbravean (e drept, pana in prezent neconfirmat de instanta!).
3. Prin modificarea legislatiei astfel incat pachetele reziduale sa poata fi vandute in momentul cel mai oportun pe bursa, fara atragerea raspunderii din partea celor care verifica diferentele de pret intre doua momente (Curtea de Conturi).
4. Prin impunerea unor reprezentanti in boardul companiilor privatizare de tip “vulturi” (pe modelul Eliott), insa reprezentant statul roman. Insii astia care actualmente dorm in pantofi in timp ce facturile tot urca si tot urca, nesimtit, ar trebui lipiti de pereti din cand in cand.
5. Prin racordarea companiilor la o strategie energetica de care sa putem vorbi. Momentan, in afara de vanzari si investitii fara cap in energia verde – ca aici suntem El Dorado – nu am reusit sa facem nimic, aproape, pentru sistemul energetic in ansamblul sau. Poate banii obtinuti nu ar fi trebui sa mearga tot in Electrica S.A., care deja are cash suficient cat sa faca baie toata conducerea trei saptamani doar in hartii de 500 de euro – ci , de pilda, pentru a continua investitia in Unitatea 3 de la Cernavoda.
Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro
0
0
