Zis şi drumul ţăranilor care vor să spună că au fost la munte, sau gospodinelor extaziate de “natura patriei”, echipate în adidaşi Mike, zorzoane mov şi cu GPS pe bordul BMW-ului cu număr de Ruse, acest drum inutil şi exorbitant de scump suie în Parâng la 2150m şi coboară apoi în Valea Lotrului pentru un trafic sezonier care, atâta cât e, dăunează puternic mediului; stă închis mai mult de jumătate de an; şi trebuie întreţinut cu costuri imense. În plus, este sub-standard în multe secţiuni ca siguranţă rutieră, lipsindu-i parapeţii şi refugiile. Totul ne-a costat aproape 400 milioane euro de la buget, bani buni cu care făceai două centuri ocolitoare complete în jurul unor municipii lipsite de aşa ceva (Braşov, Bacău, etc), cu beneficii economice incomparabil mai mari, pe o lucrare contractată şi executată fulger, deşi era nejustificată, fiindcă nu figura ca prioritate în nici un plan de investiţii.
Toate aceste lucruri se puteau anticipa fară cine ştie ce evaluări tehnice, după cum am mai scris în trecut noi la EFOR, doar văzând cât de inutil şi scump de întreţinut este celălalt elefant alb, Transfăgărăşanul, lăsat moştenire de Ceauşescu, ultimul dictator european care a mai crezut că drumurile pe creste de munţi au vreo “valoare strategică”. Genul ăsta de şosele se făceau în Austria pe la 1930, mai mult ca schemă anti-criză de a crea joburi (vezi Grossglockner), numai că asta era acum 80 de ani; lecţiile tâmpite de atunci s-au învaţat iar azi în Europa nu le mai repetă nimeni.
Decât guvernele României, se pare. Iată că avem acum confirmarea aprecierii că această investiţie majoră este atât de absurdă, încât devine suspectă: se află în raportul Curţii de Conturi (aici, pp. 23-30), care face franjuri atât oportunitatea proiectului cât şi modul scandalos cum a fost acesta derulat de către CNADNR, menţionând negru pe alb că există toate semnele de presiune politică externă asupra Companiei, posibil ca urmare a unor fapte de mare corupţie.
Lucrarea, complet scoasă din pălărie cum spuneam, a fost contractată de ilustrele competenţe guvernamentale Tăriceanu-Orban în 2008 şi a fost continuată fără sincopă de miniştrii care au urmat, în vreme ce alte lucrări utile au fost întârziate din lipsă de fonduri. Asta deoarece constructorul era Nelu Iordache (omul cu avionul), actualmente la răcoare pentru deturnare de fonduri pe alte lucrări cu fonduri UE (unde supravegherea e totuşi mai strictă, deci au trebuit să-l lege, cu tot regretul). E plauzibil ca dl Iordache, dincolo de ce o mai fi ciupit el în interes personal, să fi funcţionat ca bidon trans-partinic de fonduri, pasat colegial de la unii la alţii. Ca atare, este absolut inacceptabil ca acest scandal să se îngroape în rapoarte: DNA trebuie să intre pe fir, începând chiar de la dl Iordache, care ştie desigur foarte multe şi se află în situaţia de a nu mai avea mare lucru de pierdut în viaţă, deci ar putea fi dispus să vorbească.
De ce s-a făcut acest DN scump şi inutil, care duce de nicăieri, nicăieri? In afară de interesul de a deturna jumate de miliard de euro de la buget către mega-asfaltatorul Iordache, o mai fi contat şi lobby-ul local al celor cu vile-pensiune la Rânca, unul din cele mai oribil construite locuri din România, un fel de Pipera la 1800 metri unde nu e recomandabil să călcaţi, vile începute înainte de criză pe Sapard şi falimentare imediat după, deci disperate după tranzit comercial. Cine ştie ce baronet local o fi turnat pe acolo fundaţii şi a rămas cu ele de izbelişte după 2009?
Altminteri, pentru orice om teafăr la cap cu o hartă în mână şi care vrea să ajungă în Valea Lotrului, inclusiv la noua pârtie de schi de la Vidra, Transalpina are utilitate zero, fiind închisă iarna (şi totuşi, incredibil, aceasta e motivaţia bâguită în studiul de fezabilitate). Mult mai firesc, dacă voiai să dezvolţi turismul şi micile afaceri în zonă, era să reabilitezi cu maxim 10% din bani DN7A, care fix acolo merge, însă fără cascadorii la 2200m, ci pe vale, fiind astfel deschis tot timpul anului.
Pe traseul Transalpina nu e nimic interesant de văzut decât drumul în sine care şerpuieste pe nişte păşuni alpine şi strică nişte arii naturale protejate, deschizând accesul în ele legiunilor de maşinişti şi motociclişti care vin acolo doar ca să-şi pârâie artistic motoarele pe serpentine şi arunce PET-uri sau pungile de la şaormă aduse de acasă la puţinele puncte de popas, deoarece la faţa locului nu e nimic pe care să poţi cheltui banii, deci chiar aşteptatele beneficii economice sunt fix zero. Şi asta se putea anticipa fără evaluări experte: anume, că locul va deveni un fel de Bâlea 2, adică târgul auto Vitan suit la 2200 metri deasupra mării.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
10
8
