Presiunea alegerilor elimina pofta de constructie serioasa, pe termen lung in favoarea solutiilor punctuale, de efect, pe termen scurt. Ceea ce nu e neaparat rau, dar e o stare de fapt care trebuie luata in calcul, scrie Barbu Mateescu, pe blogul lui, Sociollogica.
Nu mai e mult timp pana la alegeri - europarlamentare sau prezidentiale. Deja aspectele teoretice se reduc ca importanta, planul strategic dispare temporar din prim-plan in favoarea planului tactic. Cu fiecare zi care trece optiunile aflate la dispozitia actorilor principali se mai ingusteaza cate putin. Presiunea alegerilor elimina pofta de constructie serioasa, pe termen lung in favoarea solutiilor punctuale, de efect, pe termen scurt. Ceea ce nu e neaparat rau, dar e o stare de fapt care trebuie luata in calcul.
Iata si falsul calendar politic pe care l-am promis in titlu...
25 mai, seara. Toate partidele politice se auto-felicita pentru rezultatele foarte bune obtinute in conditii grele si dificile, de prezenta redusa si interes scazut.
26 mai. Toate partidele politice sunt criticate in presa de toate felurile pentru rezultatele de la europarlamentare. Citind cumulativ toate articolele, s-ar trage concluzia ca de fapt toate si-au ratat tintele electorale.
Unii oameni descopera ca suma PNL+PDL+PMP+FC+NR+PNTCD+UDMR este mai mare decat scorul USD si deschid sticla de sampanie rezervata pentru ziua decesului lui Iliescu.
Alti oameni descopera ca pe Facebook fanii infocati ai unei tabere sau alteia pun virgula intre subiect si predicat. Aceasta virgula devine, de fapt, simbolul discutiilor despre politica. Moda se raspandeste.
Iunie. Au loc negocieri pentru unificarea candidaturilor dreptei. Negocierile se incheie atat de rapid ca toata lumea se freaca la ochi, intrebandu-se daca a visat sau nu cumva ele de fapt continua in mod secret si 'nu stim noi'.
Dispare in neant o candidatura a dreptei si se lanseaza doua.
Cineva se decide sa nu candideze, lucru pe care-l vom afla sub forma de zvon imediat si sub forma de certitudine admisa public intr-un interviu abia prin 2015.
In presa se propun candidaturi-miracol, cvasi-sacre si anti-electorale (Liiceanu, Rebengiuc, Carturescu, Patriarhul, Banica Junior, Nadia Comaneci, Caramitru, Gica Hagi, Lacatus - "Dreapta ataca si marcheaza!"). Oameni rautaciosi dar glumeti il propun pe Emil Constantinescu: "mai are dreptul la un mandat, a castigat alegerile din '96 deci are experienta, e cu -escu..."
Iulie. Vacanta, mai e mult de tot pana la alegeri.
Se clocesc planuri in laboratoare.
August. Vacanta, mai e mult de tot pana la alegeri.
Planurile din laboratoare sunt aruncate la gunoi, era stricat aparatul de aer conditionat si s-au clocit de tot.
Septembrie. Se lanseaza multe candidaturi (exemple posibile: "crestinul" filo-kaghe... aaa, filo-rus; ticnitul bland; ticnitul ticnit; politicianul-asta-inca-traieste-uau-credeam-c-a-murit; un nenea bine intentionat dar care n-are habar de nimic; romanul din diaspora; omul de afaceri de care n-a auzit nimeni niciodata; Vadim; #unitisalvam; Candidatura-Senzationala-Care-Face-Fas-Dar-Despre-Care-O-Zi-Vorbeste-Toata-Lumea, etc).
In afara de candidaturile din paragraful anterior: un candidat serios se retrage, apare altul nou care pare a fi Candidatul. O a treia campanie intra intr-o furtuna perfecta, criza de resurse umane, resurse materiale si imaginatie, dar - cu greu - povestea continua.
Se arunca doua bombite de presa, genul de cvasi-dezvaluiri care creeaza mare emotie atunci cand sunt lansate dar care sunt, istoric vorbind, nesemnificative.
Se intetesc zvonurile privind bolile, defectele grave si evenimentele intunecate din viata primilor doi candidati din sondaje.
Pe Facebook exista mai multe propozitii care au o virgula intre subiect si predicat decat propozitii in care lucrurile sa nu stea asa.
Octombrie. Apar postere peste tot, cu care ocazie se descopera ca a inceput campania electorala.
Mesajele lui Ponta sunt: stabilitate - familii - #josBasescu - traditii - patriotism - empatie. Sigla PSD nu e nicaieri. Ziare serioase din afara cheltuie cantitati colosale de cerneala incercand sa explice cititorilor non-romani ca asta e candidatul de stanga.
Celelalte campanii vorbesc despre lupta impotriva coruptiei si despre calitatile personale ale candidatilor. Exista o surpriza placuta, curata si pozitiva. Dispar cateva castele de carti de joc.
In plan concret, toti candidatii partidelor principale spun multe lucruri fara efect in mitinguri imense.
Traian Basescu vrea sa miste niste procente cu un interviu la B1, ii iese dar pe jumatate.
Pe Facebook toate propozitiile au o virgula intre subiect si predicat. Pe de alta parte nici nu mai exista asa multe propozitii, totul este inundat in imagini Photoshop-ate had, grosier, cu multa ura si nehazoase.
2 noiembrie. Turul unu surprinde pe toata lumea prin faptul ca are loc asa devreme ("pai nu era in decembrie?").
Rezultatul e nesurprinzator, intre locul doi si locul trei sunt mai mult de 5 procente ceea ce era indicat de cam toate sondajele de dinainte de alegeri.
Surprinde putin votul la furie, la misto, de respingere a clasei politice (... de vreme ce citesti asta acum, n-ar mai trebui sa te surprinda...).
Pe Facebook se pune virgula dupa fiecare cuvant.
3-9 noiembrie. Au ramas doi candidati. Sansele nu sunt egale si asta stie toata lumea din secunda unu.
Calcule non-stop, facute amatoriceste, subiectiv, sub imperiul momentului. Ceea ce e pacat.
Natia se dozeaza cu 4 sondaje pe zi. Toate sunt tratate drept false. Toata lumea le ia, de fapt, foarte in serios.
Cam zece milioane de cetateni ai Romaniei se cearta infiorator cu o ruda, un prieten sau un coleg datorita alegerilor.
Apare o manipulare absurda, rizibila, habarnista. Circula doar prin nucleul dur al unuia din cele doua electorate care au candidati in turul doi.
Momentul maxim de emotie al conspirationistilor ("iti zic eu, reptilienii din SRI s-au inteles cu CIA si cu masonii impotriva Bilderberg-ului, Ponta pierde, o sa vezi!", "Aiurea, SIE si MI6 au batut palma cu venusienii Illuminati din GRU, nu stii nimic, Ponta castiga!").
Colosal val de mesaje, SMS-uri, clipuri si virale cu tema "Trebuie salvata tara de dominatia PSD!"
Alegerile din 2004 sunt invocate la fiecare discutie despre politica, in fiecare talk-show, la fiecare doua sau trei articole de ziar.
Se zvoneste ca Ponta a cedat lui Putin Moldova, Ardealul, Tara Romaneasca, Dobrogea si Banatul sau oricare patru din aceste provincii istorice. Se zvoneste ca Dragnea e colonel FSB. Se zvoneste ca Ponta va scoate Romania din NATO, UE si ONU. Se zvoneste ca Ponta a furat 531 de trilioane de dolari din bugetul de stat.
Despre contracandidat se zvonesc lucruri asemanatoare sau mai grave. Se bate mult toba pe o asa-zisa intelegere de salvare a lui Traian Basescu de inchisoare. Ponta, de fapt, lupta cu Basescu. Presedintele in functie va avea de ales intre a iesi public cu o declaratie/interviu sau nu. Optiunea, de fapt, nu exista :) Acel moment va fi vazut ulterior drept crucial, cel care a inclinat balanta in mod decisiv.
Toate propozitiile despre politica de pe Facebook contin nu numai virgule intre cuvinte ci si trei semne de exclamare.
10-15 noiembrie. Primele clipuri cu mineriada din 1990 ("Cine voteaza Ponta, voteaza minerii!"). Ultimele clipuri ale lui Ponta despre Basescu.
Explodeaza doua bombe gigantice de presa, care sunt tinute la sertar inca de prin vara. Se anuleaza intre ele.
Dezbaterea finala are loc intre Traian Basescu si Victor Ponta, candidatul opozitiei in turul doi avand sarcina de a umple cescutele cu cafea si de a spala scrumierele. Moderatorul este CTP. Toate sondajele de opinie de dupa dezbaterea finala arata ca, potrivit telespectatorilor, CTP a castigat dezbaterea.
Pe Facebook nu se mai scriu propozitii, ci exclusiv semne de exclamare.
Exemplu de discutie:
PontaEsteCelMaiBunnn: !!!!!!!
LuptamContraComunistilorJosPOntaIaManaJavraDePeNeamulRominesc: !!!!!!!!!!!!!!!
PontaEsteCelMaiBunnn: !!!!!!!!!!!
LuptamContraComunistilorJosPOntaIaManaJavraDePeNeamulRominesc: !!!
16 noiembrie dimineata. Pe sute de wall-uri de Facebook se regaseste traditionala urare din ziua alegerilor ("Dar-ar Dumnezeu sa fie cutremur, inundatii si grindina in zonele in care locuiesc alegatorii omului pe care nu-l votez").
Prezenta mare dimineata in sud si in Moldova. Dragnea e mentionat de 17 mii de ori pe minut.
Cateva ore enervante pentru non-sociologi cand nu exista exit poll-uri si toata lumea discuta despre ploaia din Arad si zapada din Bucovina, incercandu-si creierasul la meteopsihologia votului in conditii climatice adverse.
16 noiembrie dupa-masa. In toate berariile se discuta despre exit-poll-uri. Romanul s-a nascut statistician!
Toti cunoscutii tai iti povestesc despre un cunoscut de-al lor care n-avea de gand sa se duca la vot si care totusi s-a dus.
Dragnea e mentionat de 170 de mii de ori pe minut.
Sebastian Lazaroiu si Mirel Palada iau munti de like-uri si carute de injuraturi cu cate un status fiecare.
O campanie da pe Facebook, Twitter si SMS-uri mesaje de genul "Nu e totul pierdut, nu cedati, putem castiga!!". Si chiar asa e.
16 noiembrie seara, ora 19. De la ambele campanii se afla pe surse, prin SMS-uri, soapte si bip-uri urmatorul set oarecum schizofrenic de informatii:
- "am castigat, 8 procente diferenta *minim*, e clar!"
si
- "stateam prost, dar am recuperat, se decide acum, pe ultimele ore, dar e bine."
16 noiembrie seara, ora 21. Niciun candidat nu recunoaste infrangerea. Ambii dau un discurs prudent dar optimist. Nu se topaie.
16 noiembrie seara, ora 21,01. Milioane de persoane rostesc aproape simultan cuvantul "diaspora".
16 noiembrie, seara, ora 23,00-23,55. Sefii celor doua campanii ies la televizor de mai multe ori, separat. Obositi, nedormiti, nemancati, ei enumereaza o lista aparent nesfarsita de comune si o lista chiar nesfarsita de cifre fara sens. Tara se distreaza ('deci chiar exista o comuna care se cheama Botul Vacii?!') si atipeste in fata televizorului.
17 noiembrie: Viata continua. In Romania se nasc copii, mor batrani, se munceste, se mananca, se face amor si se doarme. In ziare si la televizor incep sa apara comentarii (ratia intre prostioare si observatii inteligente: 6-la-1). Sociologii incep analiza detaliata a rezultatelor. Niciun lider/presedinte de partid nu-si da demisia si nu se retrage de pe scena politica.
Comenteaza pe blogul lui Barbu Mateescu, Sociollogica.
