Documentul în care Curtea Constituțională motivează blocarea proiectului legii de descentralizare este echivalentul de tip politic și administrativ al unui rechizitoriu la adresa demnitarului responsabil. În virtutea lui, dl Dragnea ar trebui să plece rapid din fruntea ministerului Dezvoltării regionale și Administrației, ar trebui să dispară imediat și din guvern, ar trebui să uite de conducerea CJ Teleorman, de vreun mandat de primar sau de orice post care presupune o minimă putere de decizie politică și/sau competență administrativă. Motivarea îl arată într-atât de incompetent în această privință încât mă îndoiesc că s-ar descurca onorabil ca administrator de bloc.
I. Prostia e constituțională, însă până la un punct
Nu fac afirmația asta pe baza unui argument de autoritate, în acest caz al Curții Constituționale. Consider acest tip de argument ca fiind extrem de slab, îl evit în general și din principiu. În particular, nu consider argumentele celor nouă judecători constituționali ca literă de Evanghelie, de necercetat, adevărul absolut și deasupra oricărei posibilități de critică. Din contră, am scris destule articole în care am arătat că Curtea Constituțională însăși a avut raționamente discutabile sau de-a dreptul greșite, că a făcut erori sau chiar abuzuri. În special, am arătat că această Curte, la fel ca oricare alta, trebuie să ia decizii pe baze legale, nu de tip politic. O decizie politică este una bazată pe aprecierea autorilor ei asupra la ce anume e oportun. Or, CCR e obligată să țină cont exclusiv și strict de Constituție, să accepte o lege în acord cu constituția, indiferent cât de proastă le pare poate pe bună dreptate, respectiv să respingă prevederi neconstituționale, indiferent cât de oportune și benefice le par din orice alte puncte de vedere.
Face de data asta Curtea un abuz de acest fel? Nu, judecătorii resping sec toate argumentele de acest tip aduse de autorii sesizării, motivând că: ”Aspectele de oportunitate a măsurilor legislative propuse de Guvern în materia regionalizării/ descentralizării excedează însă competenţei Curţii Constituţionale.” Nu e doar asigurarea asta, ci efectiv, citind argumentele Curții, nu văd niciunul care să vizeze explicit sau implicit (in)oportunitatea prevederilor legii. Argumentele Curții privesc exclusiv și strict neconstituționalitatea acesteia. Asta nu înseamnă că legea e bună. Bun este, eventual, scopul urmărit de ea; în schimb mijlocul, legea în sine nu e deloc bună, e proastă – mai precis este într-atât de proastă încât ajunge să încalce Constituția. O contra-performanță rară.
II. Cum a reușit Legiuitorul să încalce legea
A doua clarificare necesară este asupra motivelor de neconstituționalitate publicate de Curte și preluate de presă în formă rezumată astfel: ”legea descentralizării e neconstituțională pentru că nu respectă legea X.” Și aici pare să avem un abuz al Curții, am să explic mai jos în ce ar consta el și de ce în realitate Curtea nu-l face în acest caz.
O lege nu poate fi ilegală. Constituția prevede că Parlamentul este unica autoritate legiuitoare, în condițiile supremației legii fundamentale. Asta înseamnă că, înafară de Constituție așa cum e interpretată imperativ de Curte, Parlamentul nu poate fi cenzurat de absolut nicio altă instituție și în niciun fel asupra legilor pe care le adoptă. În particular, parlamentul nu poate fi ”legat” în acest fel de o lege anterioară. De exemplu, una care s-ar fixa pe sine cu prevederea ”această lege nu poate fi abrogată” ar fi neconstituțională în sine și inaplicabilă. La fel și orice legi care ar impune parlamentului să (nu) adopte anumite prevederi sau tipuri de prevederi legale, să le adopte într-un anumit interval șamd.
Bun, și atunci cum se explică faptul că unul din motivele de neconstituționalitate publicat de presă a fost faptul că ”proiectul dlui Dragnea nu respectă legea cadru a descentralizării, 195/2006”? Nu e un abuz? Nu, pentru că dacă citim mai atent, Curtea nu se referă la proiectul de lege în sine, ci la adoptarea lui – în condițiile în care, conform legii 195, descentralizarea trebuia să presupună analize de impact și faze pilot, care nu s-au realizat. Nu CE conține legea dlui Dragnea este deci ilegal, ci CUM a fost ea adoptată. Sunt două lucruri diferite. Procesul, nu conținutul proiectului este cel care încalcă legea, și de asta finalizarea lui prin promulgare și intrare în vigoare ar reprezenta o ilegalitate, imposibil de conciliat cu Constituția. Altfel explicat, ca să fie clar de ce nu e un abuz: dacă în prealabil sau chiar prin proiect în sine s-ar fi realizat o derogare sau s-ar fi abrogat legea cadru, acest temei de neconstituționalitate ar fi dispărut. Ar fi fost o măsură extrem de stupidă și inoportună din partea parlamentului, dar Curtea nu poate da decizii în temeiuri de oportunitate.
III. O lege care nu se respectă
Acesta e însă un caz mai degrabă excepțional. În majoritatea celorlalte cazuri, Curtea se referă nu la proces ci chiar la conținutul proiectului dlui Dragnea raportat la alte prevederi legale și, găsindu-le incompatibile, decide că proiectul dlui Dragnea e neconstituțional. Nici aici nu e un abuz? Nu. Haide să vă dau un exemplu lămuritor. Să zicem că există o lege care spune ”pietonii pot traversa strada la semafor pe verde, le e interzisă traversarea pe roșu”. Întrebarea e, are voie parlamentul să adopte o lege care să zică invers, că pietonii pot trece pe roșu dar nu pe verde? Răspunsul este da, faptul că legea anterioară spune invers nu contează, cum arătam mai sus – legea respectivă poate fi abrogată sau modificată. De fapt, trebuie abrogată sau modificată. Gândiți-vă ce ar însemna rămânerea în vigoare a ambelor legi, eventual completate de una care permite pietonilor să treacă la semafor, cu condiția s-o facă în dans. Poate că se poate trece strada pe orice culoare, sau poate, din contră, nu mai avem voie să trecem la semafor deloc. Poate putem trece pe roșu dansând, și pe verde în mers normal. Dar cine stabilește ce anume e un ”dans”? Șamd. Constituția spune că toți subiecții ei, cetățeni și instituții, sunt obligați să respecte legea. Or, asta presupune că ansamblul legal este de asemenea natură încât să poată fi respectat, să fie predictibil și accesibil. Constituția impune să fie îndeajuns de clar și fără echivoc ce anume înseamnă respectarea legii și ce conduită ar fi împotriva ei. Prin urmare, o lege care este prost redactată, greșită (în raport cu situația de fapt), confuză sau incoerentă, fie în sine, fie în raport cu alte legi aflate în vigoare, este una automat neconstituțională, pentru că face imposibilă respectarea principiului constituțional.
Or, acesta e cazul proiectului dlui Dragnea. Asta e problema lui particulară de neconstituționalitate: este într-atât de prost scris încât n-ar putea fi respectat. Nu se respectă pe sine. Sunt duzini întregi de motive de acest tip identificate de Curte și sancționate ca atare. Redactări greșite, confuze, incoerente, imposibil de conciliat cu legi aflate (și păstrate) în vigoare. Vă spun sincer că n-aș fi crezut că pot izbucni în râs citind un document atât de sobru ca o motivație CCR, dar n-am putut rezista: într-un loc Curtea constată că proiectul trece instituții în domeniul public(sic!) și remarcă perplexă că doar bunurile lor ar putea fi obiectul unei asemenea prevederi. Ceva mai încolo, judecătorii remarcă aceeași prostie confuză, dar cu semn contrar: o anexă listează bunuri care se reorganizează în subordinea Consiliilor Locale. Chiar aș fi vrut să văd cum poate un șef de CJ să dea ordine unei clădiri. Și asta e doar o mică parte din această catastrofă de proiect. Se fac confuzii între dreptul de administrare și proprietate. Se transferă competența administrativă, dar nu și pe cea financiară. Se legiferează proceduri paralele de transfer de proprietate. Se fac confuzii terminologice, legea conține termeni și expresii pe care nu le explică. Judecătorii citează crearea de centre de diagnostic sau tratament ”pe lângă” direcțiile județene, fără să explice deloc ce e acest ”pe lângă”. Sunt transferate bunuri fără a fi identificate. Sunt transferate autorităților locale bunuri care sunt în proprietate privată(!) Și așa mai departe, preț de zeci de pagini la rând, proiectul este desființat. Sunt atât de multe probleme de acest tip încât Curtea nu vede posibilă o corectare a lor, și prin urmare declară neconstituțional întreg proiectul, concluzionând:
În consecinţă, având în vedere că legea criticată a fost constatată ca fiind neconstituţională în ansamblul său, Curtea reţine că procedura parlamentară cu privire la aceasta a încetat în mod definitiv. De aceea, pentru a reglementa din nou în materia descentralizării, Guvernul sau senatorii şi deputaţii, după caz, trebuie să iniţieze un nou proiect, respectiv propunere legislativă în acest sens.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
