Am numărat 95 de proiecte (legi, ordonanțe, hotărâri, memorandumuri, note, puncte de vedere) adoptate sau discutate de Guvern în ședințele din18și23decembrie, conform informațiilor oficiale. Se adaugă cel puțin două ordonanțe de urgență (OUG) despre care Guvernul nu ne-a dat nicio informație, ci le-a trimis direct la publicare în Monitorul Oficial (MOf); poate mai sunt și altele, nu am avut răbdarea să parcurg toate cele aproape 50 de ediții ale MOf (prima parte) apărute între 18 și 31 decembrie. Ar trebui să ne atragă atenția astfel de ordonanțe „fantomă” – nu sunt publicate spre dezbatere pe site-urile inițiatorilor, nu apar pe agenda preliminară a ședinței de guvern, nu apar pe lista actelor discutate în ședință, dar le găsim în Monitor, producând imediat efecte. Ele sunt un simptom al deficitului cronic de transparență și integritate al guvernării.

Ovidiu VoicuFoto: Arhiva personala

A devenit un obicei păgubos al guvernelor (indiferent de culoarea politică) de a legifera la final de an, în umbra sărbătorilor tradiționale, când mai nimeni nu mai e atent la politică și administrație. În bună parte, este rezultatul incompetenței administrative, pentru că ministerele nu sunt capabile să aducă în timp util proiectele pe masa guvernului. Dar în același timp, întâlnim și o gravă problemă de transparență, pentru că sunt legiferate chestiuni importante fără a fi trecute prin filtrele dezbaterii publice și parlamentare. Să ne uităm puțin mai îndeaproape la câteva dintre actele de Crăciun ale Guvernului, începând chiar cu cele două ordonanțe fantomă.

1. Amânarea unor termene din legea retrocedărilor

În luna aprilie 2013, Guvernul Ponta și-a angajat răspunderea peLegea 165/2013 pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, cunoscută și ca legea retrocedărilor. Metoda extraordinară de legiferare a fost justificată prin apropierea termenului (mai 2013) dat României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului să găsească o soluție rezonabilă a problemei retrocedării proprietăților naționalizate. În discursul din Parlament cu această ocazie, premierul Ponta a subliniat că legea prevede termene clare și a vorbit despre responsabilitate și seriozitate.

Unul dintre termenele precizate în lege este formulat astfel: „în termen de 30 de zile de la adoptarea legii se constituie comisii locale pentru inventarierea terenurilor, iar în termen de 180 de zile de la constituire comisiile prezintă inventarele realizate”. Au trecut cele șapte luni și, în decembrie 2013, de Crăciun, Guvernul constată că… inventarul nu s-a făcut. Așa că, senin, emite OUG 115/2013, prin care amână termenul cu alte șase luni. Inevitabil, amână tot cu șase luni alte termene prevăzute de lege, până la care Agenția pentru Cadastru și Agenția Domeniilor Statului realizează, pe baza listelor de inventar, situații comparative și liste cu imobile. Pe scurt, tot procesul de retrocedare este amânat cu jumătate de an.

În acest caz, urgența unei măsuri este limpede, căci nu s-a respectat termenul inițial, deci trebuia făcut ceva. Însă simpla amânare nu face decât să ascundă mizeria sub preș. Nu există un răspuns la întrebarea cheie de ce nu au respectat legea inițială. Cine e responsabil? Până la urmă, ce mai înseamnă „răspunderea Guvernului”, angajată pompos în aprilie? Nu cumva chiar Cabinetul ar fi trebuit să facă gestul de onoare și să își depună mandatul, dat fiind că nu și-a onorat responsabilitatea angajată? Aceste întrebări au fost… ascunse sub „magia Crăciunului”.

Această ordonanță a fost adoptată și publicată în strict secret. Conform informațiilor din Monitorul Oficial, ar fi fost adoptată în ședința de guvern din 18 decembrie. Nu găsim însă nicio referire la viitoarea OUG 115/2013 nici înlista actelor propuse spre dezbatere, nici încea a celor adoptate, ambele făcute publice pe site-ul guvernului. Ordonanța a fost publicată în Monitor în Ajunul Crăciunului, după-amiaza. Este evident că guvernul știe că a făcut o mizerie și vrea să o ascundă sub preșul dezinteresului public.

2. Transferul unor imobile de la RAPPS la MApN, SRI și… BOR (?!)

A doua ordonanță-fantomă, cu titlul prozaicOUG 114/2013 privind modificarea titularilor dreptului de administrare a unor imobile aflate în domeniul public și privat al statului și pentru modificarea unor acte normative, a fost în atenția presei, în ciuda perioadei de sărbători, tocmai pentru că materia legiferată prin metode extraordinare este o sfidare evidentă la adresa bunei guvernări. Guvernul a considerat necesar să treacă trei imobile de agrement de la RAPPS la alte trei instituții – MapN, SRI și SGG, acesta din urmă cu precizarea expres că va fi folosit de către Biserica Ortodoxă:

• Vila Covasna (valoare de inventar peste 1 milion de euro) trece la Ministerul Apărării
• Complexul Palat Olănești (valoare: peste 10 milioane de euro) trece la SRI
• Complex hotelier Bradul din Covasna (valoare: peste 2.5 milioane de euro) trece la Secretariatul pentru Culte, în folosința Episcopiei Ortodoxe a Covasnei, adică revine BOR

Urgența adoptării acestor măsuri prin ordonanță este aproape imposibil de argumentat rațional. Explicațiile din expunerea de motive a Guvernului sunt hilare: „necesitatea luării unor măsuri necesare(sic!)pentru asigurarea desfășurării în condiții optime a activităților specifice ale SRI” justifică trecerea unui palat cu tot cu domeniul aferent la această instituție; „imperativul sprijinirii activității BOR, instituție fundamentală a statului român” este o formulare care adaugă la Constituție, transformând Biserica în instituție a statului. Întrebat despre acest text de lege, premierul a avut decența să nu recurgă la astfel de explicații, aducând argumentul că aceste imobile trebuie luate de la RAPPS și trecute la unele „instituții serioase”, pentru a nu fi vândute. Rețineți acest argument, pentru că vom reveni la el în curând.

Pe de altă parte, Guvernul a scos de la naftalină și două Hotărâri (nr. 145 și 146) adoptate în aprilie și publicate abia pe 30 decembrie (!), ambele cu referire la unele imobile din Sfântul Gheorghe care trec de la SGG / Episcopie către municipalitate și invers. Pare a fi o afacere imobiliară locală reglată la nivel înalt.

În mod normal, o astfel de ordonanță de urgență ar trebui atacată de Avocatul Poporului cu succes la Curtea Constituțională, pentru că urgența nu se justifică și pentru că este un exemplu de proastă guvernare să oprești privatizarea unor imobile, limitând veniturile bugetare și perpetuând costuri pe termen lung cu întreținerea. Pentru respingerea ordonanțelor a căror urgență nu se justifică avem o foarte frumoasă explicație a CCR îndecizia privind Codul Insolvenței(vezi pagina 8, punctul IV). Doar că Avocatul Poporului și-a dat recent demisia și Parlamentul nu a găsit timpul să numească altul.

3. Perpetuarea mediocrității în educație

OUG 117/2014 privind modificarea și completarea legii educației naționale nr. 1/2011nu este chiar „fantomă”, ci beneficiază de o perdea consistentă de fum. Ordonanța a apărut pe lista actelor discutate în ședința de guvern, dar transparența se oprește aici. A existatun comunicat de presă al ministeruluiîn care sunt înșiruite schimbările, foarte pe scurt. În comunicat, accentul cade pe reașezarea sistemului preuniversitar în forma de dinainte de adoptarea Legii Educației Naționale (LEN), adică cu clasa a noua la liceu și învățământ obligatoriu până în clasa a zecea, inclusiv. Practic, nu există nicio schimbare, pentru că prevederile respective din LEN nu au fost niciodată implementate. Cel mult vorbim de ascunderea incompetenței administrative a ministerului.

Însă miza OUG 117/2014 pare a fi la învățământul universitar, iar comunicatul ministerului seamănă cu un exercițiu de manipulare tocmai pentru că nu enumeră o serie de mici, dar importante schimbări din acest domeniu. Nu voi trece în revistă toate aceste schimbări,puteți citi aici un articol care face acest lucru. Reiau concluzia articolului respectiv, care arată că toate converg pentru menținerea mediocrității în universitățile publice din România. Poate ar fi interesant de subliniat deschiderea largă a ușilor către aducerea oricui pe post de cadru didactic asociat, inclusiv profesor, din postura de „specialist în domeniu”, după criterii stabilite arbitrar de fiecare universitate în parte.

Merită observată și o altă „coincidență”. În același număr din MOf în care este publicată OUG 117/2014, cel din 30 decembrie, apare și Ordinul Ministerului Educației nr. 5.364 din 23 octombrie, care stabilește metodologia de alocare a fondurilor bugetare pentru finanțarea învățământului superior. Această metodologie este proiectată în baza unor articole din LEN care au fost schimbate sau abrogate tocmai de ordonanța în cauză.

4. Vânzarea bazei „Cutezătorii”?

Tot pe 30 decembrie a fost publicată șiHotărârea de Guvern (HG) nr. 1.159/2013 privind transmiterea unui imobil din domeniul public al statului administrarea Ministerului Educației în domeniul public al statului și administrarea RAPPS. Aceasta a apărut pe lista ședinței de Guvern, dar fără alte detalii. Citind MOf, aflăm că este vorba despre baza „Cutezătorii” din București, o zonă de sport și agrement de 6 hectare pe malul Lacului Tei, un teren cu o valoare de inventar de peste 40 de milioane de euro.

Jurnalistul Liviu Avram a urmărit subiectul încă din 2003, când „Cutezătorii” a trecut prima dată de la MEN la RAPPS, pentru a fi concesionată pe o sumă ridicolă omului de afaceri Dinu Pescariu, șiface un rezumat foarte la obiect. Notăm din nou „coincidențele”: preluarea de către Pescariu a bazei s-a făcut în timpul mandatului Ecaterinei Andronescu, când actualul ministru delegat Mihnea Costoiu era secretar general al ministerului; în același mandat s-a început negocierea directă a vânzării bazei cu omul de afaceri, dar totul s-a oprit la schimbarea guvernului; acum, Andronescu și Costoiu sunt din nou la putere, reiau afacerea de unde au lăsat-o.

Să ne amintim declarați sinceră a premierului Ponta, consemnată mai sus: unele imobile au fost trecute de la RAPPS la „instituții serioase” pentru a nu fi vândute. Logica ne spune că baza „Cutezătorii” a fost luată de la neseriosul minister al educației și dată la RAPPS pentru privatizare. Alte comentarii sunt de prisos.

Complicitatea Parlamentului: vom avea sesiune de urgență?

Conform art. 115, alin. (5) din Constituție,ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Ordonanțale citate mai sus au fost depuse la Senat, prima cameră, pe data de 24 decembrie, conform înregistrărilor disponibile pe site-ul camerei superioare. Termenul de 5 zile a trecut deci pe 29 decembrie. Sigur, a fost Crăciunul, dar Constituția spune 5 zile și atât, nu neapărat lucrătoare, iar Guvernul ar fi trebuit să se gândească la sărbători înainte să emită ordonanța. Suntem deja pe 6 ianuarie și, de opt zile, Senatul încalcă nonșalant Constituția. Din păcate, nu există nicio sancțiune pentru încălcarea legii fundamentale, alta decât votul cetățenilor.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro