Am mai spus-o, Ion Iliescu devine extrem de nervos de doua ori pe an, in iunie si in decembrie. Crispatul sau zambet nu mai inseala pe nimeni, nici macar pe el insusi. Succesorul lui Nicolae Ceausescu stie ca ascensiunea sa politica a fost mereu platita prin abdicari, tradari, compromisuri ignobile si oportunism netarmurit. A fugit intotdeauna de responsabilitate, s-a fofilat in spatele limbii de lemn pe care o utilizeaza incontinent si agasant, ca un demn urmas al lui Leonte Rautu. Fara acordul lui Iliescu, pseudo-procesul cuplului Ceausescu nu ar fi avut loc. Fara acordul lui Iliescu, cei doi nu ar fi fost executati. Iliescu a fost principalul adversar al unei decomunizari reale. Fara Iliescu, FSN, adica Frontul Supravietuirii Nomenclaturii, nu s-ar fi transformat in partid, deturnand revolutia si monopolizand puterea. Prin discipolii sai gen Ponta, Nastase, Dragnea, Hrebenciuc, Sova, Oprescu, Geoana si ceilalti, autoritarismul, clientelismul, cinismul, mega-coruptia si parvenitismul patronate si practicate de Ion Iliescu raman patologiile acestui timp.
Reiau aici articolul pe care l-am publicat pe data de 3 ianuarie 2007 in revista “22″:
Marturisesc ca socul meu suprem in aceste zile nu vine din experienta absolut dezgustatoare a intalnirii cu fasciile peremiste in parlament. De la Vadim Tudor, cel care a cantat-o pe “savanta” care era de fapt o Mesalina ce se credea Newton (“femeie, om politic si stralucit savant”) nu ne puteam astepta la altceva. Un personaj care a maculat sistematic tot ce inseamna valoare in aceasta cultura, un sicofant al dictaturii in faza ei de sinistra degringolada, antisemit notoriu (cititi referintele maniacale la circumcizie din textele lui Alcibiade) si fals patriot, Vadim Tudor nu merita, vorba lui N. Manolescu in Dreptul la normalitate, nici macar o secunda de dispret.
Lucrurile stau altfel cu PSD, condus, macar in teorie, de Mircea Geoana si presupus reformat. Raspunzand obedient poruncii lui Ion Iliescu, liderul de facto al partidului succesor al PCR, cel care a fost instrumentul politicii PMR/PCR de aservire a tineretului romanesc unei ideologii inumane, conducerea PSD i-a batjocorit pe militantii istorici care, la ceasul infruntarii cu bolsevismul, au avut demnitatea si curajul de a spune nu. Este socant pentru oricine a citit cartea lui Vladimir Krasnosselski (cel care a fost secretarul lui Constantin Titel Petrescu) despre istoria social-democratiei romane, sa asiste la complicitatea pesedistilor in parlament (dar si in afara lui) cu urmasii celor care au distrus acea formatiune politica legata de numele si opera unor Jumanca si Flueras, ucisi in temnitele comuniste. Prea putin le pasa social-democratilor de ultim ceas de cei morti in inchisori. Habar nu au ca, la doar doi ani dupa sfarsitul celui de-al treilea Reich, Walter Ulbricht si ceilalti agenti moscoviti i-au trimis, din nou, la Buchenwald pe social-democrati. Nu stiu social-democratii romani de azi, orbiti de agitatia echipei de zgomote condusa de Ion Iliescu si Hrebenciuc, ca Hitler insusi a afirmat: “Dintr-un comunist poti face un bun nazist. Nu vei obtine asta niciodata cu un social-democrat”.
Citeste intreg articoul si comenteaza pe Contributors.ro
