Cand sa mai prididesti cu urmaritul legilor aberante lansate fara dezbatere publica, unele pritocite in toiul noptii de huhurezi si lilieci penali : Codul Penal, Legea Amnistiei, Legea Minelor…Cand credeam ca intram si noi in acea liniste difuza si fals-linistitoare a Craciunului (cu globulete, cadouase si zurgalai), Mediafax ne anunta ca avem pe ordinea de zi a sedintei de guvern (conform declaratiilor secretarului de stat in Ministerul Culturii Radu Boroianu) o hotarare de guvern neinitiata de ministerul titular, insa care se refera la doua institutii de cultura, dintre care una se desfiinteaza : e vorba de “comasarea” Muzeului Taranului Roman cu Muzeul Satului, probabil pe principiul ca amandoua sunt aproape de soseaua Kiseleff, sau, dupa cum am auzit un parerolog in voga, prins in direct complet in afara subiectului “taranul o fi avand ceva legatura cu satul”.
Motivele pomenite mai sus sunt speculatii. Actul normativ, desi confirmat pe agenda guvernului, nu a fost pus pe site-ul Ministerului, nu a fost macar motivat public. Termenul de 30 de zile in care ar fi trebuit, conform Legii Transparentei sa fie in dezbatere publica si preluare de observatii nici nu mai merita mentionat – Lege Transparentei in Romania este un pres ros de molii de care fiecare ministru isi sterge bocancii plini de noroi (uneori noroiul e rosiatic, cu cianura) . Tot ce a reusit aceasta societate disfunctionala sa smulga unui guvern opac a fost declaratia in dodii a Rovanei Plumb pentru Mediafax ca “a fost o discutie in acest sens”.
Ce treaba are Ministrul Mediului? Pai are, dom’le! Cineva si mai destept decat cel care a gandit comasarea Muzeului Satului cu Muzeul Taranului Roman s-a gandit si la urmatoarea miscare: cladirea Muzeului Taranului Roman va fi data muzeului alaturat, Muzeul Antipa, muzeu care va fi preluat de Ministerul Mediului, iar colectiile vor merge la Muzeul Satului. Mai intelegeti ceva? Singurul lucru pe care ar trebui sa il intelegeti e urmatorul: un act normativ nu ajunge pe masa guvernului peste vointa ministerului de resort decat in ocaziile putine si speciale in care acest lucru este solicitat direct de la Cabinetul Primului Ministru.
Episodul 1: Cum sa demolezi niste institutii care au stat in picioare 60 de ani, uneori 90 de ani
Ma intorc putin in urma, pentru a arata un episod similar, episod care a “reusit”. Ministrul Daniel Barbu, (“sinistrul”Daniel Barbu de manifestantii din Piata Universitatii) nu a incercat sa demoleze doar muntii din jurul Rosiei Montane, el a demolat, la propriu si Teatrul de Opereta Ion Dacian. Intr-o actiune iarasi nediscutata, neaprobata chiar de anumite departamente din cadrul Ministerului Culturii, o institutie care a fost daramata, decimata, distrusa printr-un act normativ facut pe genunchi. Situatia este similara cu cea prezentata mai sus. (Textul il aveti aici )
Efectele? Pe langa disparitia unui nume de pe o cladire in reconstructie, iata parerea artistilor: Comasarea Operei Naţională Bucureşti şi din Teatrul Naţional de Operetă “Ion Dacian” rămâne, astfel, “doar un melanj fără identitate artistică, care, sub titulatura Operei, va adăposti genuri artistice total distincte, cu public-ţintă diferit, dar care vor fi strânse sub aceeaşi cupolă a unui adevărat circ cultural”.
Istoria Operei Nationale este de 93 de ani, cea a fostului Teatru de Opereta Ion Dacian a curs timp de 63 de ani – evident, pana intr-o zi cand a dat piept cu Guvernul Ponta, care a nimicit-o dintr-o singura lovitura legislativa. Pericolul este similar pentru Muzeul Satului si Muzeul Taranului Roman. Mai multe puteti citi aici.
Episodul 2: Cum sa demolezi niste institutii de cultura si pe plan judetean.
Exemplul Maramures Am gasit un articol nitel mai vechi din Gazeta de Maramures, desi exemple as fi putut lua din multe alte judete. “Reorganizarea în formula unui centru cultural permite o coordonare unitară în toate instituţii subordonate CJ. Este extrem de important să există comunicare şi coordonare astfel încât să se realizeze un program la care să-şi aducă contribuţia fiecare instituţie pe domeniul ei. S-ar responsabiliza fiecare instituţie, s-ar crea o emulaţie, o concurenţă şi un interes comun al instituţiilor cu rol şi atribuţii în domeniul cultural. Dar înainte de constituirea acestui centru, CJ ar trebui să preia o serie de instituţii cu patrimoniu valoros, cu cheltuieli care depăşesc posibilităţile autorităţilor local”.
Fraza de mai sus (gandita din putul gandirii unui consilier judetean de la Maramures, Eugenia Gojda, nici nu am verificat de la care partid) reprezinta pericolul in care stau institutiile de cultura, odata transmise catre Consiliile Judetene. Coordonarea unitara (care aminteste totusi de vremea dinainte de 1989!) este, carevasazica, nascatoare de emulatie, concurenta si interes comun. Insa inainte, cheia este ca un “consiliu judetean sa preia o serie de instittuii cu patrimoniu valoros”. Oamenii acestia sunt atat de valorosi ei insisi, de ce le-ar mai trebiu si patrimoniu? Maramuresul este prezentat aici nu pentru a fi individualizat si criticat, ci ca un exemplu al gandirii care s-a raspandit ca o molima in Romania – ca e musai sa unifici institutii culturale. Aberatiile pe plan local sunt multiple, de pilda Hotnews relata in urma cu putin timp despre spalarea Portii Sarutului, la Targu Jiu, cu un jet de apa similar cu cel folosit in spalatorii auto. (vezi povestea) Daca pana acum trebuia sa reactioneze Ministerul Culturii, dupa decentralizare vor trebui sa reactioneze institutiile judetene de cultura.
Episodul 3 – Si totusi, cum a fost posibila initiativa?
La ora la care termin articolul, aflu ca refuzul ferm al noului ministru, Sorinel Gigel Stirbu de a aviza proiectul de H.G. a facut si Ministerul Justitiei si cel al Finantelor sa isi retraga semnatura. Singura semnatura care a mai ramas este a Rovanei Plumb. Din reconstituirea foarte partiala pe care am putut sa o am, in conditiile unei lipse totale de explicatii publice, discutia a pornit initial de la plangerea directorului Muzeului Antipa referitoare la lipsa spatiilor. Un secretar de stat de la Ministerul Mediului a prins din zbor informatia, sperand ca intr-un viitor glorios Muzeul Antipa sa se mute in incinta Muzeului Taranului Roman, iar Ministerul Mediului sa aiba mandrete de sediu vizavi de Palatul Victoria, ca sa poata doamna Rovana sa future un stegulet la geam si sa si fie zarita de premierul care are sediul vizavi. Ulterior, a existat o intelegere intre Rovana Plumb si acelasi inegalabil Daniel Barbu care ar fi pecetluit aranjamentul – informatiile publice privind acest H.G. nu au “rasuflat” din minister decat dupa plecarea sinistrului. Carevasazica, a distruge doua muzee doar pentru ca ravnesti la sediu. Curat murdar, Coana Rovana !
De asemenea, soarta unor muzee cu o indelungata traditie, infiintata de personalitati culturale remarcabile – de genul Dimitrie Gusti sau Grigore Antipa – pote fi decisa in Romania in doua vorbe de mai marii natiunii romane. In acest caz, Basescu a spus “sa nu le comasati”, iar Ponta a spus “Comasati-le!” Ceea ce nu inseamna ca nu au fost situatii in care Basescu nu a comasat si altii vroiau sa tina comasate anumite structure – vechiul SNCFR, de pilda.
