Motto: Un pas înainte, trei înapoi, să nu-și piardă Cosa Nostra tainul, birul și comisionul.
Nu e clar dacă strategii USL au calculat câte luni poate rezista actualul guvernământ al regimului Ponta-USL în cazul retragerii asistenței financiare externe și impunerii de sancțiuni politice, diplomatice și economice de către Uniunea Europeană și Statele Unite, însă actualul regim politic se îndreaptă cu viteză maximă spre acest deznodământ.
Trei aspecte anti-dezvoltare caracterizează regresul României sub guvernarea Ponta-USL, toate trei fiind activități deliberate, comise cu discernământ: (a) incompetența crasă și reaua-voință manifestă a guvernării Ponta-USL însoțită de mașina de propagandă aferentă (tripleta heirupismului inept Ponta-Șova-Palada); (b) transformareaParlamentului țării într-un select Club VIP ce lucrează exclusiv în interesul unor clanuri clientelare cu comportament mafiot-infracțional (tripleta combinatorilor Sîrbu-Dragnea-Zgonea); (c) efortulpermanent de destructurare și ocupare a instituțiilor statului român în vederea subordonării acestora unor interese private contrare interesului public și național, în special și prioritar, în domeniul justiției (regimul USL în ansamblul său, sub bagheta de dirijor a condamnatului Voiculescu Dan).
Pentru ca România să-și reia suflul economic și să redevină atractivă pentru investiții străine directe, toate efectele acestor trei aspecte canceroase vor trebui întoarse din drum după ce ața regimului Ponta-USL va ajunge la capăt.
Guvernanții și Parlamentul, regim de VIP pe toată linia
Recent adoptata dezincriminare a conflictului de interese pentru acte administrative și scoaterea demnitarilor publici aleși din sfera funcționarilor publici reprezintă un demers neconstituțional și un uriaș regres în lupta anticorupție. Nu în ultimul rând, reprezintă o flegmă impertinentă în obrazul cetățenilor români și al actorilor economici plătitori de taxe și impozite în România cărora tocmai li se cere în acest moment un efort fiscal suplimentar pentru susținerea unui vesel buget al risipei publice pentru anul electoral 2014 (apud baronul Dragnea de Teleorman).
Asta în condițiile în care, pentru mai sus menționata categorie de aleși și demnitari publici, conflictul de interese și traficul de influență reprezintă însăși esența modului de operare în cazul comiterii de infracțiuni de corupție și a facilitării sifonării banului public prin folosirea funcției pe care o ocupă. Acest modus operandi fiind același pe toate meridianele civilizate ale acestei lumi și motivul principal pentru care este incriminat, ispita fiind mereu acolo chiar și în democrațiile foarte avansate.
În aceste condiții, o întrebare se impune dincolo de sondajele publice de opinie cu teme și întrebări atent ghidate: Atunci când și-au votat propria super-impunitate în fața legii penale (cvasi-impunitate având deja prin abuzul de imunitate) parlamentarii în chestiune și-au pus întrebarea câți cetățeni români ar (mai) fi dispuși azi să iasă în modspontan în stradă la vesele manifestații de susținere a guvernului Ponta și a scaunelor domniilor lor în Parlament? Există, bineînțeles, câteva metode simple prin care poate fi obținut relativ rapid răspunsul la această întrebare. Le cunoaște toată lumea și sunt vechi de când lumea.
Această stare actuală a lucrurilor, mai degrabă favorabilă decât defavorabilă, merită reținută de toți cetățenii români care au protestat în stradă în ultimele luni, direct sau indirect, împotriva politicilor promovate de guvernul Ponta-USL. În lumea democratică, în lupta dintre un guvern corupt parazitar și cetățenii protestatari, guvernul va fi perceput ca agresor iar legitimitatea morală și simpatia publică se vor afla întotdeauna de partea cetățenilor ieșiți în stradă și nu a guvernanților VIP ce se ocupă cu represiunea manifestațiilor publice (a se vedea Ucraina).
Regimul Ponta-USL și limitele reale ale puterii
Mult mai grav însă, un regim politic ce-și pune guvernanții, parlamentarii și aleșii locali mai presus de legea aplicabilă tuturor celorlalți cetățeni încetează a mai fi un regim democratic și al domniei legii întrucât nu se mai reprezintă decât pe sine și interesele sponsorilor politici ce i-au susținut pe parlamentarii care votează asemenea aberații legislative anti-democratice (în Ferma Animalelor, unii porci au devenit foarte rapid ”mai egali” decât celelalte animale, represiunea și instaurarea dictaturii fiind doar consecința logică, firească, pentru asigurarea continuității privilegiilor; diferența notabilă în cazul de față fiind faptul că România și românii nu sunt chiar singuri pe lume și mai au și alți prieteni decât poporul chinez reprezentat de Partidul lui Mao).
Un Guvern și un Parlament VIP ce fac legea pentru toți ceilalți în timp ce ei însuși se ridică prin lege deasupra legii reprezintă o declarație de dictatură în curs de constituire, nemaiavând nici macar un negru sub unghie în comun cu democrația. Poate doar cu China comunistă și Rusia lui Putin, două faruri mondiale ale libertății și bunăstării generalizate a întregului popor. Demolarea principiului egalității în fața legii este chintesența oricărei forme de dictatură.
Un asemenea regim oligarho-cleptocratic nu se poate însă menține la putere la infinit doar prin coruperea electoratului asistat și indiferența electoratului care nu se mai simte în prezent reprezentat de o opoziție slabă și ineficientă, absentând astfel sistematic de la vot. Fără un aparat de represiune eficient, un astfel de regim politic se va prăbuși mai devreme sau mai târziu sub presiunea străzii.
Până și în cazul electoratului captiv, instalarea unei economii de penurie (în primul rând din perspectiva absenței lichidităților) nu va putea fi trucată la infinit. Testul realității trece în cele din urmă (și) prin stomac chiar și pentru cel mai de pe urmă elector. Doar o dictatură își poate permite luxul mistificării permanente a realității și asta pentru că are deja la dispoziție un aparat de represiune ce îi asigură întreg confortul necesar pentru trucarea netulburată a realității.
Salvarea pe termen lung a unui astfel de regim cleptocratic necesită un mecanism de represiune real, însă USL nu are nici plămânii și nici culoarul geopolitic de acțiune pentru construirea și instalarea unui astfel de aparat de represiune și nici spațiul economic și fiscal pentru susținerea în continuare a actualelor marje de intervenție financiară a statului (rente și subvenții), extrem de vulnerabile în realitate.
Vulnerabilitatea marjelor de intervenție ale guvernului USL rezidă în fundamentarea acestora pe surse exclusiv externe și deloc pe o strategie favorabilă unui climat investițional sănătos în economie (din surse interne și externe, în egală măsură). Și asta pentru simplu motiv că logica de funcționare a sistemului clientelar ce susține USL este genetic incompatibilă cu o economie sănătoasă, liberă.
Mai precis și la obiect, în cazul suspendării garanțiilor și asistenței financiare oferite de partenerii externi (Uniunea Europeană, FMI) statul român va intra relativ rapid în faliment deoarece:
(a) are o structură de cheltuieli permanentenesustenabile la actualul nivel de încasări bugetare;
(b) este fundamental incapabil să crească nivelul de colectare a taxelor în absența unei schimbări radicale de paradigmă politică;
(c) costurile de finanțare externă a statului vor exploda după retragerea sprijinului partenerilor externi (chiar și fără activarea etajului superior de descurajare – sancțiuni politice și economice);
(d) guvernele lui Victor Ponta au dovedit o incapacitate funciară de a crea încredere în economie (în plan intern) și credibilitate în exterior (atât în plan politic cât și în plan economic).
În ce privește deștepții care visează la banii Rusiei și ai Chinei, trei sugestii:
(a) a se observa sprijinul financiar acordat de Rusia Ciprului în criza din martie curent, respectiv, zero – a se compara de asemenea nevoile României cu nevoile unui stat ca Cipru care are un PIB cam cât județul Prahova;
(b) a se observa recenta escaladare a tensiunilor din Marea Chinei de Est (zona de aparare / suveranitate aeriană extinsă) generată de politica agresivă a Chinei față de vecinii săi – a se nota că escaladarea acestei situații va complica poziția internațională a Chinei și va stimula politicile de izolare internațională a regimului de la Beijing (a se nota de asemenea că această escaladare la inițiativa Comisiei de Apărare a Partidului Comunist Chinez nu este în niciun caz o glumă și reprezintă o tendință pe termen lung);
(c) a se observa structura comerțului exterior al României (orientat spre UE în proporție covârșitoare) și a se reflecta asupra eventualului impact în PIB-ul local în cazul impunerii graduale de sancțiuni economice (notă: a se face o analiză sector cu sector, căci șurubul poate fi strâns progresiv, nu e necesară închiderea completă a robinetului și distrugerea tuturor investițiilor străine).
