In cei peste 10 ani de existenta a testelor PISA, au fost exprimate peste tot in lume numeroase pozitii critice din partea specialistilor.
Printre acestia e si d-l Horia Cornean care, ieri (4 decembrie 2013), pe platforma Contributors, afirma ca :
” Analiza rezultatelor acestui test este complicata si un forum deschis ca acesta nu e locul optim pentru o analiza pertinenta si elaborata. Parerea mea e ca testul de ‘matematica’ e orice numai de matematica nu. Problema data de mine ca exemplu mai sus (1) (2) e doar ceva care masoara abilitatea de-a intelege un text si de-a-l transpune intr-o formula. Matematica adevarata e cu totul altceva.
Faptul ca chinezii s-au descurcat mai bine la astfel de probleme care pot fi exersate de orice individ nu spune decit ca societatea chineza/sistemul lor de invatamant difera mult de ce gasim in Europa. Nu putem insa trage concluzia ca tinerii romani stiu mai putina matematica/au mai putin talent decat cei chinezi”.
O asemenea abordare a testelor PISA nu face decat sa intareasca distinctia dintre competente si cunostinte, introdusa de la inceputul acestor evaluari internationale.
PISA evalueaza competente, adica modul cum esti capabil sa utilizezi in cotidian ceea ce ai invatat. Se porneste de la ipoteza ca, prin utilizare, competentele ar avea un grad de obsolescenta mai redus decat cunostintele, care se definesc in relatie cu ceea ce ai fost invatat si ti s-a predat la scoala dar pe care le uiti mai repede.
Folosind cuvintele d-lui Cornean, testul PISA nu vrea sa fie “matematica adevarata”. Isi propune intr-adevar sa masoare “abilitatea de-a intelege un text si de-a-l transpune intr-o formula”.
Unii dintre comentatorii din forumul Contributors au spus, pe drept cuvant cred eu, ca au uitat matematica invatata in scoala, dar disciplina de gandire educata de invatarea matematicii i-a insotit si continua sa-i insoteasca in viata socioprofesionala.
Testele PISA nu vad lucrurile din acest unghi. Nu sunt definite din perspectiva scolii, ci din aceea socioprofesionala. Cu alte cuvinte, incep cu sfarsitul: sa vedem ce credem ca ramâne dupa ce am uitat cunostintele invatate la scoala si sa verificam daca elevul are sau nu aceste competente despre care se presupune ca vor ramâne si ca le va utiliza pe parcursul intregii sale vieti socioprofesionale.
De aceea, a transforma reusita la testele PISA intr-un scop in sine al unui sistem educativ mi se pare o eroare tot atat de grava ca si aceea de a nu tine seama absolut deloc de aceste teste in masurile de reforma.
Sunt teste ale caror rezultate au o legitimitate politica internationala foarte mare. In ceea ce priveste legitimitatea cognitiva, se situeaza, fireste, sub aceea a olimpiadelor nationale si internationale de la diferite discipline.
Fiind o resursa de actiune politica in educatie, PISA a devenit o expresie a mândriei nationale din acest domeniu.
Sa nu uitam si ca sunt teste de nivel mediu. Are dreptate d-l Cornean cand spune ca aceste teste nu ne permit sa tragem concluzia “ca tinerii romani stiu mai putina matematica/au mai putin talent decat cei chinezi”. PISA nu justifica asemenea aprecieri. Pe de alta parte, nu inteleg nici ce-i impiedica pe elevii buni la “matematica adevarata” sa rezolve exercitii de tip PISA.
Cred ca nu putem ramane in afara acestor evaluari. Aceasta nu inseamna ca nu e nevoie si de pozitii critice in ceea ce le priveste. Trebuie sa dezvoltam o intelegere la nivel social care sa ne permita sa discutam despre ce fel de asteptari putem avea din partea lor. Vom fi astfel in masura sa gasim calea de mijloc prin care sa le integram in sistemul românesc de educatie si nu sa subordonam sistemul de educatie acestor evaluari internationale.
(1) “Va propun un tip de problema dat la testul de anul trecut, sa vedem cati dintre comentatori stiu s-o faca.
