Stiți cum se spune, marile spirite, la fel ca autostrăzile, sunt menite să se întâlnească – mai ales când sunt minciuni trasate entuziast pe-o hârtie. Citesc articolul supărat al dlui Ciucu și cel perplex-interogativ al Hotnews apropo de proiectul guvernamental de construcție de autostrăzi. Dincolo de ton sunt eforturi analitice care, mă tem, pleacă de la o premisă falsă: și anume că documentul făcut public este un plan concret și sincer privind acțiunea guvernamentală în domeniu. Pe scurt, îl iau în serios apropo de ceea ce pretinde că este. Mie însă îmi amintește de un alt produs de același calibru și natură, la scară ceva mai mică: autostrada suspendată a primarului general al Capitalei. Un caz în care avem, cum se zice, beneficiul experienței: e dovedită și răsdovedită valoarea proiectului ca instrument de propagandă. În schimb, ca proiect serios… există chiar o umbră de teamă că la un moment dat autorul l-ar putea pune în practică, fie și parțial. Citeam recent că autostrada va avea și câteva tuneluri, un adevărat roller-coaster, când pe sub pământ, când peste. Cine ar putea rezista acestei imagini vesele, și tentației de a-i mai oferi un mandat dlui Sorin Oprescu? La fel și aici: dacă îl luăm în serios și intrăm în detaliile tehnice documentul guvernamental e în cel mai bun caz o glumă foarte proastă, faptul că inventează orașul Sălaj e doar un indiciu că e făcut pe genunchi. Dar, ca instrument de luat ochii, de propagandă, este excelent. Nu? Totul e să nu blocheze, să nu saboteze căpcăunul ăla de Băsescu bugetul și, cu ajutorul presei de partid, toată țara, din Satu Mare până în Alexandria, poate visa frumos la autostrăzile care le vor veni sub nas.
Că veni vorba de butaforie, documentul e doar un element dintr-o punere în scenă mai vastă. Și foarte eficace. Deja am văzut ziare, serioase altfel, titrând ”criză fără precedent”, sau alte titluri asemănătoare, apropo de opoziția prezidențială la creșterea accizei pe carburant. Criză? E ”război atomic”, chiar! Ei, aș – uite cum poate să calce cineva fără să vrea în ditamai propaganda, vă spuneam eu că e profesionistă. Haide să vă spun un secret: nu e nicio criză, pentru că unul din ”palatele” care, zice-se, s-ar afla în război, nu are de fapt vreo putere în același timp formală și efectivă.
Președintele statului nu poate bloca, efectiv, bugetul – așa cum nu poate bloca nicio altă lege. O poate trimite spre redezbatere parlamentului, o singură dată, iar parlamentul poate să decidă să nu dezbată nimic și s-o trimită înapoi la promulgare. Președintele mai poate să o trimită la Curtea Constituțională, aceasta o poate bloca, nu președintele, și doar pe motiv(e) de neconstituționalitate. Ceea ce aș zice că e ceva foarte indicat, chiar dacă dl jurist (sic!) Ponta s-ar putea să nu fie de acord. (Ca paranteză, nu văd niciun motiv pentru care creșterea accizei ar fi neconstituțională) Sigur, se mai poate pune problema întârzierii, dar e o falsă problemă. Nu suntem în Statele Unite unde neadoptarea legii la timp să ducă la blocarea administrației. Statul nostru anapoda este cu atât mai lax cu cât urci în ierarhia actelor și puterii: dacă un întreprinzător nu poate mișca un ban fără să aibă nevoe de ”n” documente, când se ajunge la milioanele de euro din bani publici lucrurile sunt mult mai lejere: dacă nu trece legea, dăm ordonanța de urgență (cu minciuni cu tot, vezi motivarea cu ”gerul arctic”), dacă nu ne place ordonanța atunci dăm hotărâre de guvern și banul tot se duce.
Și atunci? Atunci de ce tot acest bru-ha-ha, tot scandalul, tot șoul? De ce n-a spus V. Ponta, ”Se opune Băsescu? Să fie sănătos!” [1] ? De ce în loc de asta avem dat de ceasul morții, declarații bubuitoare, ba că nu mai dă bani Europa, ba că am alungat FMI-ul, și alte minciuni asemănătoare? Răspunsul e simplu. Premierul Ponta are trei moduri de funcționare: minciuna sfruntată, glumița tâmpită și pasarea responsabilității. Amintiți-vă chestiunea cu privatizarea CFR Marfă, ajuns la minister după condamnarea lui Fenechiu, V.Ponta a refuzat să facă ceva insistând ridicol că trebuie un aviz fără precedent de la CSAT. Apoi, imediat după ce a terminat interimatul i-a ordonat noului ministru să semneze în interval de 3 zile contractul pe care el îl amânase o lună jumătate! Asta avem și aici. Premierul nu vrea să-și asume responsabilitatea pentru scumpirea carburanților, de asta și toată agitația asta isterică: la fel ca în episodul cu CSAT-ul invocat în vară, și de data asta, fără vreo reacție prezidențială, după scumpire V. Ponta ar fi avut deja pregătit degetul cu care să arate: ”E în memorandumul FMI, pe care, uite!, l-a semnat și Băsescu!” Restul l-ar fi făcut mașina profesionistă de propagandă care invadează și asimilează încet inclusiv spațiul virtual.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
