Premierul României, Victor Ponta, nu este de acord cu omologul său britanic, David Cameron, cu privire la limitarea libertăţii de mişcare a persoanelor în Uniunea Europeană.
Şi alte figuri politice de frunte ale UE au criticat intenţiile premierului britanic, care, într-un editorial publicat săptămâna trecută în cotidianul londonez Financial Times anunţa viitoare măsuri legislative de limitare a accesului la beneficii sociale pentru noii migranţi din statele membre UE.
Cum articolul începe cu exprimarea de către premierul Cameron a îngrijorării prilejuite de apropiata încetare a restricţiilor pe piaţa muncii din Marea Britanie (şi de fapt din întreaga UE) pentru cetăţenii din România şi Bulgaria, mulţi s-au grăbit să-şi arate indignarea cu privire la “discriminarea” la care ar fi supuşi românii.
De fapt, măsura preconizată de premierul Cameron, care este liderul Partidului Conservator, şi care se bucură şi de sprijinul partenerilor la guvernare, Partidul Liberal Democrat (cel mai eurofil partid din Marea Britanie), dar şi al Partidului Laburist din opoziţie, se referă la TOŢI noii migranţi din celelalte 27 de state membre UE.
De altfel, cele mai recente date publicate de Oficiul Naţional de Statistică arată o creştere în 2012 a migraţiei nete din statele UE, evidenţiindu-se o sporire a numărului cetăţenilor din state ca Spania, Portugalia sau Grecia care vin în Regatul Unit.
Imigrație în creștere
Alte statistici la nivel european arată că populaţia Regatului Unit cunoaşte una dintre cele mai rapide creşteri din UE, circa o treime din ea pe seama imigraţiei.
Guvernul Cameron îşi fixase ca obiectiv în 2010 la preluarea puterii reducerea migraţiei nete (număr de imigranţi minus număr de emigranţi) la sub 100000 până la finalul mandatului în 2015.
Dar iată că după scăderi în 2010 şi 2011, migraţia a crescut din nou în 2012, până la 170000. Situaţia se datorează şi faptului că economia britanică este într-un accentuat reviriment, în timp ce în zona euro, mai ales în sudul Europei, economia este stagnantă iar şomajul extreme de ridicat.
Politicienii din România insistă de mai mult timp că temerile britanice cu privire la o “invazie” românească după 1 ianuarie 2014 sunt nefondate. Cine a vrut să plece a plecat déjà până acum şi România a ajuns la limita capacităţii sale de export a forţei de muncă, după cum declara ministrul de externe, Titus Corlăţean, într-un interviu la televiziunea britanică.
Chiar şi ministrul adjunct de interne, Mark Harper, care răspunde imigraţie, a spus că nu este de aşteptat o “invazie” româno-bulgară după 1 ianuarie 2014.
Dar după fiasco-ul din 2004, când prognozele oficiale pentru migraţia netă din cele opt state foste comuniste din centrul şi estul Europei care au aderat atunci la UE indicau un nivel anual de 13000, iar nivelul real a fost de 200000 pe an, astfel de pronosticuri trebuie luate cu prudenţă.
Organizaţia non-guvernamentală eurosceptică Migration Watch prognozează că în următorii cinci ani migraţia netă anuală din România şi Bulgaria va fi de 50000. Chiar dacă cine a vrut să plece din România a plecat, aşa cum susţin politicienii români, acest lucru s-ar putea dovedi irelevant.
În UE se află la ora actuală circa trei milioane de cetăţeni români, dintre care câte un milionîn Italia şi Spania şi dacă măcar 5 – 10% dintre aceştia migrează spre Regatul Unit, acest lucru în sine devine relevant.
La urma urmei, e puţin important pentru autorităţile britanice dacă un migrant român vine din România, Spania, Italia, Germania, Franţa, Malta sau Croaţia.
Românii suportă consecințele
Numărul românilor din Regatul Unit nu depăşeşte, potrivit celor mai largi estimări, 150000 de persoane. Un astfel de număr este mic pe lângă cel al polonezilor, care chiar la recensământul din 2011 erau peste 600000, pe când vorbitori declarați de română erau doar 66000.
Dar românii sunt ultimii veniţi şi suportă consecinţele schimbării climatului politic generat de sosirea în Regatul Unit a peste un milion de migranţi, mai ales din Polonia, după 2004.
Regatul Unit, alături de Irlanda şi Suedia, au fost singurele ţări şi-au deschis atunci piaţa muncii chiar din primul moment.
Acum, premierul Cameron spune că aceea a fost o greşeala a guvernului Laburist al vremii, fapt recunoscut şi de ministrul de interne al vremii, Jack Straw.
De altfel, faptul că românilor şi bulgarilor li s-au aplicat după 1 ianuarie 2007 restricţiile pe piaţa muncii timp de şapte ani – perioada maximă permisă de legea europeană – este o consecinţă a migraţiei de după 2004. Cu alte cuvinte, românii plătesc oalele sparte de migranții polonezi sau de guvernul Blair care le-a deschis larg ușa, depinde de cine şi cum interpretează.
E greu de spus că cineva are în mod special ceva împotriva românilor, dar climatul s-a alterat radical în Marea Britanie în ultimii ani, devenind din ce în ce mai ostil nu doar imigraţiei, ci şi apartenenţei ţării la UE.
Euroscepticism în creștere
Măsurile preconizate de premierul Cameron pentru noii migranţi – plata ajutorului de şomaj după doar trei luni şi după aceea doar pe o perioadă maximă de şase luni, după aceea plata fiind făcută doar dacă e perspectivă clară a obţinerii de lucru, desfiiinţarea plăţii ajutorului locativ, expulzarea cerşetorilor şi a acelora care dorm sub cerul liber – sunt relativ modeste.
Aceste măsuri vor fi probabil contestate după legiferare, atât în instanţele britanice, cât şi la Curtea Europeană de Justiţie şi e posibil să fie invalidate ca discriminatorii între migranţii vechi şi cei noi.
Ceea ce este mult mai serios în intențiile premierului Cameron este limitarea dreptului la libera circulație a persoanelor, una dintre cele patru libertăți fundamentale de mișcare ale pieței unice europene.
Este adevărat că principalul promotor al pieței unice europene a fost premierul Margaret Thatcher, iar al premier Conservator, John Major, a fost primul care a militat în favoarea extinderii Uniunii Europene către est, după cum Tony Blair a fost acela care în 1999 a insistat ca România să înceapă negocierile de aderare odată cu celelalte țări foste comunste candidate.
Acum însă, premierul Cameron consideră că deschiderea pieței muncii pentru noile state care au aderat după 2004 a fost o greșeală. El susține că acest drept de mișcare a persoanelor trebuie limitat până când țara de origine ajunge la un anumit nivel de prosperitate economică în raport cu media UE.
Referendum de ieșire din UE
Și nu nu numai că propune o asemenea limitare, dar promite că o asemenea variantă renegociată a tratatului UE va fi supusă unui referendum în Marea Britanie, dacă Partidul Conservator câștigă alegerile parlamentare din 2015.
În fapt, în Camera Comunelor s-a adoptat deja propunerea legislativă, care are și susținerea premierului Cameron, privitoare la convocarea unui referendum privind rămânerea sau nu în Uniunea Europeană înainte de sfârșitul lui 2017 și acum ea a fost trimis spre dezbatere Camerei Lorzilor.
Cu alte cuvinte, premierul Cameron nu glumește. În articolul din Financial Times el spunea că și țări ca Germania, Olanda sau Austria sprijină eforturile britanice de limitare a libertății de mișcare a persoanelor în interiorul UE.
Și nu e doar o chestiune politică de termen scurt, dată fiind ascensiunea în sondajele de opinie în perspectiva alegerilor pentru Parlamentul European a Partidului Independenței Regatului Unit (UKIP), care dorește ieșirea Marii Britanii din UE. Este o stare de spirit din ce în ce mai ostilă UE, din cauza migrației.
Nu e vorba numai de beneficiile sau dezavantajele economice ale acestei migrații, care oricum sunt interpretabile.
Efectul social al migrației – presiunea asupra unor servicii publice – sănătate, educație – dar și cel asupra pieței imobiliare – nu este deloc neglijabil.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
